JURIDICE SELECTED
 
Print Friendly, PDF & Email

Mesajul Președintelui UNBR la 150 de ani de avocatură în România
29.09.2014 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Uniunea Națională a Barourilor din România a dat publicității luni, 29 septembrie 2014, mesajul adresat de Corpul avocaţilor din România prin Preşedintele UNBR av. dr. Gheorghe Florea în cadrul Adunării generale festive din 27 septembrie 2014, la care au participat autorităţi locale şi decanii Barourilor Vâlcea, Sibiu, Ilfov, Dâmboviţa şi Olt, singurii care au dat curs invitaţiilor adresate de Consiliul Baroului Argeş.

Baroul Argeş a iniţiat manifestările organizate de profesia de avocat din România la împlinirea a 150 de ani de la adoptarea Legii nr. 1709 din 4 decembrie 1864 pentru corpul de Advocaţi, intrată în vigoare la 12 decembrie 1864. Baroul Argeş a organizat Adunarea generală festivă în cadrul manifestării „Baroul Argeş, 1864-2014, 150 de ani de la înfiinţare”.

Mesajul integral:

”Domnule Decan al Baroului Argeş,
Domnilor Consilieri ai Consiliului Baroului Argeş,
Domnule decan Frédéric Landon, Decanul Baroului Versailles,
Stimaţi invitaţi,
Distinsă adunare,

Îmi revine datoria de onoare de a adresa Adunării generale cu caracter festiv organizată cu prilejul aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Baroului Argeş salutul întregului Corp al avocaţilor români la momentul în care se cuvine să rememorăm şi sa cinstim credinţa şi tradiţiile profesiei pe meleaguri argeşene, dar şi să urăm generaţiilor de azi şi de mâine forţă şi credinţă în valorile profesiei de avocat, care „… este o simplă iluzie, dacă cel ce o prestează, avocatul, este solitar” şi care „capătă valoarea şi eficacitate… doar în sânul unui ordin”.

Am preluat sintagma transmisă prin scrieri ce consemnează istoria a două barouri înfrăţite, a căror legătură rezistă vremurilor (Baroul Versailles şi Baroul Argeş) spre a sublinia că fiecare generaţie de avocaţi făureşte istoria celei care urmează şi că memoria colectiva a istoriei nu recunoaşte ca viabilă identitatea culturală a profesiei decât printr-un Corp organizat – Baroul.

Viaţa modernă demonstrează cu puterea faptelor că principiul suprem al independenţei avocatului rezervă Baroului tot mai mult un rol deontologic, în care avocaţii îndeplinesc o misiune socială în deplină egalitate, fără diferenţe de ordin funcţional, fără privilegii, în relaţii care diferenţiază doar prin experienţă şi vârstă, percepute mai ales protocolar – simbolic, sub puterea vremurilor.

Asistăm şi suntem contemporani cu dezechilibrarea balanţei valorilor profesionale reale, cu modificarea criteriilor de excelenţă în profesiile juridice, dar evocăm totdeauna elitismul riguros şi demn, bazat pe prestigiul construit pe temeiul unui crez profesional solid, care s-a dovedit profitabil înzecit în timp şi care a făcut ca profesia să dăinuie cu o forţă tainică, peste vremuri!

Merită să fie evocată istoria unui barou deoarece, în realitate, baroul rămâne totdeauna responsabil de tot ce reprezintă viaţa practică a avocaţilor pentru că el se conduce de către toţi avocaţii, in plenum, iar Conducătorii temporari ai profesiei trebuie să fie executanţii deciziilor luate în comun, prin vot, indiferent de natura problemelor discutate. Consecventă acestui postulat, conducerea colectivă a Corpului profesional al avocaţilor români – Comisia Permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România – a fost cea care a manifestat faţă de Baroul Argeş o preocupare specială, pe măsura meritelor tradiţiilor acestui Barou.

Primul decan care a fost invitat să transmită toate păsurile avocaţilor argeşeni la nivel naţional, imediat după ce, relativ recent, Baroul s-a confruntat cu probleme grave care au determinat decizia ca avocaţii să intre în protest, a fost decanul Baroului Argeş. Am avut ocazia să cunoaştem şi să ascultăm în amănunt frământări de natură apropiată cu cele ale majorităţii avocaţilor.

Incertitudinea existenţei profesionale reale prin scăderea gradului de ocupare profesională determinată de agresarea profesiei de infractori, de alte profesii, de scăderea puterii economice a justiţiabililor, de campanii de îndepărtare a oamenilor de avocaţi, cu indicarea altor profesionişti preferaţi de cei îndreptăţiţi sa aplice legea, de un mediu fiscal împovărător, fără perspective pe termen scurt de ameliorare a raporturilor instituţionale distorsionate şi bulversate de degradarea relaţiilor umane sunt realităţi în care profesia se zbuciumă pentru a rezista într-un mediu tot mai violent şi imprevizibil!

În limitele dar cu arma legii, rezistă şi vom rezista! Avocaţii înţeleg tot mai mult că nu tot ce este îngăduit este permis şi nu tot ce este permis este de folos!

Am identificat, împreună cu domnul decan, factori de unire în proiecte comune: pregătirea profesională în Barou, cu forţe ale Baroului şi prin conlucrare cu celelalte profesii juridice, folosirea principiilor oralităţii şi controlului reciproc pentru eliminarea concurenţei profesionale neoneste, neprofesionalismului indecent (acolo unde, mai rar, îl identificăm), venalitatea, exportul de corupţie.

Diferenţa nu o putem face decât prin cultură, curaj, înţelepciune.

Dacă aceste valori sunt convocate zilnic în viaţa profesională, avem garanţia că încrederea în avocaţi dăinuie!

Provocarea de zi cu zi a avocatului este şi va rămâne mult timp, noile Coduri!

Apărarea caută permanent răspunsuri şi certitudini. Adesea certitudinea apărării este o iluzie, iar găsirea unui răspuns unic la o problemă de drept nu este hărăzită, prin destin, judecăţii. Aceasta se face ACUM şi AICI şi încorporează aptitudini, concepţii, mentalităţi pe care, tradiţional, le numim CONVINGERI!

Stăruinţa, perseverenţa, consecvenţa, credinţa în valori, mesajul convingător şi acceptabil au salvat şi salvează profesia, menită a rezista deoarece inspiră totdeauna mintea şi inima, cu avantajul că avocatul adevărat este permanent liber, critic şi independent!

Încrederea în instituţiile reprezentative ale profesiei, în primul rând în Barou, trebuie permanent reînnoită de stat, care prin măsuri ce vizează asistenţa judiciară şi accesul la justiţie prin avocaţi, trebuie să demonstreze că foloseşte, cu adevărat, mijloacele de care dispune, pentru o justiţie de calitate.

Sunt vremuri prezente ce reclamă mai mult ca oricând cerinţa ca profesia să fie unita şi solidară!

Fie ca aniversarea de faţă să reprezinte un moment în care toţi cei prezenţi să înţelegem că echilibrul între nevoia unui acces real la justiţie, inclusiv al celor săraci, şi nevoia unei justiţii de calitate, reclamă instaurarea ordinei şi apărarea prin lege a demnităţii profesiei, inclusiv sub aspecte financiare şi fiscale, cu efecte de netăgăduit privind traiul multor avocaţi!

În vremurile actuale este primordială întărirea crezului profesional.

Numai astfel profesia poate să-şi păstreze identitatea şi să reziste presiunilor statale şi non-statale.

Previziunea care modelează preîntâmpină!

După 150 de ani de la reglementarea prin lege a profesiei de avocat în România, într-o perioadă în care valorile ce au menţinut şi menţin dificil instituţiile reglementate ale profesiei sunt din ce în ce mai estompate de confruntarea traiului zilnic, pragmatic al avocatului şi de confruntarea dintre tradiţii ce aureolează şi legitimează profesia ca un stâlp al dreptăţii şi patimile şi interesele adesea oculte, întreţinute de neputinţă sau lipsa de voinţă a autorităţilor de a reprima impostura şi a respecta, potrivit legii, titlul profesional de avocat, oglindirea prin prezent a unei profesii ce se vrea tot mai „modernă” este meritorie!

Nu aniversăm, nostalgic, avocatura de altădată, nu ignorăm nici conştiinţa puterii apuse de care au dispus, în timp, avocaţii, dar istoria, trăită, ori cea proiectată, evocată festiv, demonstrează că profesia dăinuieşte şi va dăinui, râvnită, ponegrită, adulată, criticată, atacată din interior sau din exterior, pentru că numai prin cei dedicaţi profesional, prin oameni, se definesc instituţiile, inclusiv Baroul – simbol al unei perenităţi reglementate legal, care indiferent de „vremuri” se construieşte conservându-se.

Este încă actuală constatarea făcută la 6 iunie 1930 în dezbaterile parlamentare ocazionate de adoptarea legii pentru organizarea Corpului de avocaţi din 1931 – modelul legislaţiei din care s-a inspirat legea în prezent în vigoare.

Toată lumea face apel la noi avocaţii, toţi recunosc că suntem necesari, ba încă un om de spirit spunea că avocaţii sunt aşa de necesari şi că atât de multă nevoie este de ei, încât, „dacă Dumnezeu ar face lumea din nou, ar trebui să-şi ia un avocat, căci poate ar face-o mai dreaptă decât cea de azi”.

Să avem puterea de a rezista şi să apărăm Baroul care nu a fost şi nu poate fi al altor profesii!

La Mulţi Ani! Pentru Baroul Argeş şi pentru baroul românesc, deopotrivă!

Av. dr. Gheorghe FLOREA
Preşedintele UNBR”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate