România la CEDO: cauza pendinte Borșan. Admisibilitatea cererii în revizuire și nerespectarea securității juridice
29 octombrie 2014 | Mihaela MAZILU-BABEL
SECȚIA A TREIA, CEDO
Cererea nr. 25228/09
George Lucian Borșan
împotriva României
introdusă la 5 mai 2009 și comunicată la 10 octombrie 2014
1. Circumstanțele cauzei, așa cum au fost prezentate de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează:
În 2006, reclamantul se afla în posesia unui teren din Tecuci, cu scopul de a construi o casă.
Certificatul de urbanism eliberat reclamantului stabilea că acest teren se bucură de acces la rețeaua de electricitate. La 31 august 2007, reclamantul a solicitat Societății Naționale de distribuție a energiei electrice (compania de electricitate) conectarea casei sale la rețeaua de energie electrică a orașului.
Din cauza lipsei de acțiune a companiei, reclamantul a introdus, în data de 23 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului Galați, o acțiune cu scopul de a stabili în sarcina companiei de electricitate obligația acesteia de a-i conecta casa la rețeaua de energie electrică a orașului.
Printr-o sentință din data de 1 aprilie 2008, Tribunalul Galați a respins acțiunea, considerând că pârâta și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau prin simpla informare a solicitantului cu privire la procedura ce trebuie urmată pentru a se racorda, procedură ce nu a fost urmată de către reclamant.
Reclamantul a introdus recurs, susținând că a urmat întocmai procedura stabilită de furnizorul de electricitate, subliniind că avea dreptul constituțional de a se bucura în mod egal și nediscriminatoriu de acces la rețeaua de electricitate (articolul 16 din Constituție).
Printr-o hotărâre definitivă, în data de 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel a admis recursul și, prin urmare, și acțiunea inițială a reclamantului. Aceasta a constatat că furnizorul de curent electric nu a informat în mod corect reclamantul cu privire la procedura ce trebuie urmată, și că, în orice caz, acesta și-a reînnoit cererea de conexiune la rețea, iar debitorul a respins-o în data de 14 martie 2008 invocând lipsa resurselor financiare pentru a putea realiza lucrările necesare conectării la rețea. Instanța a constatat, de asemenea, că lipsa resurselor nu este un argument valid, în măsura în care furnizorul de electricitate a avut la dispoziție, încă din 2006, timpul necesar pentru a găsi modalități de racordare din moment ce eliberarea certificatului de urbanism îi conferea dreptul reclamantului de a-și conecta domiciliul la rețeaua de electricitate a orașului.
Pentru aceste motive, în temeiul articolului 16 din Constituție, Curtea de Apel a dispus ca furnizorul de electricitate să conecteze casa reclamantului la rețeaua de energie electrică a orașului Tecuci.
Atât în data de 24 noiembrie 2008 cât și în data de 9 decembrie 2008, reclamantul a somat compania să-și execute obligațiile stabilite prin decizia definitivă a Curții de Apel Galați. Reclamantul a mai depus și o plângere penală împotriva directorului companiei de electricitate, plângere respinsă în data de 7 mai 2009 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, dar și o acțiune în despăgubire, care a fost la rându-i respinsă în data de 13 martie 2009 de către Judecătoria Tecuci.
Eforturile sale nu au condus la executarea hotărârii din 20 noiembrie 2008.
La 6 februarie 2009, compania de electricitate a introdus o cerere în revizuire a hotărârii din 20 noiembrie 2008. Acesta a fost întemeiată pe scrisoare din 20 ianuarie 2009, prin care Primăria Tecuci a solicitat fonduri de la Ministerul Economiei pentru a electrifica mai multe cartiere ale orașului, inclusiv cel în care domicilia reclamantul. În subsidiar, aceasta a susținut că nu avea posibilitatea de a furniza energie electrică reclamantului deoarece rețeaua de energie electrică nu fusese prelungită până la casa acestuia. Compania a mai contestat de asemenea concluziile Curții de Apel Galați raportate la faptul că reclamantul ar fi urmat procedura corectă pentru conectarea la rețea.
Printr-o hotărâre definitivă din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel a admis cererea de revizuire a hotărârii și, prin urmare, a respins acțiunea și recursul formulat de reclamant, confirmând hotărârea din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Galați.
Cu privire la admisibilitatea cererii, Curtea de Apel a considerat că scrisoarea Primăriei din data de 20 ianuarie 2009 reprezintă o dovadă în sensul articolului 322 alin. (5) prima teză (Vechiul Cod de procedură civilă – n.n.).
Pe fond, instanța a considerat că, spre deosebire de ceea ce a fost stabilit de către instanța de recurs, nu a existat nicio rețea de electricitate în apropierea domiciliului solicitantului, și, prin urmare, conexiunea nu era posibilă. Acesta a considerat că judecătorul de primă instanță a concluzionat în mod corect că furnizorul de electricitate nu putea fi obligat să confere o conexiune din moment ce nu dispunea de resursele necesare pentru a realiza acest lucru.
2. Capăt de cerere:
Bazându-se pe articolele 6 § 1, 14 și 17 din Convenție, dar și articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție precum și articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul se plânge de modul în care Curtea de Apel Galați a admis cererea în revizuire, declarând-o admisibilă, deși aceasta nu îndeplinea condițiile impuse de articolul 322 § 5 din Codul de procedură civilă.
3. Întrebare adresată părților de către Secțiunea a Treia CEDO:
Admițând cererea de revizuire, cale de atac extraordinară, împotriva hotărârii definitive din data de 20 noiembrie 2008, hotărârea Curții de Apel Galați a respectat principiul securității juridice, așa cum este stabilit în articolul 6 § 1 al Convenției?
4. Dispoziții CEDO incidente: articolul 6 alin. (1) din Convenție
ARTICOLUL 6 Dreptul la un proces echitabil (extras)
1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
