ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Așteptări mari, răspunsuri mici
21.10.2014 | Aurel DESPA


A se vedea și dezbaterea juridică din 20 octombrie 2014: Modificarea schimbării: legea de modificare a NCPC.

Cred ca nu surprind pe nimeni daca spun ca de un an si jumatate asteptam cu sufletul la gura ca legiuitorul sa aduca modificari unui Cod de procedura civila si, de ce nu, unui Cod civil care, desi teoretic aveau ceva vechime de cand stateau in stand-by – numai spre exemplificare, Codul de procedura civila a stat aproximativ 3 ani (din anul 2010) -, la intrarea in vigoare, in februarie 2013, practic, nu corespundeau principiilor pe care si le-au enuntat atat in cuprinsul lor – si ma refer, tot predilect, la Codul de procedura civila, care stabilea, printre principiile fundamentale ale procesului civil: dreptul la un proces in termen optim si previzibil – cat si in expunerile de motive. Ce a urmat am vazut cu totii, anume: cereri de chemare in judecata care asteptau luni de zile, chiar un an, pentru a fi „verificate de indata”, explicitari peste explicitari ale acestei sintagme, iar rezultatul, unul singur – dupa lunile de asteptare, aceste regularizari s-au marginit la anulari pe banda rulanta pentru te miri ce nastrusnice lipsuri, comunicarile acelea care erau facute parca de o singura mana a zeitei Themis, dar mana aia paralizata, pentru ca toate aveau aceleasi cerinte, desi natura proceselor era diferita, cereri care cu greu treceau de aceasta regularizare si ajungeau in faza de cercetare a procesului erau amanate sine die de cei care trebuiau sa le judece si care nu aplicau nicio sanctiune celui care nu depunea intampinarea, nu indica martorii etc., astfel incat celeritatea clamata a procesului s-a transformat in opusul acestuia, un proces fara de sfarsit, ca o tinerete fara batranete si ca o viata fara de moarte. Numai ca, intre timp, oamenii mai si mureau, pana le introduceam in cauza si mostenitorii mai trecea ceva vreme si pot afirma, din postura de avocat pledant in fiecare zi a vietii lui, ca, de la intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, nu prea am finalizat vreun proces serios.

Speram ca legiuitorul isi va da seama si va aduce cuvenitele modificari, mai ales acestei discretionare si cronofage proceduri, care este reglementata in art. 200 NCPC. Modificarile aduse acestui text de lege nu sunt unele de substanta, Caragiale ar fi invidios pe aceasta modificare, chiar daca i se confirma o celebra spusa aplicabila modului romanesc de a gandi si de a actiona, adica: „Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic”. Cert este ca din aceste marunte – si la propriu si la figurat – modificari nu lipseste celebra sintagma „de indata” si cum un nebun arunca o piatra, ramane ca inteleptii sa-si sparga capetele explicitandu-i continutul. In rest, era de bun simt sa iti verifici intai competenta si apoi sa te pronunti pe niste cereri, iar, daca s-a intamplat, ca pana acum, sa fie viceversa, nu ar fi prima data cand romanii se bucura de tratamente juridice diferite.

Nu inteleg, insa, daca modificarea art. 200, de fapt singura modificare referitoare la verificarea competentei, nu avea inraurire directa si asupra art. 131, care ramane nemodificat, caci asa mi s-ar fi parut firesc.

Ce nu mai inteleg? Nu mai inteleg cum de nu s-au modificat taxele de timbru, pentru ca accesul la justitie a devenit iluzoriu si, cel putin la mine in Dambovita, efectele se vad din plin. Recent, Tribunalul Dambovita si-a restrans completurile de recurs la doua ca nu mai are ce judeca din doua cauze: „celeritatea” extraordinara pe care noul Cod de procedura civila a imprimat-o cauzelor si, pe de alta parte, supra-suprataxarea actului de justitie, sub forma taxelor de timbru, a cautiunilor, etc. Nu numai ca nu am vazut acest lucru, dar am constatat, in cuprinsul Legii nr. 138/2014, care modifica si completeaza Codul de procedura civila, Codul civil si alte legi, ca exista chiar un text de lege care abroga un alt text de lege care permitea accesul la justitie fara plata unei taxe judiciare de timbru – este vorba de art. 520 alin. 1 pct. 13, care viza o procedura referitoare la pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept – foarte importanta si uzitata, in opinia mea – procedura ce se derula in fata Inaltei Curti, si care acum se va timbra.

Mai am un of (eu am mai multe, dar acum ma refer numai la modificarile procedurii civile): de cand a aparut noul Cod de procedura civila mi-am pus o intrebare si singur nu am gasit un raspuns: cum este posibil sa aloci aproape 300 de articole, mai mult de un sfert din totalul articolelor, dintr-o codificare de importanta celei procesual civile executarii silite? Nedumerirea mea viza, pe de o parte, bulimia reglementarii. In 300 de articole si un executor extraordinar se pierde in cate acte, citatii, adrese, procese-verbale trebuie sa faca; cu alte cuvinte, este mult prea stufoasa si, fiind mult prea stufoasa, scapa in multe privinte controlului ce i-ar trebui aplicat. Noua modificare nu aduce nimic notabil in sensul simplificarii acestei proceduri, ba, din contra, adauga. Practic, executarea, incet, dar sigur, scapa controlului instantelor judecatoresti, iar asta nu inseamna ca simplificam lucrurile, ci din contra. Pe de alta parte, nedumerirea mea nu este o simpla nedumerire, ci este o atitudine, anume aceea de a combate puterile conferite prin noua procedura civila executorului judecatoresc. Argumentez aceasta atitudine prin faptul ca eu nu am auzit niciunde ca acest corp al executorilor, creat de cativa ani de zile ca un corp independent, sa fie ultra si ultra scolit (a se vedea, in schimb, celelalte profesii juridice, judecatorii, avocatii, care au forme de pregatire profesionala continua, recunoscute si confirmate). Si atunci, cum sa lasi tu un executor judecatoresc, cata vreme el are un interes sa-si incuviinteze executarile, sa dispuna incuviintarea executarii silite sau sa respinga o cerere de incuviintare a executarii silite, sa se pronunte asupra caracterului cert, lichid sau exigibil al unei creante sau sa aprecieze asupra titlurilor care se pot sau nu duce la indeplinire pe calea executarii silite? Toate aceste cerinte, care devin atributii pentru executor, sunt date de art. 29 al Legii nr. 138/2014, care modifica art. 665. De fapt, inca din anul 2009, cand se preconiza o asemenea solutie, prin modificarea vechiului Cod de procedura civila, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 458/31.03.2009, afirma: „Conferirea unei asemenea competente executorilor judecatoresti, care nu fac parte din autoritatea judecatoreasca si a caror activitate se afla sub coordonarea Ministerului de Justitie, incalca atat dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. 4, cat si pe cele ale art. 126 alin. 1„. Si pentru ca tacamul sa fie complet si executorul sa mai preia putin din activitatea instantei, legea ii pune la dispozitie si parghii. Astfel, el poate uza de sanctiunile pe care instanta le foloseste frecvent – uneori, cu noi, avocatii, mult prea frecvent – prevazute de art. 187 alin. 1 pct. 2 lit. f) sau de art. 189 NCPC.

O forma clara a unui posibil abuz este posibilitatea pe care noua lege o da executorului judecatoresc de a hotari in cazuri urgente, prin executare fara somatie. Noua lege modifica art. 888 si, daca acest articol nu facea vorbire in varianta initiala despre calea de atac a incheierii, articolul modificat spune ca ea nu este supusa niciunei cai de atac. Dati-va seama cate abuzuri genereaza aceasta modificare! Sau un alt exemplu: aceasta lege abroga art. 854 NCPC, text de lege care permitea sa se conteste in instanta actul de adjudecare ilegal.

Iata de ce eu am apreciat si inca apreciez ca cele 300 articole dedicate executarii silite reprezinta o palarie prea mare pentru capul executorilor, iar noua lege ii mai pune o panglica-doua si tot prea mare ramane.

In final, pot sa afirm ca Legea nr. 138/2014 reprezinta, parafrazandu-l pe Shakespeare, „mult zgomot pentru nimic”!

Dr. Aurel DESPA
Avocat
Membru Consiliul UNBR

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate