ICCJ. Principiul rolului activ al judecătorului vs. principiul „res judicata pro veritate habetur”
6 octombrie 2014 | Corina CIOROABĂ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că obligaţia de a avea un rol activ şi de a descoperi adevărul în cauză nu îl legitimează pe judecător să treacă dincolo de sau chiar să contrazică aspectele de fapt sau problemele de drept dezlegate printr-o primă hotărâre şi căzute în puterea lucrului judecat întrucât acest fapt ar încălca flagrant principiul res judicata pro veritate habetur („lucrul judecat este considerat că exprimă adevărul”), dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. (art. 22 alin. 2 NCPC) nepermiţând expres această derogare. O astfel de derogare ar putea opera, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constante, numai în cazul în care puterea de lucru judecat este opusă de către de un litigant adversarului său, care este terţ faţă de prima hotărâre, caz în care hotărârea are valoare de mijloc de probă şi poate fi contrazisă prin administrarea altor probe. În speţă, însă, recurenta-pârâtă a fost parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea invocată cu putere de lucru judecat, hotărâre care îi este opozabilă pe deplin şi care nu mai poate fi contrazisă în cauză. (Decizia nr. 554 din 14 februarie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare teren)
CEDO si CJUE au inventat exceptii de la acest principiu. Să zic cauzele?