Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Medierea – perspectivă socio-juridică. Considerații cu privire la Conferința “Conflict Resolution Day”
20.10.2014 | Adina Daria LUPEA-AGHINIȚĂ, Adina Daria LUPEA-AGHINITA, Paul AGHINITA

JURIDICE - In Law We Trust

In a treia joi a lunii octombrie, anual, se sarbatoreste” Ziua Internationala a Rezolvarii Conflictelor”. Anul acesta, in organizarea IMNA (Institutul de Mediere, Negociere si Arbitraj), a avut loc la Cluj-Napoca prima editie dedicata acestui eveniment international. Organizatorii, prin intermediul presedintelui asociatiei, doamna av. mediator Laura Elena Pop Chiorean, ne-au asigurat ca acest eveniment este inceputul unui sir de conferinte anuale care vor marca aceasta data. Consideram ca primul pas in aceasta directie a fost un succes si dorim initiatorilor ca pe viitor sa continue de aceeasi maniera, astfel incat Cluj-Napoca, care gazduieste si alte evenimente de marca in domeniu, sa devina un centru de excelenta in mediere.

Conferinta s-a bucurat si de participarea unor invitati de marca din domeniul juridic si universitar, care au captat auditoriul prin calitatea discursurilor si inspiratia alegerii continutului acestora, precum si prin surprizele placute descoperite in alocutiuni, cu atat mai placute cu cat au venit din partea unor persoane care au doar legaturi tangentiale cu profesiunea de mediator. Poate una din marile suprize a fost aceea ca, dintre invitatii de la prezidiu, tocmai cei care nu au vreo legatura directa cu activitatea de mediere inteleg in profunzime principiile acestei profesii precum si mecanismele care sunt de natura a o face cu adevarat functionala si viabila.

In debutul conferintei, am avut placerea de a il urmari pe domnul profesor universitar Radu Catana, prorector al UBB, care, desi a recunoscut ca nu este ancorat in problemele concrete ale medierii din Romania, a reusit sa surprinda esenta unor principii fundamentale care ghideaza aceasta profesiune si chiar a anticipat evolutia ei de o maniera credibila, care confirma previziunile izvorate din experienta practica. Astfel, au fost exprimate cateva idei care pot fi retinute chiar cu titlu de principii in domeniul medierii in viitor.

In primul rand, medierea poate fi privita ca evoluand de la caracterul extrajudiciar la un caracter prejudiciar. Apoi, se prefigureaza cu certitudine o extindere a institutiei medierii spre arbitraj, in sensul ca mediatorul va putea oferi solutii reale si concrete conflictului pe care este chemat sa il gestioneze, altfel spus medierea va depasi bariera caracterului ei facilitativ, indreptandu-se catre un caracter evaluativ.

In continuare, s-a mentionat o alta idee legata de barierele culturale pe care le intampina profesia de mediator in intreaga lume, respectiv primele medieri sunt intotdeauna cele mai grele, astfel incat succesul in profesie depinde de reusita acestora, asa-numitul “efect al medierii reusite”. Ajungand apoi la realitatile concrete din Romania, s-a facut referire la mentalitatea (de exemplu, cea izvorata din religie), educatia si lipsa de colectivism a poporului roman, directia de unde vine decizia individuala fiind una verticala, nu una orizontala, de la individ la individ. In acest mod, individul cedeaza controlul luarii deciziei personale si nu isi asuma responsabilitatea solutionarii sau rezultatului conflictului.

O alta dilema, din perspective pragmatice, dar si filosofice, a societatii noastre o constituie intrebarea daca medierea este sau nu o profesie “devorata” de avocati. Este necesar sau nu sa fii jurist ca sa fii un bun mediator? Bagajul cu care vii din educatia juridica poate fi o povara in exercitarea acestei profesiuni, insa exercitarea concreta si practica a acesteia face ca, in timp, povara sa se transforme intr-un avantaj, aspect confirmat si de studiile in domeniu, ce releva ca juristii au mai mult succes in mediere fata de licentiatii din alte domenii.

In sfarsit, domnul prorector Radu Catana a subliniat o realitate, din pacate inca greu perceputa de potentialii beneficiari ai medierii, si anume aceea ca transarea litigiilor pe cale judiciara, datorita procedurilor riguroase pe care le impune, este de natura de a indeparta partile de la adevar, in timp ce transarea acestora pe calea rapida a medierii, ghidata de interese, nevoi si sentimente comune, este mai aproape de adevar si echitate.

O prestatie de exceptie a avut-o si domnul profesor doctor Liviu Petru Zapartan, fost ambasador al Romaniei in Luxemburg, care a oferit o perspectiva a medierii prin prisma experientei sale diplomatice si universitare. Este important de retinut faptul ca medierea este esentialmente bazata pe negociere si pe intelegerea premiselor conflictului dedus in fata mediatorului, plecand de la problema fundamentala a noastra, respectiv cea a identificarilor personale si colective. Realitatea romaneasca demonstreaza ca suntem ghidati de cultura orgoliului personal, insa putem face primul pas spre negociere si mediere daca propriul proces de identificare il intoarcem spre ceilalti.

Medierea si negocierea, dincolo de faptul ca sunt embleme ale justitiei elegante, “de blazon”, sunt probleme ale societatii civile si nu ale societatii institutionale. Valorile fundamentale ale culturii europene sunt iubirea de bine, de dreptate, de adevar si de frumos, astfel incat ar trebui sa ne plasam intr-o lume a identificarilor individuale si rationale si nu sa continuam sa fim prizonierii unei mentalitati inca tributare influentelor istorico-politice si culturale, anterioare infiintarii statului roman modern. In mediere si negociere, asadar, nu se poate aplica o norma nascuta intr-un alt spatiu cultural si nu se poate comunica sau stabili un dialog decat cu fiinte rationale.

O interventie inedita a avut-o si domnul Robert Petter Oostveen, membru al ADR Geneva, relevand diferentele culturale ce pot influenta comunicarea, diferente care isi au sorgintea inclusiv in religie. In Olanda, de pilda, crestinii protestanti sunt mai puternic influentati de dogmele religioase, cu consecinta unui comportament social mai riguros si mai rigid. Prin comparatie, crestinii ortodocsi sunt mai flexibili din aceasta perspectiva si mai maleabili.

Contrar unor perceptii eronate, conferinta a dezvaluit inca o data faptul ca judecatorii sunt deschisi promovarii si sustinerii institutiei medierii, insa exista inca unele reticente in a recomanda fara rezerve justitiabililor aceasta solutie alternativa.

In alocutiunea sa, doamna lector universitar doctor, judecator Andrea Chis de la Curtea de Apel Cluj a subliniat faptul ca in activitatea de judecata judecatorul are doua alternative, respectiv incercarea de a reconcilia singur partile aflate in conflict sau posibilitatea de a le trimite la mediator. In nicio situatie insa, aspect care trebuie subliniat, judecatorul nu are parghii de a determina sau convinge partile sa apeleze la institutia medierii, ele fiind singurele care pot decide acest lucru. Este insa totdeauna de preferat, si cei mai multi judecatori isi doresc acest lucru, ca solutionarea litigiului sa stea in mana si vointa partilor si nu in puterea judecatorului de a le decide soarta. Aceasta nu pentru ca nu ar sti sau nu ar putea transa juridic litigiul respectiv, prin luarea unei hotarari, ci pentru ca este o realitate imprejurarea ca, in urma unei judecati, nicio parte nu va pleca din sala de judecata pe deplin multumita. Constiinta judecatorului ar fi mai impacata cu ideea ca acea decizie, care le va influenta viata (indiferent daca vorbim de sfera proprietatii, a vietii de familie sau de alte aspecte), sa fie rezultatul propriei lor vointe si nu al unei terte vointe, venita din partea unui strain, fie acela chiar judecatorul cauzei.

In esenta insa, asa cum sublinia si doamna judecator Andrea Chis, exista o retinere a judecatorilor de a insista ca partile sa apeleze la procedura medierii, retinere care are o dubla sorginte: perceptia subiectiva a partilor implicate, pe de o parte, si incercarea judecatorului de a evita ideea antepronuntarii, pe de alta parte. Astfel, partea care a ajuns in fata unei instante pentru solutionarea litigiului este convinsa ca dreptatea este de partea ei si, de aceea, insistenta judecatorului poate naste in mintea sa ideea ca acesta are deja o opinie formata (si preconceputa) despre modul de solutionare al litigiului, respectiv ca dreptatea este ori la mijloc, ori de partea celeilalte parti din proces. Se poate ajunge astfel la creionarea in perceptia justitiabililor, dar si in judecata magistratului a ideii de antepronuntare, situatie pe care orice judecator doreste sa o evite.

Pornind de la aceasta prima reticenta enuntata de distinsa doamna judecator, putem identifica si altele care determina rezervele magistratilor de a promova pe scara larga si fara niciun fel de retinere medierea, desi, si daca privim doar din punct de vedere strict pragmatic, alternativa medierii poate conduce indubitabil la reducerea substantiala a incarcaturii rolului judecatorului, cat si la solutionarea mult mai rapida a disputei.

Astfel, consecutiv ideii de antepronuntare, putem mentiona si temerea magistratului de a nu crea aparenta unei lipse de impartialitate, cunoscut fiind faptul ca impartialitatea este unul dintre atributele esentiale care ghideaza si definesc profesia de judecator. Mai mult, nu trebuie deloc neglijat aspectul ca, in general, oamenii apeleaza la justitie cautand dreptatea, insa nu intotdeauna dreptatea la modul general, ci dreptatea lor proprie, personala, de a carei justete si legitimitate sunt pe deplin convinsi. Or, in acest caz, prin indrumarea partilor sa apeleze la un mediator pentru solutionarea litigiului lor, acestea pot avea impresia ca judecatorul are cel putin tendinta de a “scapa” de cauza sau de a se “spala pe maini”, lucru ce poate conduce la erodarea increderii in actul de justitie.

In fine, insa, nu in ultimul rand, pornind tocmai de la axioma prezentata de domnul profesor universitar Liviu Zapartan, un alt impediment, consideram noi, major, in deschiderea magistratilor spre mediere, il reprezinta tocmai orgoliul personal, vorbind aici strict despre orgoliul profesional. Toate aspectele anterior amintite pot conduce, cumulate, si la creionarea in subconstientul judecatorului a ideii ca increderea partilor, atat in actul de justitie in sine, cat si in propria sa judecata, poate fi pusa sub semnul intrebarii. Desigur, in constructia unui astfel de rationament nu pot fi neglijate aspectele care tin din nou de cultura juridica si de gradul de incredere in justitie existent la nivelul societatii romanesti, atat ale justitiabililor, cat si (de ce nu?) chiar si a altor categorii profesionale implicate in actul de justitie.

Pornind de la zicala “o pace stramba este mai buna decat o judecata dreapta”, domnul judecator Flavius Iancu Motu, presedinte al Tribunalului Comercial Cluj, a subliniat faptul ca toti perticipantii la eveniment sunt acolo pentru ca exista litigii, conflicte si dispute. Dreptatea se gaseste undeva la mijloc si de aceea metoda alternativa a medierii este cat se poate de binevenita. Pornind de la ideea ca, inevitabil, si judecatorii, mai ales cei din sectiile civile ale instantelor, se considera “putin” mediatori, a fost reiterat aspectul ca disponibilitatea catre mediere difera in functie de cultura, religie si alte interese deoarece vor exista intotdeauna parti care recurg la judecata, asa cum exista parti care tind sa-si apere singure interesele. Solutia difera si in functie de modul in care s-a ajuns la aceasta; solutia partilor (prin mediere) este probabil mult mai acceptata fata de solutia instantei care, fara punerea in executare, nu valoreaza foarte mult.

Trecand de la alocutiunile magistratilor la cele ale avocatilor prezenti, dintre care si unii mediatori sau chiar formatori in domeniul medierii, constatam o abordare diferita care, desi pe alocuri constructiva, a creat senzatia existentei unei falii intre cele doua profesiuni, mediatori si avocati. Expresii de genul: “nu poti fi mediator dupa doua saptamani de scoala”, “nu mai sunteti prieteni cu avocatii de cand i-ati scos din lege”, “ati primit aproape pe oricine in profesie, singurul criteriu fiind cel al banilor”, “ati navalit peste oameni, au fost bruscati oamenii”, “ati creat o prapastie intre avocati si mediatori” au fost de natura a genera o tensiune inutila intre participantii la dezbateri, care – in opinia noastra – nu isi avea sensul intr-un astfel de context.

Mediatorii, reprezentati la cel mai inalt nivel de un membru al Consiliului de Mediere, au aflat cu surprindere de la acesta ca o conditie sine qua non a succesului in mediere o reprezinta cea potrivit careia avocatul contribuie la solutionarea cu succes a medierii deoarece acesta urmareste pentru clientul sau obtinerea unui “maxim” de castig pentru partea pe care o reprezinta in mediere. Desi, din perspectiva avocatului, o astfel de abordare este fireasca, consideram ca principiile conform carora functioneaza medierea si isi organizeaza activitatea mediatorul impuneau o altfel de abordare, mai apropiata profesiei de mediator, cu atat mai mult cu cat aceasta abordare provine din partea unei persoane chemata sa reprezinte aceasta profesie in Consiliul de Mediere. Reamintim ca mediatorul trebuie sa fie, in primul rand, un specialist in comunicare, el cauta o rezolvare amiabila si impartiala a disputei, fara a se situa, chiar involuntar, de partea uneia sau alteia dintre parti. Iar daca se vorbeste de un “maxim” de profit, se vorbeste intotdeauna la plural, pentru ambele parti, subiecti ai medierii. Aceasta deoarece mediatorul va cauta solutionarea disputei in functie de interesele, nevoile si sentimentele ambelor parti implicate, ceea este foarte posibil sa nu corespunda intotdeauna rigorii dispozitiilor legale.

Concluzionand, a fost un eveniment in ansamblu extrem de constructive, iar, dincolo de micile asperitati inerente, participantii au plecat cu impresia generala ca in Romania medierea, ca si profesie non-juridica, insa adiacenta actului de justitie, are o sansa reala, mai ales daca se bucura si de sustinerea celorlalte profesii juridice.

Daca ar fi sa mentionam unele minusuri ale conferintei, acestea ar consta in lipsa interactiunii vorbitorilor cu participantii din sala, respectiv obtinerea unui feed-back prin rezervarea unui interval de timp dedicat intrebarilor si raspunsurilor. De asemenea, apreciem ca pe viitor astfel de conferinte ar trebui sa aiba ca invitati si specialisti din domeniul dreptului penal (judecatori, procurori si politisti) intrucat exista si in acest domeniu arii largi pretabile medierii, mai ales in cazul infractiunilor in cazul carora este posibila impacarea si deci clasarea cauzei sau incetarea procesului penal. Medierile de succes in faza de urmarire penala, cata vreme cauza se afla in lucru la parchet sau la politie, ar conduce invariabil la reducerea litigiilor penale deduse judecatii.

Consideram totodata ca printre invitatii vorbitori ar trebui sa regasim reprezentanti cu experienta ai mediatorilor „pur-sange”, adica a celor care au ca principala activitate medierea, fie ca acestia sunt sau nu absolventi ai facultatii de drept.

Adina Daria LUPEA-AGHINITA
judecator, Curtea de Apel Cluj

Paul AGHINITA
mediator

* Prezentul articol reprezinta un rezumat al dezbaterilor din cadrul Conferintei internationale „Conflict Resolution Day”, ce a avut loc pe 16 octombrie 2014, la Cluj Napoca

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.