Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Scurte consideraţii privind statutul de funcţionar public al expertului judiciar
26.09.2014 | Alexandra ȘINC

Secţiuni: C. administrativ, Drept penal, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

Una dintre problemele ivite în practica judiciară după intrarea în vigoare a noului Cod penal a fost aceea a statutului pe care îl are expertul judiciar, prin prisma prevederilor art. 175 al acestui act normativ, mai exact dacă aparţine categoriei funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. a) sau celei a persoanelor asimilate funcţionarilor publici la care se referă art. 175 alin. (2).

Astfel cum am mai arătat[1], distincţia prezintă importanţă practică deoarece în cazul persoanelor asimilate funcționarului public nu constituie infracțiune pretinderea, primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, pretinderea ori acceptarea promisiunii acestora, în legătură cu îndeplinirea ori urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu[2].

În practica judiciară s-au conturat două opinii, ceea ce a determinat şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept[3].

Într-o primă opinie[4], s-a apreciat că nu există niciun temei pentru a se reţine că expertul judiciar ar putea fi considerat funcţionar public în temeiul art. 175 alin. (1) din Codul penal.

Potrivit susţinătorilor acestei opinii, voinţa legiuitorului a fost aceea de a delimita profesiile liberale, care presupun exercitarea unui serviciu public (între care şi aceea de expert judiciar), de celelalte categorii de funcţionari publici.

Într-o altă opinie[5], expertul judiciar, fiind persoana care, cu titlu temporar şi cu remuneraţie, exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătoreşti, este funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal.

Argumentele în sensul acestei opinii sunt, în esenţă, următoarele:
1. Are calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal, persoana care îndeplineşte o însărcinare stabilită de lege în scopul realizării prerogativelor uneia din cele trei puteri în stat, fără ca sfera acestor persoane să fie limitată la cele care realizează atribuţiile specifice uneia din cele trei puteri; ca urmare, în cazul puterii judecătoreşti, sfera persoanelor la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) nu se limitează la magistraţi, ci îi include şi pe cei care, prin atribuţiile şi responsabilităţile conferite de lege, concură la realizarea prerogativelor puterii judecătoreşti de către cei care le exercită. Această concluzie se bazează pe modificarea suferită de prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) de la momentul depunerii proiectului Codului penal la Senat şi până la adoptarea sa, susţinându-se că diferenţa dintre forma iniţială a textului („exercită atribuţii specifice puterii legislative, executive sau judecătoreşti”) şi cea care a fost în final adoptată se datorează tocmai intenţiei de lărgire a sferei persoanelor la care textul se referă.
2. Deosebirea dintre persoanele la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal şi funcţionarii publici potrivit art. 175 alin. (1) lit. a) este determinată de faptul că cei din prima categorie nu au, prin activitatea lor, nicio influenţă asupra realizării prerogativelor uneia dintre puterile statului. Or, de modul în care expertul judiciar îşi îndeplineşte atribuţiile şi responsabilităţile depinde pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice de către procuror şi de către instanţa de judecată, deci realizarea prerogativelor puterii judecătoreşti; altfel spus, deşi expertul judiciar îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (2) C. pen., activitatea sa este indisolubil legată de realizarea prerogativelor puterii judecătoreşti, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fără a ignora modul prea puţin riguros şi uneori redundant de redactare a textului art. 175 C. pen., care face dificilă existenţa unei interpretări la adăpost de orice critică, în opinia mea, primul punct de vedere menţionat mai sus este cel corect, în acord cu spiritul legii şi permiţând o aplicare coerentă şi consecventă a dispoziţiilor art. 175 din Codul penal cu privire la toate categoriile de funcţii şi profesii care au legătură cu justiţia.

Nu voi insista asupra argumentelor în sensul că expertul judicar îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (2) din Codul penal, aspect necontestat de susţinătorii vreuneiea dintre cele două opinii[6] şi evident la simpla lectură a O.G. nr. 2/2000, potrivit căreia expertul judiciar este expert oficial (art. 1 alin. (1), teza a II-a), iar activitatea de expertiză judiciară se exercită sub controlul Ministerului Justiţiei (art. 4 alin. (1)), ci mă voi limita să expun motivele pentru care consider că acesta nu face parte dintre funcţionarii publici la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal.

Intenţia legiuitorului, exprimată explicit în cuprinsul Expunerii de motive a Codului penal, a fost aceea de asimilare cu funcţionarul public a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora; deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia.

Altfel spus, s-a dorit ca această categorie, a liber-profesioniştilor care realizează un serviciu public, să fie una distinctă de aceea a funcţionarilor publici la care se referă art. 175 alin. (1) din Codul penal. Ca urmare, odată stabilit faptul că o persoană îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (2) din Codul penal, încercarea de a o include şi într-una dintre categoriile de la alin. (1) este contrară spiritului reglementării.

În plus, argumentele folosite pentru a justifica includerea expertului judiciar între funcţionarii publici la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt, în opinia mea, greşite.

Astfel, este adevărat că activitatea expertului judiciar este legată de aceea a puterii judecătoreşti, dar legătura nu este una indisolubilă. Am în vedere, în acest sens, faptul că O.G. nr. 2/2000 prevede că acesta efectuează expertize judiciare din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale (art. 1 alin. (2) teza finală).

Or, potrivit art. 126 alin. (1) şi 131 alin. (3) din Constituţia României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelate instanţe judecătoreşti, iar parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată. Nu intră, deci, în sfera puterii judecătoreşti, organele cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale şi o parte a organelor de urmărire penală – organele de poliţie.

Mai mult decât atât, potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, expertul judiciar poate să participe la efectuarea expertizei nu doar ca expert oficial, ci şi în calitate de consilier al unei părţi, nominalizat şi plătit de aceasta.

Este adevărat că de modul în care expertul judiciar îşi îndeplineşte atribuţiile depinde adoptarea unei soluţii legale şi temeinice de către magistrat, dar aceasta deoarece expertiza pe care acesta o efectuează, ca mijloc de probă, contribuie la aflarea adevărului în cauză, iar nu pentru că expertul judicar concură la realizarea prerogativelor puterii judecătoreşti.

Situaţia este similară, în opinia mea, cu aceea a unui proces-verbal de percheziţie întocmit, urmare autorizării de către magistrat, de lucrătorii de poliţie judiciară; un astfel de proces-verbal, câtă vreme este corect întocmit, contribuie la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, dar aceasta pentru că este un mijloc de probă, iar nu pentru că lucrătorul de poliţie judiciară contribuie la realizarea prerogativelor puterii judecătoreşti[7].

Mai mult decât atât, printr-o astfel de interpretare s-ar putea ajunge şi la concluzia că avocatul – referitor la care doctrina este unanimă în a considera că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 din Codul penal – contribuie la realizarea prerogativelor autorităţii judecătoreşti, deci este, mai ales în ipoteza în care a fost desemnat din oficiu, funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit.a) din Codul penal.

În fine, singurul argument dificil de înlăturat, în sensul apartenenţei expertului judiciar la categoria funcţionarilor publici prevăzuţi de art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal, ar putea să fie cel referitor la modificările de formă pe care textul legal le-a cunoscut.

Ne-am afla însă în această ipoteză doar în situaţia în care modificarea s-ar datora intenţiei de lărgire a sferei persoanelor la care se referă textul sus-menţionat.

Or, în realitate, modificarea a avut la bază observaţiile din cuprinsul avizului Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Lege privind Codul penal[8], în cuprinsul căruia se arată: „La art. 175 alin. (1), pentru un spor de rigoare normativă, sugerăm reformularea lit. a), astfel: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti”.

Rezultă, deci, că modificarea formei nu s-a datorat intenţiei legiuitorului de a spune altceva, ci dorinţei de a spune, cu mai mare rigoare, acelaşi lucru, respectiv de a limita sfera persoanelor la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. la titularii prerogativelor celor trei puteri în stat.

Pentru aceste considerente este corect, în opinia mea, a se aprecia că expertul judiciar face parte din categoria persoanelor asimilate funcţionarilor publici la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal.


[1] Alexandra Mihaela Şinc – Calitatea subiectului activ în cazul infracţiunilor de corupţie prevăzute în noul Cod penal, publicat pe JURIDICE.ro.
[2] Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar conform art. 289 alin. (2) C. pen., fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute la art. 175 alin. (2) constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
[3] Dosar nr. 22/1/2014/HP/P, cu termen la 29 septembrie 2014.
[4] A se vedea în acest sens încheierea Curţii de Apel Craiova, S. Penală şi pentru cauze cu minori din 17 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. 1373/95/2014.
[5] A se vedea în acest sens punctul de vedere al Ministerului Public în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect rezolvarea de principiu a chestiunii de drept.
[6] A se vedea supra.
[7] Acesta nefiind un pamflet, rezist tentaţiei de a analiza ipoteza în care martorul, de onestitatea căruia depinde adoptarea unei soluţii şi alături de care expertul este subiect activ al infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 C. pen. şi compromiterea intereselor justiţiei, prev. de art. 277 C. pen., este funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. Pentu identitate de raţiune, nu voi combate nici susţinerea în sensul că, spre deosebire de expertul judiciar, executorul judecătoresc – la care Expunerea de motive a Codului penal şi doctrina juridică se referă explicit ca făcând parte din categorie prev. de art. 175 alin. (2) C. pen. – nu contribuie la înfăptuirea justiţiei, câtă vreme executarea hotărârilor judecătoreşti este o fază a procesului.
[8] Aviz nr. 655/15.06.2009, înregistrat la Senat sub nr. 260/16.06.2009, disponibil pe www.senat.ro.


Procuror Alexandra ȘINC

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti