Întrebare preliminară cu privire la prescripția extinctivă. UPDATE: decizia finală
1 aprilie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
1 aprilie 2016: Instanța supremă de contencios administrativ din Franța, după ce a primit răspunsul de mai jos al Curții de Justiție, a respins recursul introdus de FranceAgriMer:
3. Dans l’arrêt du 3 septembre 2015 par lequel elle s’est prononcée sur la question dont le Conseil d’Etat, statuant au contentieux, l’avait saisie à titre préjudiciel, la Cour de justice de l’Union européenne a dit pour droit que le délai de prescription „butoir” fixé par l’article 3, paragraphe 1, quatrième alinéa, du règlement n° 2988/95, est applicable non seulement aux poursuites d’irrégularités conduisant à l’application de sanctions administratives au sens de l’article 5 de ce règlement, mais aussi aux poursuites conduisant à l’adoption de mesures administratives, au sens de l’article 4 du même règlement. Il résulte de ce qui précède que, contrairement à ce que soutient FranceAgriMer, la cour administrative d’appel de Paris n’a commis aucune erreur de droit en jugeant que les dispositions du règlement n° 2988/95 relatives au délai de prescription „butoir” trouvaient en l’espèce à s’appliquer à la poursuite par FranceAgriMer de l’irrégularité commise par la société Sodiaal Industrie en vue de l’adoption d’une mesure administrative de reversement de l’aide indûment perçue.
:: decizia finală
* * *
4 septembrie 2015: Curtea declară:
Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că prescripția pe care o prevede este aplicabilă nu numai urmăririi în justiție a abaterilor ce determină impunerea unor sancțiuni administrative, în sensul articolului 5 din acest regulament, ci și urmăririi ce determină adoptarea unor măsuri administrative, în sensul articolului 4 din regulamentul menționat.
Pentru întreg cuprinsul deciziei, a se vedea aici.
***
1 octombrie 2014: Judecătorul suprem de contencios administrativ francez se întreabă cu privire la prescripția extinctivă. (C-383/14 FranceAgriMer)
Situația de fapt:
1. prescripția devine efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancțiune, mai puțin în cazul suspendării acțiunii administrative
2. aplicarea acestui termen în ipoteza neadoptării, în această perioadă egală cu dublul termenului de prescripție, a unei măsuri administrative.
Dispoziții incidente: articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf, articolul 4 și articolul 5 din Regulamentul nr. 2988/95
Articolul 3
(1) Termenul de prescripție a acțiunii este de patru ani de la săvârșirea abaterii menționate la articolul 1 alineatul (1). Cu toate acestea, normele sectoriale pot să prevadă un termen mai scurt, care nu poate fi însă mai mic de trei ani.
În cazul unor abateri continue sau repetate, termenul de prescripție curge din ziua în care încetează săvârșirea abaterii respective. În ceea ce privește programele multianuale, termenul de prescripție trebuie, oricum, să curgă până la finalizarea programului.
Termenul de prescripție este întrerupt de orice act al unei autorități competente, adus la cunoștința persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau urmărirea în justiție a abaterii respective. Termenul de prescripție începe să curgă din nou după fiecare act de întrerupere.
Cu toate acestea, prescripția devine efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancțiune, cu excepția cazului în care acțiunea administrativă este suspendată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
(2) Termenul de aplicare a deciziei prin care se instituie o sancțiune administrativă este de trei ani. Termenul curge de la data la care decizia devine definitivă.
Cazurile de întrerupere și de suspendare sunt reglementate de dispozițiile relevante de drept intern.
(3) Statele membre își păstrează posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât cel prevăzut în alineatul (1) și, respectiv, (2).
Articolul 4
(1) Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat:
– prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat;
– prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans.
(2) Aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară.
(3) Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia.
(4) Măsurile prevăzute în acest articol nu sunt considerate sancțiuni.
Articolul 5
(1) Abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative:
(a) plata unei amenzi administrative;
(b) plata unei sume mai mari decât sumele primite nejustificat sau sustrase, la care se adaugă dobânda, dacă este cazul; această sumă suplimentară este calculată sub formă de procentaj stabilit prin reguli specifice și nu poate depăși nivelul strict necesar pentru a constitui un factor de descurajare;
(c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv;
(d) excluderea sau retragerea unui avantaj pentru o perioadă ulterioară săvârșirii abaterii;
(e) retragerea temporară a aprobării sau a recunoașterii necesare pentru a participa la un sistem de ajutor comunitar;
(f) pierderea unei garanții sau a unui depozit constituit în vederea conformării cu condițiile stabilite prin reguli sau reconstituirea unei garanții eliberate în mod nejustificat;
(g) alte sancțiuni cu caracter pur economic, având o natură și un domeniu de aplicare echivalente, prevăzute în normele sectoriale adoptate de către Consiliu în lumina cerințelor specifice ale sectoarelor interesate și potrivit atribuțiilor executive conferite Comisiei de către Consiliu.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute de normele sectoriale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, alte abateri pot să atragă numai acele sancțiuni care nu sunt echivalente unei sancțiuni penale, prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca sancțiunile respective să fie esențiale pentru aplicarea corectă a acestor norme.
Mihaela MAZILU-BABEL
Adina Mihalache (update decizia finală)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
