BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Obligația autorității publice de a participa la mediere, parte din obligația de cooperare
06.10.2014 | Cristina Elena CANDEA

 
SMARTBILL

Potrivit Legii nr. 554 din 2004, actualizata in 2014, a contenciosului administrativ, este autoritate publica orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public[1], in regim de putere publica.

Autoritatilor publice li s-a stabilit prin lege obligatia de cooperare, iar medierii i s-a dat prin definitie si sinonimul de cooperare a partilor.

Medierea, ca metoda alternativa de solutionare a disputelor ce pot aparea la un moment dat, a fost utilizata in toate statele, in mod istoric, fie sub denumirea sa formala, fie sub formele sale de exercitare, fara a fi afirmata in mod expres ca si modalitate optionala de interventie compromisorie. In ultimii ani, medierea a devenit un instrument valoros de solutionare a disputelor, tinzand sa concureze cu celelalte forme de solutionare alternativa a neintelegerilor. La nivelul Uniunii Europene, promovarea medierii ca metoda alternativa de solutionare a litigiilor in domeniul administratiei publice a fost inclusa in Recomandarea Rec (2001) 9 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind alternativele de solutionare a litigiilor intre autoritatile administrative si subiectii de drept privat. Cu toate acestea, Parlamentul European si Consiliul UE au ales ulterior sa lase aceste aspecte a fi reglementate in mod decisiv si obligatoriu, la nivel national, in functie de reglementarea legala si procedurala nationala, individualizate la nivelul fiecarui stat membru. In acest mod s-a accentuat diversitatea de jurisdictie, devenind anevoioasa orice uniformizare la nivel international.

Rezumand, se poate afirma ca implementarea medierii ca mijloc de solutionare a unor dispute in care parte este si o autoritate publica, este puternic individualizata prin continutul specific legislativ la nivel national. Asadar, aceasta problematica depinde in integralitate de reglementarile interne ale fiecarui stat in parte. In prezent, tendintele internationale sunt pro participarii la mediere a autoritatilor publice. In Belgia spre exemplu, desi articolul 1274 din Codul Judiciar interzice institutiilor publice sa participe la medieri, cu exceptia cazurilor autorizate prin Decret regal sau prin lege, doi mediatori federali au fost desemnati pentru a examina plangerile referitoare la functionarea autoritatilor administrativ-federale.

In Franta, Ombudsmanul si mediatorii institutionalizati se ocupa cu plangerile impotriva autoritatilor (mediatorii sunt organizati in comitete pentru solutionarea pe cale amiabila a disputelor sau pentru litigii referitoare la achizitiile publice, in comisii regionale de conciliere si de compensare pentru accidente, mediatori specializati in educatie si in invatamant superior, etc). Acestia sprijina partile sa ajunga la o solutie amiabila si echitabila pentru disputele lor. Mai mult decat atat, instantele administrative pot recomanda medierea in cadrul procedural in conformitate cu Legea nr. 95-125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instantelor si procedurile civile, penale si administrative si in conformitate cu Decretul nr. 96-652 din 22 iulie 1996 cu privire la conciliere si mediere.

Reglementarile din Germania confera partilor posibilitatea de a recurge la mediere nu numai inainte si in timpul procedurilor administrative (mediere Mitlaufende) dar, de asemenea, in timpul formalitatilor procedurale non-judiciare sau administrative (mediere Nachlaufende). In timp ce Verwaltungsgerichtsordnung (VwGO) nu include in mod explicit o norma specifica privind medierea judiciara (mediere Gerichtliche), a fost in general admis in baza articolului 87 alineatul (1) VwGO ca este permis presedintelui instantei de judecata sa invite partile pentru a discuta faptele aduse in fata judecatii, in scopul de a obtine un acord de reglementare amiabila.

Si legislatia spaniola permite partilor atat sa puna capat procedurilor administrative, cat si sa inlocuiasca caile de atac administrative prin procedurile de mediere (Legea nr. 30/1992 din 26 noiembrie privind regimul juridic al administratiilor publice si procedura administrativa comuna). In plus, medierea poate fi utilizata pentru a completa un litigiu aflat pe rolul unui tribunal, in conformitate cu articolul 77 din Legea nr. 29/1998 din 13 iulie care reglementeaza instantele administrative. Prevederi similare pot fi gasite in regiunea Catalonia, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 26/2010 din 3 august privind regimul juridic si procedural al autoritatilor publice ale Cataloniei.

Anglia si Tara Galilor desfasoara acest tip de mediere prin Ministerul Justitiei, autoritate responsabila pentru politica privind medierea, inclusiv promovarea acesteia. Pentru a asigura calitatea medierii recomandate de instanta in litigiile civile (cu exceptia litigiilor familiale in jurisdictia Anglia si Tara Galilor), autoritatile si-au coordonat activitatea impreuna cu Consiliul pentru Mediere Civila (CMC) pentru a introduce un program de acreditare. CMC este o organizatie care reprezinta mediatorii in probleme civile si comerciale. In prezent, curtile transmit cazurile doar mediatorilor acreditati de CMC.

Astfel, la nivel international se poate observa utilizarea la o scara larga a acestei proceduri, existand o serie de structuri oficiale in majoritatea statelor care au reglementat medierea si au introdus-o in mod oficial ca metoda de compromis, prin standardizarea si regularizarea acesteia.

Acceptarea medierii este prevazuta de actele normative in domeniu ca o optiune careia partile pot sau nu sa ii dea curs. Analizand insa atat caracterul facultativ sau obligatoriu al acceptarii medierii in contextul general al tuturor actelor normative ce reglementeaza autoritatile publice in ansamblul lor, cat si principiile care guverneaza activitatea autoritatilor publice, se poate conchide includerea in atributia extinsa de cooperare si cea a acceptarii medierii.

Cooperarea – notiune prevazuta de lege ca atributie in sarcina autoritatilor publice

In legile specifice de organizare si functionare ale autoritatilor publice apare, in permanenta, atributia acestora de a coopera, prevederile Legii in materia medierii venind in precizarea legislatiei existente.

Modificarile aduse prin Legea nr. 370/2009 la Legea medierii accentueaza rolul puterii judecatoresti in informarea partilor in ceea ce priveste avantajele folosirii medierii, cooperand in scopul recurgerii la mediere ca mod de solutionare a conflictelor. Incepand cu luna martie 2010, organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale au informat partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le-au indrumat sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

Urmand linia unei logici juridice simple, rezulta ca din moment ce puterea judecatoreasca (ce exercita parte din atributiile statului) coopereaza pentru consolidarea medierii, s-ar forma un puternic antagonism daca, spre exemplu, una dintre aceste autoritati in calitate de parte ar refuza o mediere.

Conform prevederilor constitutionale, atributele statului sunt realizate de cele trei puteri ale sale, astfel:
1. Puterea legislativa infaptuita de catre Parlament cu cele doua camere: Senatul si Camera Deputatilor,
2. Puterea executiva exercitata de Presedinte, Guvern, ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si organele administratiei publice locale,
3. Puterea judecatoreasca realizata de catre instantele judecatoresti: judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cooperarea pentru solutionarea neintelegerilor

Legea medierii prevede in art. 50 alin. (1) ca medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator a unor metode si tehnici specifice, intemeiate pe comunicare si negociere. Toate acestea se concretizeaza in contractul incheiat de participantii la mediere.

Art. 44 din Legea nr. 192/2006 stabileste interzicerea desfasurarii sedintelor de mediere inainte de incheierea contractului de mediere. Acest contract se incheie intre mediator, pe de o parte, si partile aflate in conflict, pe de alta parte, dupa prezentarea acestora din urma impreuna la mediator sau dupa acceptarea medierii de catre partea invitata.

Este adevarat ca nimeni nu poate fi obligat sa contracteze, insa obligatia autoritatilor publice la cooperare conduce in mod pozitiv la acceptarea invitatiei de a participa la mediere. Un contract are o valabilitate de netagaduit, cu atat mai mult cu cat acesta este produsul rezultat al unor negocieri si implicit al unei cooperari in acest sens intre partile contractante.

Autoritatile publice sunt institutii create anume pentru a veni in sprijinul si in folosul cetatenilor, in special atunci cand se poate contribui la solutionarea neintelegerilor. Mai multe legi speciale cuprind in continutul lor reglementari in ceea ce priveste cooperarea:
– Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor prevede in art. 11 ca: in realizarea functiilor sale, Guvernul indeplineste ca atributie principala cooperarea cu organismele sociale interesate.
– Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale preia aceasta obligatie in art. 4: Ministerul Apararii coopereaza, pentru indeplinirea atributiilor sale, cu celelalte ministere si organe ale administratiei publice centrale de specialitate, cu autoritati ale administratiei publice locale, autoritati administrative autonome, organizatii neguvernamentale, operatori economici, cu structurile politico-militare si de conducere militara ale altor state, precum si ale organizatiilor internationale la care Romania este parte.
– Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale prevede in art. 36 alin. 2 lit. e) in sarcina Consiliului local atributii privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern.

Este adevarat ca, de cele mai multe ori, legea face referire la cooperarea cu operatori economici si organizatii neguvernamentale, ceea ce ne conduce si lasa deschisa problematica aplicarii acestei cooperari si la mediatorul persoana fizica sau care isi practica profesia in mod singular ca profesie liberala si nu este constituit in asociatii sau societati comerciale. Nimic insa nu impiedica persoana fizica interesata sa apeleze la o institutie care in mod legal are dreptul de a beneficia de cooperare din partea unei autoritati publice.

Legea nr. 192 din 16 mai 2006 arata in art. 22 alin. (1) ca: mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei societati civile profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzator, sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale, cu respectarea conditiilor prevazute de lege. In art. 12 din Legea medierii este inclusa posibilitatea mediatorului de a dobandi calitatea de membru al unei asociatii profesionale in domeniul medierii, precum si, dupa caz, al altor organizatii. In fine, tot Legea nr. 192/2006 sprijina mediatorul in participarea sa intr-o asociatie profesionala si in alte organizatii, ceea ce face posibila aplicarea tuturor textelor legale in ceea ce priveste aplicarea si implementarea efectiva a obligatiei de cooperare a autoritatilor publice.

Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica[2] incurajeaza sporirea gradului de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean ca beneficiar al deciziei administrative.

Relatiile autoritatilor administratiei publice cu cetatenii

Toti cetatenii intra, sub forme variate, in relatii cu autoritatile administratiei publice deoarece calitatea de cetatean scoate in evidenta competenta autoritatilor administratiei publice in satisfacerea intereselor acestora. Relatiile ce se stabilesc intre autoritatile administratiei publice si cetateni pot fi: relatii de cooperare (colaborare), relatii de utilizare a serviciilor publice (deci de prestatii din partea administratiei catre cetateni) si relatii de autoritate (sau de subordonare a cetatenilor fata de organele administratiei publice). Analizand aceste categorii de relatii, urmeaza a fi evidentiata necesitatea democratizarii permanente a administratiei publice, in ideea stabilirii unei legaturi sistematice intre cetateni si administratie.

Relatiile de cooperare directa (de colaborare) intre autoritatile administratiei publice si cetateni vor trebui sa ocupe rolul cel mai important atat din punct de vedere al ponderii, cat si al valorii si al continutului lor.

Aceste relatii subliniaza, in primul rand, sprijinul pe care cetatenii sunt chemati sa il acorde administratiei publice in vederea realizarii misiunii acesteia, iar ele trebuie sa reflecte existenta unei legaturi absolut necesare intre administratia publica si cetateni. Relatiile de cooperare administratie publica – cetatean sunt o expresie a accesului participativ al populatiei la solutionarea problemelor de interes general, in ultima instanta, o dovada a existentei sau inexistentei unei societati democratice. Ele pot fi grupate in doua categorii si anume: relatii de cooperare directa, in care cetatenii, in mod individual sau grupati in diverse forme de organizare, participa la realizarea unui interes general, la finalizarea unei actiuni, la fel ca structurile administratiei publice, si relatii de cooperare indirecta care apar in cazul in care cetatenii sprijina actiunea autoritatilor administratiei publice fara sa participe la respectiva activitate in mod direct.

Relatii determinate de prestarea de servicii ale administratiei publice catre cetateni

Este evident ca administratia publica nu se limiteaza prin autoritatile sale la organizarea realizarii in concret a legii, ci ea are drept mobil organizarea unor servicii publice intr-o gama variata si complexa de probleme, servicii publice care sa presteze activitatea cetatenilor. Importanta unei bune serviri a populatiei credem ca nu mai este necesar sa o subliniem, fiind de la sine inteles ca realizarea unei serviri necorespunzatoare a cetateanului determina grave consecinte sociale si politice, cu posibile repercursiuni atat asupra persoanei, cat si asupra statului.

In concluzie, intrucat cooperarea este in prezent o atributie in sarcina autoritatilor publice, se poate statua in mod doctrinar si, de ce nu si in mod practic, bineinteles, ca cel putin din respect fata de cetatean (singur sau organizat in diferite moduri de activitate), participarea la mediere a unei autoritati publice, ori de cate ori ii este adresata, trebuie acceptata neconditionat de catre autoritatea publica invitata in procesul de mediere, cu atat mai mult cu cat medierea implica efectuarea unor costuri cu mult reduse fata de justitia statala sau fata de alte mijloace de solutionare alternativa a neintelegerilor. Costurile se reflecta in bugetul autoritatii publice, iar solutionarea prin mediere se reflecta in gradul de respect fata de cetatean si fata de atributiile date prin lege acestor autoritati publice.


[1] Aceasta distinctie, ab initio, a fost facuta in Legea nr. 215/2001, Legea administratiei publice locale, astfel cum a fost modificata si completata, care in art. 214-223 cuprindea referiri la autoritatile administratiei publice locale, iar in art. 26, art. 54, art. 69 alin. 2, art. 137 alin. 2, art. 145 si art. 149 faceau referire fie despre organele centrale din unitatile administrativ–teritoriale, fie despre organele centrale organizate la nivelul judetului sau al Municipiului Bucuresti. Referirile de baza sunt cuprinse in Constitutia Romaniei.
[2] Legea a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013.


Cristina Elena CANDEA

* Prezentul articol reprezinta forma revizuita a unui studiu publicat in revista Studii de Drept Romanesc nr. 2/2010.


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Obligația autorității publice de a participa la mediere, parte din obligația de cooperare”

  1. Mihai COSTACHE spune:

    Ati trimis articolul dvs si catre DNA? Sunt convins ca va face senzatie si le va schimba in totalitate practica in materie de coruptie…

    Parerea mea este ca o asemenea argumentare nu va avea drept efect calificarea recalificarea faptelor din „trafic de influenta” in „cooperare si mediere”.

    Pot pune pariu pe aceasta chestiune…

  2. ANONIM spune:

    Mediati domnia voastra cu finantele decizii de impunere gresite, nelegale si cind aveti primul rezultat, instiintati-ne…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.