Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Revista Dreptul nr. 9/2014: Reflecţii în legătură cu dreptul la demnitate în concepţia Codului civil | Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu
13.10.2014 | Andreea BANU

JURIDICE - In Law We Trust

Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu şi conf. univ. dr. Cornelia Munteanu au publicat în Revista Dreptul nr. 9/2014 articolul intitulat „Reflecţii în legătură cu dreptul la demnitate în concepţia Codului civil„.

Demnitatea persoanei umane este una dintre cele mai complexe noţiuni pe care practicienii dreptului au fost nevoiţi să o studieze intens de-a lungul anilor. Complexitatea demnităţii rezultă din natura sa aproape non-legală: demnitatea este un atribut fundamental al fiinţei umane sau un postulat al civilizaţiei, pe care dreptul trebuie să îl trateze; este de neconceput ca demnitatea să nu fie recunoscută sau ca ordinea de drept să o ignore. Ca o expresie a valorilor umane, demnitatea tinde să fie confundată cu noţiunea de umanitate. Prezenţa principiului demnităţii în ordinea juridică este evidentă, dar respectul pentru demnitatea unei persoane poate fi considerat şi ca un drept subiectiv, astfel cum arată art. 72 alin. (1) din Codul civil. Luând în considerare incertitudinile prezente în dezbaterile privitoare la demnitate, abordarea autorilor este o încercare de a reflecta, pe de o parte, asupra conceptului de demnitate prin analiza obiectului şi a naturii juridice a demnităţii şi, pe de altă parte, asupra punctului de vedere funcţional care permite a determina la ce serveşte demnitatea; în alte cuvinte, funcţiile demnităţii şi aplicarea sa în practică. Reglementarea demnităţii în noul Cod civil trebuie privită ca o inovare apărută la timpul potrivit.

În viziunea autorilor, utilizarea demnităţii ca instrument de protecţie a personalităţii a condus la concluzia că ea constituie un drept subiectiv, respectiv un drept al personalităţii. Consacrarea unui drept subiectiv la demnitate are drept consecinţă imediată protecţia personalităţii. Statuarea legislativă a acestui drept face ca, în caz de atingere a demnităţii, titularul dreptului să poată acţiona în mod direct pe baza acestei prerogative şi să fie dispensat de a aduce dovada unui prejudiciu raportat la o vinovăţie. În sfârşit, prin consacrarea demnităţii persoanei în art. 72 alin. (1) din Codul civil se curmă disputa izvorâtă din concepţia potrivit căreia demnitatea ar fi doar un interes legitim. Demnitatea umană este şi un principiu al drepturilor personalităţii şi al dreptului în general; acesta reprezintă fundamentul raţional al drepturilor personalităţii. În primul rând, demnitatea umană apare ca un principiu explicativ care pune în lumină statutul juridic al persoanei şi distincţia fundamentală dintre persoane şi lucruri. Apoi, principiul protecţiei demnităţii umane este şi un principiu normativ din moment ce din el decurg un număr de reguli de conduită obligatorii.

În legătură cu funcţiile demnităţii umane, autorii propun o analiză subiectivă a acestora şi o analiză obiectivă; prin urmare, se poate vorbi despre demnitate subiectivă şi demnitate obiectivă. Referitor la demnitatea subiectivă, se poate observa că aceasta joacă un rol de protecţie şi de dezvoltare a persoanelor atât contra statului, cât şi a particularilor. Demnitatea obiectivă are în vedere demnitatea care transcende interesele particulare şi conduce la o restricţie a libertăţilor personale în beneficiul protecţiei fiinţei umane. În calitate de principiu al dreptului, demnitatea este, în mod natural, creatoarea unei reguli juridice originale (interdicţia de a aduce atingere demnităţii umane) şi a unor reguli derivate, care constituie expresii specifice ale acesteia. Astfel, demnitatea este, înainte de toate, normativă, însă principiul demnităţii are şi o valoare particulară deoarece el interesează ordinea publică şi în această calitate demnitatea umană se conturează ca un standard care permite să se controleze liceitatea şi regularitatea altor norme sau drepturi care ar contrazice acest principiu. Prin urmare, se desprinde ca o a doua categorie demnitatea regulatorie. Aceasta este o funcţie esenţialmente negativă care permite să se fixeze limitele exercitării drepturilor şi puterilor personale, în primul rând, în raporturile sociale prin organizarea constrângerii publice şi în reglarea drepturilor şi libertăţilor altuia. În al doilea rând, demnitatea îşi relevă efectele juridice şi în raporturile cu sine însăşi, aducând o serie de restricţii propriei libertăţi; exempli gratia interzicerea prostituţiei ori nuditatea în locurile publice.

Ultimul aspect, respectiv cel referitor la aplicaţiile normative ale demnităţii umane, este tratat de autori prin prisma faptului că demnitatea trebuie pusă în legătură şi cu corpul uman – respectul corpului uman. Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule, precum şi aplicarea tehnicilor care presupun folosirea de celule sexuale străine viitorilor soţi sau în cazul mamei purtătoare au pus în discuţie respectarea dreptului la demnitate al fiinţei umane şi reclamă deopotrivă o reglementare mai amplă; reproducerea umană asistată medical influenţează instituţiile clasice precum filiaţia, rudenia, adopţia şi chiar începutul vieţii. Nimeni nu îşi poate înstrăina libertatea şi corpul său pentru a deveni sclavul altei persoane (aservirea voluntară). Interesul şi binele fiinţei umane sunt apreciate de legiuitor tot prin prisma principiului demnităţii. Într-o speţă, jurisprudenţa a condamnat o societate comercială care a folosit pentru o campanie de publicitate afişe care reprezentau un bust uman, un pântece şi un şezut nude care purtau menţiunea HIV, pentru că această politică de stigmatizare este degradantă pentru „demnitatea persoanelor atinse de această boală”.

În concluzie, autorii propun că, dacă există noţiuni care traversează toate sistemele dreptului şi toate ramurile de drept, demnitatea cu siguranţă este una dintre acestea. De aceea ea este şi va rămâne nucleul drepturilor personalităţii, matricea acestor drepturi. Îndeosebi, fundamentele drepturilor personalităţii rezidă, alături de demnitatea umană, în personalitatea juridică a persoanei şi în egalitatea civilă. Astfel fiind, era absolut necesară reglementarea dreptului la demnitate în Codul civil român.

Andreea BANU

Secţiuni: Drept civil, Revista revistelor juridice | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO