Întrebare preliminară cu privire la refuzul primirii unui act judiciar
21 octombrie 2014 | Mihaela MAZILU-BABEL
Judecătorul din Barcelona se întreabă cu privire la refuzul primirii unui act judiciar de către destinatarul aflat într-un alt stat membru UE. (C-384/14)
Situația de fapt:
1. posibilitatea ca instanța sesizată cu acțiunea să poată aprecia dacă destinatarul înțelege limba în lumina tuturor elementelor aflate la dispoziția sa la dosarul cauzei și astfel să stabilească că nu trebuie să i se ofere destinatarului posibilitatea de a refuza primirea actului prin care se efectuează comunicarea
2. situațiile în care refuzul primirii actului este considerat a fi nejustificat
3. competența instanței sesizată cu acțiunea de a aplica consecințele prevăzute de legislația statului de origine pentru acest tip de refuz nejustificat al primirii actului și chiar, în cazul în care normele de procedură ale statului de origine prevăd această posibilitate, să rețină că notificarea actului către destinatar a fost efectuată.
Dispoziții incidente: articolul 8 alin. (1) din Regulamentul nr. 1393/2007
Articolul 8
Refuzul primirii unui act
(1) Agenția de primire informează destinatarul, folosind formularul tip din anexa II, că acesta poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat în momentul notificării sau al comunicării acestuia ori poate să returneze actul agenției de primire în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu este redactat sau însoțit de o traducere în una dintre următoarele limbi:
(a) o limbă pe care destinatarul o înțelege;
sau
(b) limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.
(2) Atunci când agenția de primire este informată că destinatarul refuză să primească actul, în conformitate cu alineatul (1), aceasta informează imediat agenția de transmitere prin intermediul certificatului menționat la articolul 10 și returnează cererea și actele a căror traducere este solicitată.
(3) Dacă destinatarul a refuzat să primească actul în temeiul alineatului (1), notificarea sau comunicarea actului poate fi înlocuită cu notificarea sau comunicarea către destinatar, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, a actului însoțit de o traducere în una dintre limbile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, data notificării sau comunicării actului este data la care actul însoțit de traducere este notificat sau comunicat în conformitate cu legislația statului membru de destinație. Cu toate acestea, în cazul în care, conform legislației unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, data care se ia în considerare în ceea ce privește reclamantul este data notificării sau a comunicării actului inițial în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică și în cazul mijloacelor de transmitere și de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevăzute în secțiunea a doua.
(5) În sensul alineatului (1), agenții diplomatici sau consulari, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 13, ori autoritatea sau persoana competentă, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 14, informează destinatarul că acesta poate refuza să primească actul și că orice act refuzat trebuie să fie returnat agenților, autorității sau persoanei respective.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
