Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Citeşte mai mult în legătură cu Procedură civilă, RNSJ
2 comentarii

Chestiunea cheltuielilor de judecată în situaţiile în care acţiunea este respinsă ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes

2 octombrie 2014 | Sergiu-Leon RUS

Potrivit art. 435 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC), partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Reglementarea anterioară, respectiv art. 274 alin. 1 C. proc. civ., prevedea că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere (se subînţelege, la cea a părţii câştigătoare), să plătească cheltuielile de judecată (bineînţeles, în favoarea câştigătorului). În afară de cele două precizări (de altfel, destul de evidente şi în textul anterior), singura diferenţă dintre cele două reglementări se regăseşte în sintagma prin care este desemnată ipoteza care atrage incidenţa regulii, „cădere în pretenţii” (vechi), respectiv „pierderea procesului” (nou). Personal, consider că este vorba despre acelaşi eveniment pe care legiuitorul îl are în vedere în ambele variante, însă nu îmi propun decât dezlegarea problemei în raport de actuala reglementare. Într-adevăr, dacă arhaismul expresiei cădere în pretenţii ar fi putut pe undeva să obscurizeze modul de funcţionare a unei reguli de procedură, termenii actualmente întrebuinţaţi nu mai au aceeaşi putere mistificatoare.

În strânsă legătura cu evenimentul declanşator, tradiţional, doctrinar şi jurisprudenţial se foloseşte noţiunea de culpă procesuală în care s-ar afla cel obligat la cheltuieli. Această expresie neinspirată este întrebuinţată chiar şi acum, într-un mod difuz şi nefericit, fără o explicitare suficientă şi în sensul unei vinovăţii de fond, în ansamblul chestiunii litigioase, nu în cel al vinovăţiei de ordin procedural. Ca atare, este larg răspândită practica acordării de cheltuieli de judecată reclamantului căruia acţiunea i se respinge pentru motive care nu antamează fondul. De exemplu, în contenciosul administrativ, nu sunt puţine cazurile în care pe parcursul procesului situaţia iniţială se schimbă (îndeosebi, dar nu numai, prin emiterea unui nou act administrativ care modifică efectele actului atacat), împrejurare care în plan procesual atrage respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect sau ca devenită lipsită de interes. Culpa procesuală, fără pretenţia unei cercetări exhaustive a problemei, cred că îşi are sorgintea în decizii ale tribunalului suprem şi surprinde realităţi dintr-o epocă a avutului obştesc, unde judecătorii puteau scurtcircuita fără mari probleme câteva etape de procedură în numele economisirii unor resurse comune şi facilitării circuitului economic de sens unic.

La acest moment însă, existând o repliere terminologică legislativă (pe care o consider, de fapt, doar o clarificare, după cum am precizat în precedent), în sensul că se acordă cheltuielile în litigiul deschis, existent, doar pentru ipoteza pierderii procesului, este necesară mai multă rigoare logică în jurisprudenţă (doctrinar s-au adus recent clarificări în sensul că această noţiune de culpă procesuală nu semnifică altceva decât pierderea procesului; perfect adevărat – o precizare îndelung scadentă). Textul se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune, cu necesitate, o soluţie de admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv. Cu alte cuvinte, pe temeiul art. 453 alin. 1 NCPC nu se pot acorda cheltuieli reclamantului în situaţia respingerii acţiunii pentru că acesta nu a pierdut procesul, unică ipoteză avută în vedere de legiuitorul în circumscrierea câmpului de aplicare a textului. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea de culpă procesuală, iar întrebuinţarea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 NCPC semnifică adăugare la lege.

Refuzul acordării cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. 1 NCPC nu lasă partea interesată fără remediu procesual, existând posibilitatea, unanim admisă, a unei acţiuni distincte, în răspundere civilă delictuală. Nu este admisibilă judecarea acestui eventual litigiu în mod sumar de către instanţa procesului nepierdut, care doar ar specula asupra rezultatului procesului subsecvent, cu care nu este învestită şi în care părţile nu şi-au formulat încă cererile şi apărările.

Dr. Sergiu-Leon RUS
Judecător la Curtea de Apel Cluj

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Chestiunea cheltuielilor de judecată în situaţiile în care acţiunea este respinsă ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes”. Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare. Pe de altă parte, vă rugăm ca, înainte de a publica un comentariu, să citiţi cu atenţie politica de confidenţialitate JURIDICE.ro. În plus, vă rugăm să citiţi şi politica de confidenţialitate Akismet, plugin folosit de noi pentru a reduce comentariile spam.



  1. CCostas spune:

    Pur formalist, soluţia e corectă. E mai comod să iei termenii „pierde” şi „câştigă”, să decizi că a câştigat cel căruia i s-a admis acţiunea şi a pierdut cel faţă de care s-a admis acţiunea. Din păcate, dezinteresul total pentru chestiunea cheltuielilor de judecată cu ocazia redactării Codului de Procedură Civilă ne-a adus aici. Pentru că între alb şi negru sunt infinite nuanţe de gri, acestea ar trebui surprinse inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată. Soluţia vechiului Cod era mai bună, chiar dacă nu era perfectă, întrucât pe temeiul culpei procesuale rezolva şi situaţiile în care procesul înceta, fără a fi pierdut sau câştigat de cineva. Cu alte cuvinte, măcar prin raportare la principiul echităţii, trebuie să suporte cheltuielile de judecată nu doar cel care pierde procesul ci şi cel care, în ipoteza încetării procesului, este în culpă pentru faptul că a provocat procesul. Iar în această logică a lucrurilor, soluţia asupra cheltuielilor trebuie s-o dea tot judecătorul litigiului principal, fără ca reclamantul să mai fie nevoit să treacă prin furcile caudine ale unei acţiuni separate în despăgubiri, pentru care să achite taxe de timbru, onorarii avocaţiale, cheltuieli de transport (ocazie cu care s-ar putea naşte întrebarea dacă sunt admisibile cheltuielile de judecată în procedura de obţinere a cheltuielilor de judecată). În opinia mea, textul art. 453 alin. (1) ar trebui completat, de aşa manieră încât să permită judecătorului să acorde cheltuieli şi în ipotezele de încetare a procesului (ex. reclamantul solicită anularea unei hotărâri de Consiliu Local; în timpul procesului, după 10 termene de judecată, Consiliul Local revocă hotărârea; pervers, art. 453 alin. (1) nu permite acordarea de cheltuieli, dacă procesul nu continuă pentru eventuale despăgubiri, întrucât reclamantul n-a câştigat procesul). În prezenţa unui text expres, judecătorul ar putea să acorde cheltuieli reclamantului, în măsura în care acesta dovedeşte că le-a făcut. Soluţia pare a fi posibilă doar în cazul ordonanţei de plată, acolo unde art. 1017 alin. (3) NCPC permite creditorului să recupereze „toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor” (de unde se trage concluzia că, în ipoteza în care debitorul achită sumele datorate în cursul procedurii ordonanţei de plată, el nu este exonerat de obligaţia de a suporta cheltuielile creditorului, chiar dacă n-a pierdut procesul).

  2. Valentin BULIGA spune:

    Ii multumesc iscoditorului coleg pentru prilejul ce mi-l ofera de a expune o perspectiva diferita a chestiunii antamate si anume, aceea de a porni in incercarea de a identifica si defini elementele constitutive cu care operează dispoziţiunile art.453 alin.1 C.pr.civ.(2010), dupa cum reies si din punctele de vedere exprimate de antescriitori, acestea limitandu-se la „pierdere” si „proces”.

    1. DEX-ul ofera o definiţie lato sensu notiunii de „proces” prin care s-ar intelege „o succesiune de operaţii, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluţie, dezvoltare, desfăşurare; acţiune. ◊ Proces de producţie = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relaţii reciproce determinate şi acţionează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricaţie; Proces de fabricaţie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite.”
    În sens juridic acelasi DEX ofera pentru notiunea de „proces” urmatoarea defintie „Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni.”

    Desi utilizeaza frecvent notiunea de „proces”, legiuitorul nu a inteles sa o defineasca, asa cum de exemplu in mod fericit a inteles sa defineasca „actiunea civila” – art.29 C.pr.civ.(2010), insa cu toate acestea o definitie implicita as regasi-o in cuprinsul dispozitiunilor art.5 C.pr.civ.(2010) care poarta titlul marginal de „dreptul la un proces …” pentru ca dispozitiunile sa se refere explicit la „dreptul la judecarea cauzei”, ceea ce nu cred ca ar fi deplasat daca as interpreta ca legiuitorul, gandindu-se la „proces”, s-a referit la „judecarea cauzei”.

    Cred ca as fi ferit de derizoriu si daca as afirma ca in expresia tocmai subliniata notiunea de „cauza” este una si aceeasi cu cauza actiunii civile, adica pretentiile formulate de una din parti potrivit dispozitiunilor art.29, dar mai ales ale art.32 alin.1 lit.c) C.pr.civ.(2010).

    O prima concluzie ar fi ca „procesul judiciar” ar putea fi definit cu usurinta si simplist ca fiind „judecarea pretentiilor uneia din parti”.

    Or, nu pot concepe logic ca o judecata sa poata fi pierduta – judecata unei pricini se infaptuieste pur si simplu ca orice alta actiune lato sensu, in opinia mea putand avea doar un inteles (sens) pozitiv, iara nicicand negativ, ci eventual cauza (pretentia, dreptul subiectiv ori o alta situatie juridica) pentru care s-a dus acea judecata sa fie pierduta pentru partea ce a iniţiat-o ori, corelativ, cel chemat in judecata a pierdut cauza sa – aceea de a anihila ori inlatura pretentiile ce i-au fost ridicate de adversarul procesual prin apărările înfăţişate.
    V-as invita sa observati ca analiza conditiilor de exercitare a acţiunii civile – art.32 alin.1 C.pr.civ.(2010) este juxstapusa si apararilor – alin.2 art.32 C.pr.civ.(2010), mult mai diligent legiuitorul contemporan nelasând in ignoranta situatia procesuala a celui ce se apara.

    2. Trecand de analiza semantica, as mai observa ca prin dispozitiunile art.453 alin.2 C.pr.civ.(2010), legiuitorul lasa pe seama juzilor o marja de apreciere, astfel ca reflex ma indrept catre dispozitiunile art.22 alin.7 C.pr.civ.(2010) ce constituie o regula subsidiara deosebit de utila ce obliga in astfel de situatii la tinerea de seama a tuturor circumstantelor cauzei, enumerativ aratandu-se „principiile generale ale dreptului, de cerintele echitatii si de buna credinta”.
    Or, interpretarea stramtorata primita in urma analizei pe care cu indrazneala incerc sa o combat, mi se pare a fi inafara cerintelor echitatii, cel putin.

    Mai mult ca singur, cunoscand mintea sclipitoare a autorului analizei combatute, degraba ar veni cu reprosul ca dispozitiunile art.453 alin.2 C.pr.civ.(2010) se refera la situatia speciala in care pretentiile ar fi primite in parte, astfel ca „strictissimae interpretatione”, judele ar fi lipsit de marja de apreciere acolo lasata in situatia circumscrisa elementelor constitutive aratate in dispozitiunile art.453 alin.1 C.pr.civ.(2010).
    Anticipativ as opune atunci falsa dihotomie „proces”/”cerere” utilizata nefericit de legiuitor prin cele doua ipoteze, conducand cu reverenta la analiza semantica expusa mai degraba la pct.1., fiindu-mi firesc ca cel care are deplinatatea „jurisdictiei” – adica judele, sa aiba si deplina intelegere a „pierderii” ori „castigului” asupra cauzelor procesului (deopotriva a celui ce reclama si a celui ce se apara) carora le-a dat cuvenita dezlegare – art.22 alin.6 C.pr.civ.(2010), observand ca in niciun caz legiuitorul nu a exclus o astfel de apreciere de pe umerii judelui, astfel ca ajungem la aceleasi criterii aratate enunciativ de dispoziţiunile art.22 alin.7 C.pr.civ.(2010).

    La analiza de la punctul 2. am facut invitatia de a observa tratamentul echivalent acordat de legiuitor titularului actiunii civile prin juxstapunerea celui acordat titularului apărărilor, drept pentru care consider ca, fara a ajunge ca judele sa-i recunoasca titularului actiunii civile pretentiile la momentul deznodamantului procesului, titularul apărărilor poate pierde procesul prin simplul fapt al satisfacerii voluntare a pretentiilor reclamate in contra lui, adica in infrangerea propriilor aparari.

    3. In cele din urma si doar marginal as sublinia împrejurarea ca dispozitiunile art.453 alin.1 C.pr.civ.(2010) constituie locul comun in privinta spezelor judiciare, insa, asa cum a remarcat cu finete dl.Costas, legiuitorul a semanat norme juridice speciale pe intreg taramul noi ordini procesuale civile, mai amintind nelimitativ cel putin pe cele cuprinse in dispozitiunile art.406 alin.3 C.pr.civ.(2010) ori ale art.447 C.pr.civ.(2010).
    Asadar, consider ca dispozitiunile art.453 alin.1 C.pr.civ.(2010) satisfac deplin situatiile in care s-a purces la un proces tipic cand judecatorul dezleaga fondul procesului, pentru celelalte situatii cand se dezinvesteste fara a solutiona cauza urmand a da eficienta deplina normelor juridice speciale reglementate in privinta acelor situatii procesuale si, doar daca acestea lipsesc, judele va reveni la locul comun al materiei, nu insa fara a dispune de marja de apreciere lasata de legiuitor in maniera tocmai expusa ce tine – pana la urma – de chiar functia lui esentiala, aceea de jurisdictie.

    V.B.

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories