Executarea silită a părților sociale. O nouă modalitate de recuperare a creanţelor adusă de NCPC
24 septembrie 2014 | Cristina TICU JIANU
a) Prezentare generală
Plecând de la premisa “unde-i unu nu-i putere, unde-s doi puterea crește”, relaţiile sociale s-au adaptat la realităţile economice prin diverse forme de asociere, fie în scopul de a dobândi în comun drepturi de proprietate, fie în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ prin constituirea de societăţi, (terminologie actuală sau potrivit vechiului Cod Civil – V.C.C., societăţi comerciale).
În consecinţă, şi legiuitorul a adaptat normele juridice la realitățile timpurilor.
În articolul de faţă ne propunem să facem o analiză despre noutăţile aduse de Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), care permit executarea silită a părţilor sociale deţinute de debitori la societăţi cu răspundere limitată.
O astfel de formă de executare silită este prevăzută în mod expres de către NCPC, care, în TITLUL II – „Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului”, la art. 756 „Vânzarea titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special”, prevede în alin. 3 următoarele:
„Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 753, iar în lipsă, de către executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora.”
Totodată, legiuitorul stabileşte şi procedura de realizare a acestei vânzări în alineatele următoare ale art. 756 din NCPC prin instituirea obligaţiei în sarcina executorului sau a agentului specializat de a realiza un caiet de sarcini ce va cuprinde informaţii care vor permite evaluarea părţilor sociale de către cei interesaţi, precum și obligaţia comunicării acestuia către debitor, creditori, societăţii emitente şi celorlalţi asociaţi, pentru a putea formula eventuale obiecţiuni, după cum urmeză:
alin. (4) al art. 756 „ Dacă vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (3) se face de către executor sau de către un agent specializat, acesta va întocmi un caiet de sarcini care, în afara altor menţiuni prevăzute de lege, va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii vânzării, actul constitutiv al societăţii, numărul şi felul acţiunilor sau părţilor sociale supuse vânzării, garanţiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind vânzarea sau cesiunea acestora şi drepturile de preferinţă acordate asociaţilor, situaţia financiară anuală pe ultimele două exerciţii financiare, precum şi orice documente necesare pentru aprecierea consistenţei şi valorii drepturilor societare aferente acţiunilor sau părţilor sociale scoase la vânzare.
(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului, societăţii emitente şi celorlalţi asociaţi, pentru a formula eventuale obiecţiuni, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii. Executorul judecătoresc va soluţiona obiecţiunile, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor. Dacă nu se formulează obiecţiuni sau acestea sunt respinse, iar încheierea nu este atacată de către cei interesaţi, urmărirea va continua, potrivit legii.
(6) Regulile speciale privind vânzarea titlurilor de valoare prevăzute în prezentul articol rămân aplicabile.”
Interesul practic în aderarea la această formă de executare silită poate pleca de la o ipoteză identificată în practică, potrivit căreia debitorul, prin deţinerea în patrimoniul său a unui număr de părţi sociale, are la îndemână nu doar bunul (părţile sociale) ci mai mult decât atât, chiar şi pârghia (dreptul de vot) de a-l împiedica pe creditor să ajungă la fructele (efectele) acestuia şi anume la dividendele[1] aferente sau la partea ce s-ar cuveni prin lichidare, astfel cum prevedeau dipoziţiile art. 66[2] din Legea nr. 31/1990.
În mod concret, debitorul, în calitate de asociat al S.R.L., poate să-şi manifeste drepturile societare prin exprimarea unui vot favorabil sieşi cu privire la funcționarea societății, ca de exemplu la modalitatea de repartizare a profitului obţinut din activitatea societăţii, cât și cu privire la continuarea funcţionării S.R.L.-ului, astfel încât creditorul să fie în imposibilitate de a-şi satisface creanţa în interiorul termenului de prescripţie al executării silite.
Noutatea adusă de NCPC este lăudabilă din perspectiva faptului că potrivit interpretărilor date reglementărilor anterioare art. 66 din Legea nr. 31/1990 (L.S.), practic acestea erau lipsite de eficienţă (nu se îndeplinea scopul legii, acela de a satisface creanţa creditorilor).
Aşadar, suntem astăzi în prezenţa unor norme speciale care reglementează în mod expres şi explicit posibilitatea de executare silită a părţilor sociale deţinute de debitor.
Având în vedere că dispoziţiile generale, art. 66 din L.C. nu au fost abrogate în mod expres prin noile dispoziții ale NCPC, apreciem că se vor aplica dispozițiile art. 756 NCPC potrivit principiului “specialia generalibus derogant”.
Normele de procedură civilă, art. 622 alin. 2[3] din NCPC, care reglementează executarea silită, arată că această procedură constituie o normă specială, aplicabilă cu prelevanţă faţă de dispoziţiile generale, în cazul de faţă art. 66 din L.S., normele de executare silită se aplică acolo unde raporturile sociale nu mai sunt determinate de voinţa şi consimţământul părților (ca în cazul dreptului substanţial) ci, dimpotrivă, acolo unde raportul juridic – obligaţiile – nu se execută de bună voie.
Tot pentru aceleaşi argumente nu se vor aplica nici dipozițiile art. 202 din L.S. în procedura executării silite deoarece acest act normativ reglementează funcţionarea societăților în ipoteza voluntară, nu şi în procedura de executare silită (împotriva voinței părţilor).
Totodată, dispoziţiile art. 66 din L.S. nu au menirea de a menţine părţile sociale în patrimoniul asociatului, ci doar de a face distincţie între patrimoniul societăţii si patrimoniul asociaţilor.
Cu alte cuvinte, aceste prevederi arată că creditorii personali ai asociaţilor nu-şi pot satisface creanţa prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societăţii deoarece suntem în prezența a două patrimonii distincte, astfel cum prevede şi art. 65[4] din L.S., însă fără să instituie o interdicţie de înstrăinare a părţilor sociale aflate în patrimoniul debitorului.
Aceste dispoziţii, art. 66 din L.S., au format în doctrina publicată anterior intrării în vigoare a NCPC două opinii contrare, una fiind de părere că părţile sociale sunt insesizabile, iar cea de-a doua, dimpotrivă, că părţile sociale pot fi înstrăinate prin executare silită.
De asemenea, si ulterior intrarii în vigoare a NCPC au mai existat opinii publicate, mai restrânse, în sensul imposibilităţii executării părților sociale.
Plecând de la aceste opinii publicate, urmează să facem o scurtă exemplificare a argumentelor expuse în doctrină, precum şi a concluziilor pe care le putem trage analizând noile dispoziții legale, după cum urmează:
b) Opinii anterioare intrării în vigoare NCPC
b.1) Opinii contrare executării silite reţinute în doctrina de specialitate publicată anterior NCPC
Un prim argument[5] invocat în doctrină în sprijinul opiniei care arăta că părţile sociale sunt insesizabile era următorul:
„ (…) în cazul societăţii cu răspundere limitată nu este permisă sechestrarea părţilor sociale deoarece vinderea acestora ar veni în contradicţie cu caracterul intuitu personae al acestei forme de societate. Adjudecatarul ar trebui să se substituie în societate în toate drepturile şi obligaţiile asociatului urmărit. Or, această substituire nu s-ar putea face decât cu consimţământul celorlaţi asociaţi.”
Însă, după apariţia NCPC, s-a apreciat în doctrina de specialitate chiar şi de către acelaşi autor[6] că: „În prezent, însă, soluţia ar trebui reevaluată în lumina dispoziţiilor cuprinse în Noul Cod de procedură civilă, în partea relativă la urmărirea silită mobiliară. Dispoziţiile art. 756 alin. (3) NCPC reglementează modul de vânzare a acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale, fiind greu de menţinut teza insesizabilităţii acestora.”
b.2) Opinii în favoarea executării silite reţinute în doctrina de specialitate publicată anterior NCPC
Potrivit unei opinii[7] exprimate din practica de executare silită se arată că „ (…) putem susține că părțile sociale pot fi sechestrate și vândute pentru datorii personale ale asociatului, în cadrul procedurii de executare silită, iar în ceea ce privește instituția popririi, aceasta se poate institui, pe durata societății, numai asupra părții din beneficiile societății cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce s-ar cuveni prin lichidare.”
c) Opinii ulterioare intrării în vigoare a NCPC
c.1) Opinii contrare executării silite reţinute în doctrina de specialitate publicată după NCPC
Astfel cum am expus mai sus, dacă potrivit VCPC disputele în privinţa interpretării dispoziţiilor legale privind executarea silită a părţilor sociale au fost aprige, apreciem că din perspectiva NCPC aceste interpretări sunt tranşate în favoarea posibilităţii executării părţilor sociale.
Cu toate acestea, teza insesizabilităţii părţilor sociale mai este susţinută şi după intrarea în vigoare a NCPC într-o opinie doctrinară[8].
Argumentele prezentate în favoarea acestei opinii, apreciem că nu sunt susţinute de prevederile ce reglementează procedura executării silite aduse de NCPC., aşa cum am arătat mai sus, pentru simplul fapt că procedura executării silite este aplicabilă cu prioritate faţă de cele care reglementează raporturile juridice încheiate cu voinţa şi consimţământul părţilor de natura unor contracte de societate sau funcţionarea societăţilor și chiar instituirea unor garanţii asupra părţilor sociale întrucât executarea silită se realizează împotriva voinţei debitorului, potrivit art. 622 alin. 2 din NCPC.
În susţinerea acestui argument (aplicarea executării silite cu prevalenţă), apreciem că prevederile din NCC., art. 1887, care arata că: „(1) Prezentul capitol constituie dreptul comun în materia societăţilor.”, se aplică desigur doar în condițiile în care executarea obligațiilor de către debitor se face volutiv, nu și în condițiile unei executări silite.
Aşadar, acest text de lege ne arată că în ipoteza concursului dintre două norme, una care apără drepturile asociaţilor din S.R.L. (art. 202 L.S.) cu norma care apără drepturile creditorului, se aplică norma care apără drepturile creditorului, art. 756 NCPC.
În ce priveşte argumentul potrivit căruia nu este admisibilă executarea silită a părţilor sociale întrucât s-ar încălca astfel caracterul „intuitu personae” al contractului de societate, apreciem că pentru raţiuni de echitate, în egală măsură ar trebui sa fie insesizabilă şi cota parte din dreptul de proprietate deţinută de debitor, de exemplu la un imobil, pentru că un astfel de contract prin care s-au dobândit cote părţi (cote ideale sau devălmăşie) are un caracter „mai profund” intuitu personae, (încheiat numai pe baza de încredere între coproprietari, în considerarea calităţilor personale sau a relaţiilor de încredere sau rudenie) decât contractul de societate (la S.R.L.) și cu toate acestea legea permite executarea cotelor părţi din dreptul de proprietate atât potrivit art. 373 ind. 1 din VCPC, cât şi potrivit art. 678 alin. 1 și 2[9] din NCC, coroborat cu art. 817 alin. 3[10] din NCPC.
Prin urmare, apreciem că interpretarea[11] dată într-o opinie exprimată în doctrină articolului 756 din NCPC în sensul că acesta „ reglementează doar modalitatea în care pot fi executate dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare”, nu poate fi primită întrucât legea nu face o distincție în acest sens.
Un astfel de raţionament ar conduce la ideea că legea ar fi trebuit să facă distincţie între părţile sociale deținute de debitor într-o societate cu răspundere limitată cu asociat unic şi părţile sociale deţinute la o societate cu răspundere limitată cu mai mulţi asociaţi, ceea ce nu se regăseşte în cuprinsul textului ce reglementează executarea silită din NCPC.
c.2) Opinii în favoarea executării silite dezvoltate în doctrina de specialitate publicată ulterior NCPC
În analiza noilor dispoziţii, doctina de specialitate[12] a arătat că: „Regula în cazul vânzării acţiunilor la societăţile înschise şi a părţilor sociale o constituie vânzarea amiabilă. Numai în situaţia în care nu se realizează vînzarea în modalitatea amiabilă se trece la vânzarea la licitaţie publică. (nota 1 subsol) Având în vedere prevederile art. 202 din Legea nr. 31/1990 potrivit cu care transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţii reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social, apreciem că, în concursul cu art. 756 alin. 3 NCPC acestea din urmă se vor aplica cu prioritate în ipoteza executării silite.”
Tot în acest sens este şi o altă opinie[13] care arată că: „Observând că suntem în faţa unui oarecum conflict între normele legale, art. 756 alin. (3) NCPC, pe de o parte, și art. 1908 alin. (3) NCPC, pe de altă parte, cu menţiunea că textul din Noul Cod civil reglementează o situaţie vecină cu executarea silită şi instituirea unei garanţii asupra părţilor sociale, considerăm că va trebui să se dea preeminenţă reglementării ce a intrat în vigoare ultima și anume art. 756 alin. (3) NCPC.”
d) Practica executării silite ulterior NCPC
Din verificările făcute pe informațiile publice a rezultat că în practica executărilor silite sunt creditori care apelează la astfel de modalităţi de executare silită.
e) Concluzii
În concluzie, dilema pe care o dezbate doctrina judiciară publicată după apariţia Noului Cod de procedură civilă (2013) apreciem că îşi găseşte rezolvarea in dispozitiile cărţii a V-a ”Despre executarea silită” din NCPC, care permit executarea silită a părţilor sociale indiferent dacă sunt deținute la un S.R.L. cu asociat unic sau la S.R.L. cu mai mulți asociați.
În plus, față de expunerile de mai sus, apreciem că dispoziţiile art. 622 din NCPC, precum şi cele ale art. 66 din L.S. trebuie coroborate cu dispozițiile art. 726, 727, 728 din NCPC, care arată că părțile sociale nu se află printre bunurile care nu se pot urmări şi nici printre cele care pot fi urmărite în mod limitat.
Totodată, sintagma prevazută de alin. (3) al art. 756 din NCPC: „Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face (…), de către executor, (…), dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora”, trebuie interpretată în sensul în care atunci când există pieţe reglementate pentru vânzare de acţiuni, părţi sociale, ca de exemplu piaţa de capital, vânzarea efectivă din cadrul executării silite se va face prin intermediul acestor pieţe şi nu prin executor pe bază de licitaţie publică.
[1] Art. 67 din Legea nr. 31/1990 Republicată – Legea societăţilor (L.S.):
(1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
[2] Art. 66 Legea nr. 31/1990 Republicată – Legea societăţilor (L.S.):
(1) Pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.
[3] Art. 622 NCPC:
Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
[4] Art. 65 L.S.:
(1) În lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului.
[5] Măsurile asigurătorii în procesul civil – Traian Cornel Briciu, Editura C. H. Beck, 2008, pag. 75.
[6] Incidenţa dispoziţiilor Codului de procedură civilă sau ale Codului de procedură fiscală în materia măsurilor asigurătorii luate în procesul penal. Concursul între măsurile asigurătorii luate în procesul penal şi titlurile executorii (I) – 14 iulie 2014 | Traian-Cornel BRICIU, Andra-Roxana TRANDAFIR (ILIE) publicat pe JURIDICE.ro.
[7] Despre poprire și sechestru execuțional în legătura cu părțile sociale, 19 ianuarie 2011 | Marius CLAICI, publicat pe JURIDICE.ro.
[8] Legea societăţilor – Comentariu pe articole, Ediția 5, St. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Editura C. H. Beck, 2014, pag. 696, autorii capitolului Gh. Piperea, P. Piperea.
[9] Art. 678 NCC:
Executarea silită privitoare la bunul comun
(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
(2) În cazul vânzării silite a unei cote-părţi din dreptul de proprietate asupra unui bun, executorul judecătoresc îi va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin două săptămâni înainte de data stabilită pentru vânzare, înştiinţându-i despre ziua, ora şi locul licitaţiei. La preţ egal, coproprietarii vor fi preferaţi la adjudecarea cotei-părţi.
[10] Art. 817 NCPC:
Urmărirea imobilelor proprietate comună
(3) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă, prin arătarea unei fracţiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condiţiile prevăzute la art. 822.
[11] Legea societăţilor – Comentariu pe articole, Ediția 5, St. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Editura C. H. Beck, 2014, pag. 699, autori cap. Gh. Piperea, P. Piperea.
[12] Tratat teoretic si practic de executare silită – Vol. I Teoria generală și procedurile execuţionale, Editura Universul Juridic, Evelina Oprina, Ioan Gârbuleţ, 2013 pag. 685 și pag. 800.
Avocat Cristina TICU JIANU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
