Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 


4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Analiza jurisprudenței recente cu privire la restrângerea noțiunii de ”consumator”
31.10.2014 | Silvia USCOV

Printr-o decizie recentă a Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, respectiv Decizia Civilă nr. 745/07.10.2014 (încă neredactată la data publicării articolului), instanța de control judiciar a validat soluția Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă care s-a pronunțat prin Sentința Civilă nr. 536/07.02.2014 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Reclamanții sunt doi soți ce au solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea nulității absolute a clauzelor vizând comisioanele de întocmire a dosarului de credit și de administrare lunară a creditului și a clauzelor prin care aceștia erau de acord cu faptul că asigurarea și evaluarea urmau să fie realizate de evaluatori, respectiv asigurători, agreați de banca creditoare, clauze inserate în două contracte de credit, ca fiind abuzive.

De asemenea, s-au solicitat restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și cu titlu de comision de administrare lunară a creditului și plata dobânzii de la data introducerii acțiunii până la data achitării efective a acestor sume.

În apărările formulate de către banca pârâtă s-a invocat, printre altele, și excepția lipsei calității procesuale active a Reclamanților pentru lipsa calității de consumator prin raportare la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora consumatorul este definit ca fiind ”orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale” și prin raportare la jurisprudența CJUE în interpretarea Directivei Consiliului Uniunii Europene 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Primul contract de credit prin care li s-a pus la dispoziție reclamanților M. M. și M. C. suma de 2.000.000 EUR a fost încheiat pentru achiziția a două terenuri, unul în suprafață de 45.000 mp și altul în suprafață de 31.600 mp, iar cel de-al doilea contract de credit prin care li s-a acordat suma de 870.000 EUR a fost încheiat pentru achiziția unui apartament și a unui număr de 7 terenuri intravilane care însumau 137.199 mp și a 5 terenuri extravilane care însumau 39.425 mp.

Reclamantul M. M. a avut la data încheierii contractelor de credit, inclusiv la data pronunțării deciziei civile, calitatea de asociat unic și administrator într-o societate care avea ca obiect de activitate principal dezvoltare (promovare) imobiliară.

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a reținut în Sentința Civilă nr. 536/07.02.2014 faptul că ”în sentința pronunțată la data de 14 martie 2013 în cauza Ceska sporielna, C-419/11, punctul 32, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, care se referă la noțiunea de consumator, nu vizează decât consumatorul final privat, care nu este angajat în activități comerciale sau profesionale”.

De asemenea, s-a reținut faptul că dubla calitate a reclamantului M. M. de asociat unic și administrator într-o societate având ca obiect de activitate dezvoltarea imobiliară nu este lipsită de relevanță pentru calificarea ambilor reclamanți drept ”consumatori prin prisma aceleiași cauze pronunțată de CJUE care a statuat că ”o persoană fizică ce are legături profesionale strânse cu o societate, precum administrarea acesteia sau deținerea unei participații majoritare în aceasta, nu poate fi considerată consumator în sensul acestei dispoziții atunci când avalizează un bilet la ordin emis pentru garantarea obligațiilor care incumbă acestei societăți în temeiul unui contract referitor la acordarea unui credit”.

Cu privire la ultimele considerații ale hotărârii CJUE, instanțele naționale deja dezvoltaseră o practică constantă la momentul pronunțării deciziei civile analizate aici în sensul de a respinge cererile de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale active atunci când acestea erau formulate de avaliștii sau fideiusorii din contractele de credit încheiate cu un profesionist.

În cuprinsul Sentinței Civile nr. 536/07.02.2014 se mai reține și faptul că ”în sentința pronunțată la data de 22 noiembrie 2011 în cauza Benincasa (C-542/99), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular (…) în materie de protecția a consumatorului, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională (punctul 17)”.

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă concluzionează că ”în condițiile în care reclamanții au contractat împrumuturile cu scopul de a achiziționa imobile pentru realizarea unor investiții, iar nu pentru satisfacerea intereselor lor în calitate de consumatori finali privați, instanța apreciază că aceștia nu au calitatea de consumator în sensul dreptului Uniunii Europene și a fortiori, întrucât Legea nr. 193/2000 constituie actul normativ de transpunere în dreptul național a acestei directive, nici în sensul Legii nr. 193/2000”.

Reclamanții au contractat creditele în vederea realizării unor investiții în domeniul imobiliar ce se circumscriu noțiunii de fapte de comerț în înțelesul art. 7 Cod Comercial, aplicabil prin raportare la data încheierii contractelor de credit.

Prin urmare, instanțele nu au avut cum să ia în considerare prevalarea reclamanților de dispozițiile Legii nr. 193/2000 care oferă protecție consumatorilor deoarece, așa cum reține și prima instanță, ”un consumator obișnuit nu necesită o suprafață atât de întinsă de teren pentru satisfacerea nevoilor personale”.

Decizia Civilă nr. 745/07.10.2014 nu este încă redactată și mai mult ca sigur ea va fi atacată la ICCJ, dar considerentele reținute până acum de prima instanță ce au fost menținute de instanța de apel conduc la restrângerea noțiunii de ”consumator și mai mult decât se regăsea până acum în jurisprudența națională, România aliniindu-se astfel la jurisprudența CJUE.

Silvia USCOV
Avocat Baroul București, Silvia Uscov Legal Services in association with Beclea, Mitucă & Associates


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Analiza jurisprudenței recente cu privire la restrângerea noțiunii de ”consumator””

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Cunosc eu o decizie a ÎCCJ dată în recurs care ar confirma soluția primită de dumneavoastră în apel și pe drept supusă unor critici. Și este chiar motivată. Cereți vă rog să vi se comunice cuprinsul deciziei 2334 din data de 19 iunie 2014, secția a II-a civilă. S-a solicitat și trimiterea unei întrebări preliminare, dar ÎCCJ a respins o astfel de cerere, încălcând jurisprudența CEDO ref. la obligația de a trimite întrebări preliminare de către instanța ultimă în grad de la nivel național.

    • Silvia USCOV spune:

      Jurisprudența CEDO? Nu cumva va refereati la jurisprudența CJUE? Iar dacă e așa, atunci pana și instanțele de ultim grad pot refuza trimiterea întrebării preliminare în cazul în care apreciază ca e suficient de lămurită de jurisprudența Curții în materia respectiva sau în cazul în care interpretarea normei e evidentă.
      În orice caz, va mulțumesc pentru comunicarea Deciziei ICCJ. O voi studia cu proxima ocazie pentru a descoperi similaritatile.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Da, jurisprudenta CEDO. Instantele de ultim grad pot refuza doar daca motiveaza in baza uneia dintre exceptiile CILFIT. Daca refuza, fara sa motiveze, in fapt si in drept raportat la exceptiile CILFIT, CEDO verifica daca articolul 6 CEDO nu a fost incalcat. Am scris o nota ref. la aceasta jurisprudenta CEDO in Pandectele Romane nr. 3/2013 si intre timp Italia fu condamnata (a se vedea articolul de pe JURIDICE.ro ref. la Reflets nr. 2/2014) pentru o astfel de incalcare. ICCJ in deciza la care fac eu referire, a refuzat pur si simplu, nemotivand corespunzator jurisprudentei CEDO aplicabila.

        Cu stima,

    • Am primit două întrebări de la doi avocați diferiți în legătură cu decizia nr. 2334 din 19 iunie 2014, întrebări în care sunt rugată să precizez măcar numărul dosarului.

      Revin și spun că numărul dosarului este 48255/3/2012.
      Mulțumesc pentru interes,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.