CJUE ref. competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială
22 septembrie 2014 | JURIDICE.ro
Curtea de Justiției a Uniunii Europene a dat publicității hotărârea din 11 septembrie 2014, în cauza C‑112/13, A, având ca obiect o cerere de decizie preliminară adresată de Oberster Gerichtshof (Austria) cu privire la interpretarea articolului 267 TFUE, precum și a articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, într‑un litigiu în care A a fost chemat în judecată, printr-o acțiune în daune interese formulată de către B și alții, în fața instanțelor austriece.
Întrucât a rezultat că A nu mai locuia la adresa la care i s-a comunicat acțiunea, instanța austriacă sesizată a numit un curator al pârâtului absent. Ulterior, un cabinet de avocatură mandatat de A a intervenit pentru acesta și a invocat necompetența internațională a instanțelor austriece, precum și neconformitatea cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a dispoziției din Codul de procedură civilă austriac care permite desemnarea unui curator al pârâtului absent.
Instanța de trimitere a solicitat Curții să stabilească dacă obligațiile care revin instanțelor naționale în temeiul articolului 267 TFUE și principiul supremației dreptului Uniunii se opun jurisprudenței Curții Constituționale austriece în temeiul căreia instanțele ordinare de apel sau de ultim grad de jurisdicție sunt ținute să sesizeze această curte atunci când apreciază că o lege este contrară cartei, în aplicarea procedurii incidentale de anulare generală a legilor.
Curtea a răspuns în esență că dreptul Uniunii, în special articolul 267 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia instanțele ordinare de apel sau de ultim grad de jurisdicție sunt ținute, atunci când apreciază că o lege națională este contrară articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, să sesizeze, în cursul procedurii, Curtea Constituțională cu o cerere de anulare generală a legii, în loc să se limiteze să îi înlăture aplicarea în speță, în măsura în care caracterul prioritar al acestei proceduri are drept consecință împiedicarea respectivelor instanțe ordinare să își exercite posibilitatea sau să își îndeplinească obligația de a sesiza Curtea cu întrebări preliminare.
În schimb, dreptul Uniunii, în special articolul 267 TFUE, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei astfel de reglementări naționale, cu condiția ca instanțele ordinare menționate să rămână libere:
– să sesizeze Curtea, în orice stadiu al procedurii în care consideră necesar,
– să adopte orice măsură necesară pentru asigurarea protecției jurisdicționale provizorii a drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii și
– să înlăture aplicarea, la capătul unei asemenea proceduri incidentale, a respectivei dispoziții legislative naționale dacă o apreciază ca fiind contrară dreptului Uniunii.
De asemenea, articolul 24 din Regulamentul nr. 44/2001, privit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță națională numește, în conformitate cu legislația națională, un curator al pârâtului absent pentru un pârât căruia nu i-a fost comunicată cererea introductivă, în lipsa unei reședințe cunoscute, înfățișarea acestui curator al pârâtului absent nu echivalează cu o înfățișare a pârâtului respectiv, în sensul articolului 24 din acest regulament, care să determine competența internațională a instanței menționate.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
