Întrebare preliminară cu privire la contractul de muncă. UPDATE: concluziile AG
8 martie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
8 martie 2016: Avocatul general propune următoarea soluție Curții:
„1) Aspectul dacă raportul dintre un asociat‑lucrător din cadrul unei cooperative și cooperativa în cauză constituie un contract de muncă sau un raport de muncă în sensul clauzei 1 punctul 2 din Acordul‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, anexat la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE, astfel încât acest raport intră în domeniul de aplicare al respectivelor acte, trebuie să fie clarificat prin aplicarea dreptului național, cu condiția ca aceasta să nu aibă ca rezultat excluderea arbitrară a acestei categorii de persoane de la posibilitatea de a beneficia de protecția oferită de această directivă și de acest acord‑cadru. O excludere de la posibilitatea de a beneficia de această protecție nu poate fi admisă decât dacă raportul dintre asociații‑lucrători și cooperativă este, prin natura sa, substanțial diferit de cel dintre angajatori și angajații care intră, potrivit dreptului național, în categoria lucrătorilor.
2) Clauzele 2 și 3 din acordul‑cadru menționat nu se opun posibilității ca o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal să prevadă un concediu pentru creșterea copilului sub forma reducerii timpului de lucru și a dreptului de modificare a programului de lucru în cadrul programului de lucru obișnuit, condiționând însă punerea în aplicare a modificării care ar depăși limitele programului de lucru obișnuit de respectarea condițiilor stabilite în negocierea colectivă.”
*
24 septembrie 2014: Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la noțiunea de contract de muncă. (C-351/14)
Situația de fapt:
1. raport de muncă al unui membru-lucrător al unei cooperative de lucrători, care, deși este calificat de legislația și jurisprudența naționale drept „societar”, ar putea fi considerat drept „contract de muncă” din perspectiva dreptului comunitar
2. domeniul de aplicare a Directivei 2010/18 privind „Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului”
3. reducerea sferei de protecție a unui drept prin transpunerea unei directive care nu este o transpunere explicită
4. obligația ca norma sau acordul național de transpunere să includă și să detalieze obligațiile angajatorilor de a „examina” și de a „răspunde” la cererile lucrătorilor care revin din concediul pentru creșterea copilului referitoare la „modificări ale programului și/sau ale ritmului lor de lucru”, ținând seama atât de propriile lor necesități, cât și de cele ale lucrătorilor
5. obligația de transpunere corectă a cerinței mai sus menționate raportat la simpla opțiune a angajatorului de a admite sau de a respinge astfel de cereri
6. efectul orizontal al unor dispoziții directivale în lipsa unei transpuneri
7. standardul minim de armonizare.
Dispoziții incidente:
1. de drept național: articolul 80 din Legea (spaniolă) nr. 27/99 privind cooperativele și la articolul 89 din Legea nr. 8/2003 privind Cooperativele din Comunitatea Valencia
2. de drept UE: clauza 1 punctul 2, clauza 6, clauza 8 punctul 2 coroborate cu articolul 3 din Directiva 2010/18/UE.
Clauza 1: Obiect și domeniu de aplicare
1. Prezentul acord stabilește cerințele minime menite să faciliteze concilierea între responsabilitățile parentale și profesionale pentru părinții care lucrează, luând în considerare diversitatea din ce în ce mai mare a structurilor familiale, respectând în același timp legislația națională, convențiile colective și/sau practicile naționale.
2. Prezentul acord se aplică tuturor lucrătorilor, bărbați și femei, care dețin un contract de muncă sau un raport de muncă, astfel cum sunt acestea definite de legislația, de convențiile colective și/sau de practica în vigoare în fiecare stat membru.
3. Statele membre și/sau partenerii sociali nu exclud din domeniul de aplicare al prezentului acord lucrători, contracte de muncă sau raporturi de muncă exclusiv deoarece se referă la lucrători care muncesc cu fracțiune de normă, la lucrători cu contract pe durată determinată sau la persoane care au un contract de muncă sau se află în raporturi de muncă cu un agent de muncă temporară.
Clauza 6: Reintegrarea la locul de muncă
1. Pentru a promova o mai bună conciliere, statele membre și/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii care revin din concediul pentru creșterea copilului pot solicita modificări ale programului și/sau ale ritmului lor de lucru pentru o anumită perioadă. Angajatorii examinează astfel de cereri și le răspund, ținând seama atât de propriile lor necesități, cât și de cele ale lucrătorilor.
Modalitățile prevăzute la prezentul punct se determină în conformitate cu legislația națională, cu convențiile colective și/sau practicile naționale.
2. Pentru a facilita reintegrarea la locul de muncă în urma concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii și angajatorii sunt încurajați să mențină contactul pe durata concediului și pot adopta dispoziții pentru măsuri adecvate de reintegrare, care urmează a fi hotărâte de către părțile în cauză, luând în considerare legislația națională, convențiile colective și/sau practicile naționale.
Clauza 8: Dispoziții finale (extras)
1. Statele membre pot aplica sau introduce dispoziții mai favorabile decât cele prevăzute în prezentul acord.
2. Punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului acord nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de prezentul acord. Aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre și/sau al partenerilor sociali de a elabora, având în vedere circumstanțele aflate în schimbare (inclusiv introducerea netransferabilității), diferite dispoziții legislative, de reglementare sau contractuale, atât timp cât se respectă cerințele minime prevăzute în prezentul acord.
Articolul 3
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive sau se asigură că partenerii sociali au instituit măsurile necesare printr-un acord până la 8 martie 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele actelor respective.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre pot beneficia de o perioadă suplimentară de maximum un an pentru a se conforma prezentei directive, dacă este necesar, pentru a lua în considerare dificultățile speciale sau punerea în aplicare printr-o convenție colectivă. Acestea informează Comisia în acest sens până la 8 martie 2012, menționând motivele pentru care este necesară o perioadă suplimentară.
Prin derogare de la primul paragraf, perioada suplimentară menționată se prelungește până la 31 decembrie 2018 în ceea ce privește Mayotte în calitate de regiune ultraperiferică a Uniunii în sensul articolului 349 din TFUE.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
