Medierea penală – măsură de protecție și sprijinire a victimelor infracțiunilor

Medierea penala a prins contur in practica din Romania, mai ales, odata cu intrarea in vigoare a Noilor Coduri Penale, Coduri ce instituie o justitie penala restaurativa in locul celei opresive. In noua paradigma penala, rolul procesual al victimei este restabilit, persoana vatamata avand mai multa putere procesuala in a-si atinge si indestula interesul legitim de reparare a raului produs de fapta penala.

Rolul mediatorului in medierea penala este acela de a mijloci negocierea unei intelegeri amiabile intr-un conflict penal. Rolul mediatorului de infractiuni este acela de a facilita comunicarea dintre faptuitori si victime, dar sctrict in ceea ce priveste o solutie amiabila la conflict.

Mediatorul nu are rol de impaciuitor, asa cum gresit se interpreteaza in practica judiciara si nu numai, ci are rol de a prelua punctele de vedere privind o solutie amiabila si a le prezenta persoanelor implicate in astfel de conflicte, asta deoarece se stipuleaza in mod clar ca in materie penala medierea se finalizeaza cu o intelegere intre persoane. Intelegerea aceasta este mediata, mijlocita de un tert neutru si impartial, autorizat sa poarte discutii cu faptuitorul si persoana vatamata privind medierea ca procedura si efecte in dosarul judiciar, dar mai ales ca avantaje pentru fiecare dintre parti. Personele parti in medierea penala nu discuta o impacare, ci negociaza o intelegere la situatia conflictuala data.

Medierea penala este parte din procedurile justitiei restaurative-reparatorii, pe langa reparatie, cercurile de verdict, conferinta familiala, panelurile de discutii privind impactul faptei asupra victimelor, consiliul de reparatie a efectelor infractiunii asupra comunitatii, consiliile, reconcilierea victima-delicvent[1]. Dintre toate practicile, medierea penala pare a fi cea mai uzitata in lume.

In acest sens Directiva 2012/29/UE (document ce va trebui transpus in legislatiile nationale europene pana la 16 noiembrie 2015) descrie la art. 2 alin. 1 lit. d justitia reparatorie ca fiind “orice proces prin care victima si autorul infractiunii pot, in cazul in care consimt liber, sa participe activ la solutionarea problemelor generate de infractiune cu ajutorul unei terte persoane impartiale.” Observam ca directiva dispune clar ca procesul de mediere penala – proces ce este o componenta a justitiei reparatorii – este atributul exclusiv al mediatorului, doar acest profesionist fiind o terta persoana impartiala in conflict. Mediatorul este indrituit si indatorat a desfasura un proces de negociere a unei intelegere, in baza principiilor profesiei sale – neutralitate, impartialitate, echidistanta, independenta, transparenta si corectitudine.

Tot aceasta Directiva, in art. 12, stipuleaza dreptul la garantii in contextul serviciilor de justitie reparatorie pentru victimele infractionalitatii: “Statele membre iau masuri care garanteaza protectia victimei impotriva victimizarii secundare si repetate, precum si a intimidarii razbunarii, care sa se aplice atunci cand se recurge la orice serviciu de justitie repraratorie.” Serviciile de justitie reparatorie (medierea penala n.n.) trebuie sa fie sigure si competente si sa respecte cel putin conditiile urmatoare[2]:
a) Se recurge la servicii de justitie reparatorie doar daca acestea sunt in interesul victimei, in functie de consideratiile privind siguranta si cu acordul liber si in cunostinta de cauza a acesteia, care poate fi retras in orice moment;
b) Inainte de a accepta sa participe la procesul de justitie repraratorie, victima primeste informatii complete si obiective cu privire la proceduri si la eventualele rezultate ale acestora, precum si informatii cu privire la procedurile de supraveghere a punerii in aplicare a oricarui acord (acord de mediere n.n.);
c) Autorul infractiunii a recunoscut faptele de baza ale cauzei (adaug aici faptul ca recunoasterea faptei in fata victimei nu este o recunoastere a vinovatiei penale, ci o asumare a faptei si a consecintelor ei in fata victimei si a mediatorului si nu in fata organelor judiciare, ca baza de negociere a intelegerii. “Punctul de plecare în mediere ar trebui să fie, în principiu, recunoaşterea de către cele două părţi a faptelor principale ale cauzei. Participarea la mediere nu ar trebui să fie utilizată ca o probă în dovedirea vinovăţiei în procedurile judiciare ulterioare.” – Cap. IV punctul 14 din Recomandarea (99) 19 privind medierea in materie penala[3]. n.n.)
d) Orice acord este incheiat in mod voluntar si poate fi luat in considerare in cadrul oricaror proceduri penale ulterioare. (Medierea este posibila si in Romania pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, si in unele cazuri si circumstante chiar si dupa acest moment procesual penal n.n.)
e) Discutiile din cadrul procedurilor de justitie reparatorie care nu au loc in public sunt confidentiale si nu sunt divulgate ulterior, cu exceptia cazului in care partile isi dau acordul in acest sens sau daca acest lucru se prevede in dreptul intern, avand in vedere interesul public prevalent.

Observam ca art. 12 din Directiva cu cele 5 puncte de mai sus fixeaza in fapt cadrele medierii penale pentru ca in Romania in acest moment medierea penala este cea care activeaza ca si justitie reparatorie. Aceste cadre doresc ca procesul de mediere penala sa se desfasoare cat mai corect, cat mai transparent pentru victima, cat mai in folosul si interesul acesteia, cat mai profesionist.

Un alt punct al Directivei este acela ca victimele sa fie separate si sa nu ia legatura cu faptuitorii chiar in procedurile judiciare (instantele are trebui sa fie dotate cu camera de judecata separata pentru faptuitori si victime – conform art. 19 alin. 2 din Directiva). Medierea penala atinge in acest moment acest deziderat prin faptul ca mediatorul ia legatura in mod separat si discuta in mod total separat cu faptuitorul si victima, avand rolul de a transmite punctele de vedere si optiunile posibile la conflict de la faptuitor la victima si invers.

Medierea penala survine ca o masura absolut necesara de protectie a victimelor. Persoanele vatamate de faptele penale sunt protejate tocmai prin faptul ca intelegerea cu faptuitorii – pe care o doresc ele – se poate desfasura si concretiza in cadrul procesului de mediere, proces ce tine la distanta faptuitorii de victime, deci acestia vor comunica prin mediator. Astfel negocierile au loc in liniste si fara presiuni ori constrangeri, iar partea vatamata nu este obligata sa cedeze in fata (fizic vorbind) faptuitorului.

Cat despre aspectele teoretice rezumate mai sus, tin sa adaug si cateva aspecte practice din medierea penala, mediere penala inceputa in biroul nostru de mediere in luna martie 2014. Aproape toate persoanele vatamate care au negociat o intelegere, pe care am transcris-o in acordul de mediere, au dorit stipularea unei clauze de proximitate. Mai exact, au dorit stipularea in acordul de mediere a obligatiei si angajamentului faptuitorului de a nu mai contacta ori deranja persoana vatamata in niciun fel, si pe nicio cale. Un angajament al faptuitorului de a pastra o anumita distanta fata de victima, membrii familiei acesteia si domiciliul lor. Este cea mai intalnita cerinta in medierea penala.

Un alt aspect practic privind protectia victimei in medierea penala este dorinta acestora ca datele prin care comunica cu mine ca mediator sa nu fie divulgate faptuitorilor. Aceasta inseamna ca adresa de e-mail, numarul de telefon, adresa reala – domiciliul de fapt, orice alt ID de comunicare este tinut secret de catre mediator in fata faptuitorilor si astfel negocierea are loc fara ca faptuitorul sa poata face presiuni ori constrangeri. In orice caz, orice presiune sau constrangere ar fi o cauza de nulitate a acordului de mediere si acest fapt il pun discutie tuturor participantilor la procedura de mediere penala, tocmai ca intelegerea sa fie valabila, valida si sustenabila, si sa nu fie lovita de nulitate si deci de efectele dorite de partile din mediere.

Medierea penala este un act complementar actului de justitie penala, avand rolul de a proteja victima, de a o ajuta in repararea raului si recuperarea prejudiciului produs, prin discutii si solutii amiabile oferite de mediator. Facilitarea repararii prejudiciilor de catre mediatori aduce o foarte mare multumire persoanelor vatamate care isi vad interesele atinse in timp record si cu eforturi minime. Acest lucru, comparand atingerea intereselor victimelor prin mediere cu lunga procedura judiciara penala si costurile aferente.

[1] Institutul National de Criminologie, Programe de justitie restaurativa in lumea contemporana.
[2] Art. 12 din Directiva 2012/29/UE
[3] Apud Jud. Cristi Danilet – Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea in materie penala.

Dorin ILIE
Mediator

Citeşte mai mult despre Dorin ILIE, justitie restaurativa, mediere penala, Noul Cod penal! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.