Ministerul Public ref. posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru

Ministerul Public a formulat un punct de vedere asupra problemei de drept care formează obiectul dosarului nr. 4/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul Competent să judece recursul în interesul legii privind posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Optica jurisprudenţială:

I. Într-o primă opinie, se apreciază că cererea de reexaminare prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997 este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, părţile interesate neavând un drept de opţiune între a formula o cerere de reexaminare şi a exercita apel sau recurs, după caz.

În motivarea acestei opinii s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, dacă partea este nemulţumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanţă, inclusiv stabilirea caracterului taxabil al cererii, acesta are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluţionarea acestor incidente procedurale, astfel încât asemenea critici nu pot fi susţinute prin intermediul căilor de atac, de vreme ce legea pune la îndemâna părţii o altă cale de atac clară, precisă şi previzibilă.

Sub aspectul invocării unor asemenea motive prin intermediul căilor de atac, chiar dacă partea nu a făcut uz de exercitarea reexaminării şi, prin urmare, nu s-a pronunţat în cauză o încheiere irevocabilă, astfel cum dispune art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că persoana interesată nu are un drept de opţiune în acest sens.

Prin faptul neatacării, măsura stabilirii taxei judiciare de timbru a devenit irevocabilă întrucât legea nu prevede la îndemâna părţii, fie exercitarea reexaminării, fie cea a apelului sau recursului.

În aceste situaţii, prin motivele de apel sau recurs, după caz, nu pot fi invocate decât aspecte de ordin formal privind soluţionarea excepţiei de netimbrare (ex: că dovada achitării taxei judiciare de timbru se află la dosar sau că, deşi partea a achitat anterior admiterii excepţiei taxele judiciare de timbru, dovada achitării acestora nu a ajuns la dosar, etc.).

În plus, prin art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 se reglementează în mod expres că încheierea care se pronunţă în soluţionarea cererii de reexaminare este una irevocabilă care, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 din Codul de procedură civilă anterior, nu mai poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drept de opţiune între formularea unei cereri de reexaminare şi exercitarea unei căi de atac de reformare.

Indiferent după cum partea interesată a uzat sau nu de reexaminare, aspectele privitoare la modul de soluţionare a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opţiune din acest punct de vedere.

În plus, încheierea prin care instanţa a soluţionat cererea de reexaminare, având caracter irevocabil, partea nu are deschisă calea de atac a apelului sau recursului nici direct şi, cu atât mai puţin, indirect, prin intermediul căii de atac îndreptate împotriva hotărârii pronunţate asupra fondului cauzei.

S-a arătat că legiuitorul a stabilit astfel o cale de atac internă, în faţa altui complet al aceleiaşi instanţe, ceea ce nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, esenţial fiind ca partea să poată supune contestaţia sa unui tribunal independent şi imparţial care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a adoptat soluţia, având în vedere că art. 6 par. 1 din Convenţie nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.

II. Într-o a doua opinie, se apreciază că instanţele de control judiciar pot analiza criticile de nelegalitate care privesc existenţa obligaţiei de plată şi a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, chiar dacă persoana interesată nu a formulat cerere de reexaminare sau aceasta a fost respinsă, deoarece această procedură are natura juridică a unei căi de atac de retractare, iar prin reglementarea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, legiuitorul nu a înţeles să excludă atare critici de la controlul de legalitate.

S-a arătat şi că cererea de reexaminare are natura juridică a unei căi de atac de retractare. Caracteristica esenţială a acestor căi de atac, din care fac parte contestaţia în anulare şi cererea de revizuire este dată de corectarea unor greşeli materiale de ordin procedural sau de stabilire a situaţiei de fapt în acord cu adevărul obiectiv, fiind exclusă ca pe o asemenea cale să se ajungă la o reinterpretare a unei dispoziţii legale.

Împrejurarea că, în practică, au fost admise cereri de reexaminare formulate în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997 nu numai în situaţiile în care s-a reţinut existenţa unor greşeli de calcul, ci şi atunci când s-a constatat incidenţa unei norme de scutire de la plata taxei judiciare de timbru nu schimbă natura juridică a acestei căi de atac şi nu împiedică părţile interesate să exercite căile de atac de reformare prin care să pună în discuţie caracterul taxabil al cererii de chemare în judecată, chiar dacă cererea de reexaminare nu a fost formulată sau a fost respinsă.

S-a reţinut şi că în materia cererilor de reexaminare, legiuitorul a prevăzut în cel puțin două cazuri, respectiv art. 108⁵ din Codul de procedură civilă anterior şi art. 17 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, că împotriva încheierilor pronunţate în temeiul art. 108⁴ din Codul de procedură civilă anterior şi împotriva încheierilor prin care se dispune restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care partea care a formulat cu rea-credinţă cererea de ajutor public judiciar a beneficiat şi plata amenzii se poate face numai cererea de reexaminare.

Or, în cazul cererii de reexaminare, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, legiuitorul nu face o asemenea menţiune.

Pe de altă parte, prin art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 s-a instituit în sarcina instanţei care exercită controlul judiciar obligaţia de a verifica modul de determinare a cuantumului taxelor judiciare de timbru şi de a dispune măsuri privind perceperea şi punerea în executare a acestor creanţe bugetare, fără a se face vreo distincţie, după cum în cauză s-a formulat sau nu cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că, prin derogare de la regimul juridic al căilor de retractare, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este pronunţată de un alt complet şi este irevocabilă, însă prin reglementarea cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997, legiuitorul nu a înţeles să excludă de la controlul de legalitate examinarea criticilor privitoare la existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, asemenea critici fiind cele prin care se pune în discuţie existenţa unei dispoziţii legale care instituie scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Această susţinere nu nesocoteşte art. 377 alin. (2) pct. 5 din Codul de procedură civilă anterior, deoarece caracterul irevocabil al încheierii pronunţate în procedura de soluţionare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru trebuie raportat la natura căii de atac exercitate care, aşa cum s-a arătat, este o cale de tractare.

Or, aşa cum s-a menţionat, căile de atac de retractare nu pun în discuţie aspecte de nelegalitate, ci împrejurări referitoare la situaţia de fapt ori greşeli materiale cu caracter procedural.

Pe de altă parte, a considera că prin consacrarea caracterului irevocabil al încheierii prin care se soluţionează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, atunci când se pune în discuţie chiar caracterul irevocabil al cererii de chemare în judecată care priveşte aşadar un aspect de legalitate (respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în materia taxelor judiciare de timbru), legiuitorul a înţeles să excludă de la controlul de legalitate, în căile de atac de reformare, orice critică privitoare la taxele de timbru, înseamnă a nesocoti principiul legalităţii căilor de atac, dar şi dreptul reclamantului la un proces echitabil, din perspectiva dreptului de acces la justiţie, reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, dacă în materie civilă, instanţa de contencios european a drepturilor omului nu instituie în sarcina statelor contractante obligaţia de a crea instanţe de apel sau de recurs (casaţie), nu mai puţin, în ipoteza în care statul a înţeles să reglementeze în propriul sistem de drept atât calea de atac a apelului, cât şi pe cea a recursului, accesul la aceste grade de jurisdicţie trebuie să fie efectiv, garanţiile fundamentale ale art. 6 din Convenţie fiind aplicabile (Blandeau c/a Franţei, Hotărârea din 10 iulie 2008 şi Gregorio de Andrade c/a Portugaliei, Hotărârea din 14 noiembrie 2006).

Procurorul General al României apreciază că prima opinie este în litera şi spiritul legii.

:: Punctul de vedere al Ministerului Public

Andrei PAP

Citeşte mai mult despre Andrei PAP, cai de atac, Legea nr. 146/1997, Ministerul Public, Procurorul General al României, punct de vedere, taxa judiciara de timbru! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.