Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

Despre filosofia medierii, ADN-ul comun și mediatorii care “dau soluții”
03.11.2014 | Zeno SUSTAC

JURIDICE - In Law We Trust

Am citit cu interes interviul domnului presedinte Florea.

In calitate de mediator cu vechime in profesie, voi face cateva precizari pe care le consider necesare. Viziunea domniei sale despre mediere este trasata printr-un sablon eminamente juridic si contine previziuni (Chiar daca acest proiect, aflat in proceduri legislative la Senat, nu are sanse sa treaca de vot...”) cu privire la finalitatea unor demersuri legislative de modificare a legislatiei in domeniul medierii.
Ma voi referi punctual la cateva idei enuntate in materialul publicat de JURIDICE.ro:
1. „Pentru ca indiferent daca o solutie este data de un judecator, de un arbitru sau de un mediator, respectarea legii este primordiala.”
In scopul informarii publicului larg, precizez faptul ca mediatorul nu „da solutii” in niciun fel de circumstante in procedura de mediere. Acesta este un beneficiu al medierii acordat celor care acceseaza procedura medierii, partile avand controlul total al rezultatului la care se va ajunge, evident, cu respectarea legii. Printr-o rezumare sintetica a ideii anterior enuntate, putem spune ca in mediere nimeni nu este mai presus de decizia partilor, decizie conturata, construita si agreata de acestea, in conformitate cu cadrul legal incident.

2. „(…) medierea, fiind esentialmente o institutie facultativa, nu poate fi impusa cu forta (…)”.
Impartasesc ideea, insa, consider ca medierea are mare nevoie de promovare, nevoie identificata si la nivelul Uniunii Europene, in toate statele membre. Voi reaminti succint cateva idei enuntate in directivele, recomandarile si rapoartele europene in domeniul ADR.
Recurgerea la mediere poate fi obligatorie si poate face obiectul unor stimulente sau sanctiuni, cu conditia sa nu incalce liberul acces la justitie, drept fundamental dar nu drept absolut, putand implica limitari, atat timp cat acestea sunt rezonabile si proportionale cu scopul urmarit.
Procesul judiciar si modurile alternative de solutionare a litigiilor au obiective strans legate, care vizeaza restabilirea rapida a pacii juridice intre partile in litigiu, protejarea adecvata a drepturilor materiale subiective si solutionarea conflictelor intre parti. Mediatorii au un rol social important in incurajarea solutionarii conflictelor pe cai nelitigioase, prin mediere, in conditii de rapiditate si rentabilitate, evitandu-se confruntarea dintre parti, aspect avantajos pentru acestea.

3. „Din textul propus de CSM pentru acest articol rezulta ca instanta va fi obligata sa recomande partilor sa incerce solutionarea litigiului numai prin mediere, in detrimentul altor forme de solutionare amiabila, ceea ce contravine principiului rolului activ si impieteaza asupra obiectivitatii judecatorului, care ar favoriza astfel interesele unei profesii, fara sa tina cont daca in circumstantele cauzei, in care poate o alta cale de solutionare amiabila ar fi mai benefica.”
Conform Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala, instantele pot trimite partile spre mediere si pot atrage atentia partilor cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere, ori de cate ori este nevoie. Mai mult, solutia rezultata din mediere nu este o solutie inferioara solutiei rezultate dintr-o procedura judiciara, aspect de notorietate la nivel european. Cu privire la favorizarea intereselor unei profesii, daca este vorba despre o astfel de favorizare legislativa, nu profesia de mediator este – din nefericire – o profesie „favorizata” de legiuitor.

4. „Depinde de factorii de decizie. Daca vor intelege ca afirmarea profesiei de mediator nu inseamna abordarea medierii in raport de concurenta cu avocatura, ci dimpotriva, ca avocatii sunt parteneri indispensabili in asimilarea si acceptarea medierii de catre publicul larg, este foarte probabil ca medierea sa aiba un viitor frumos.”
Inteleg din randurile de mai sus ca medierea poate avea un „viitor frumos” doar in situatia in care va exista un parteneriat al mediatorilor cu avocatii. Sunt de acord cu un astfel de parteneriat, l-am sustinut mereu, insa, bazele acestuia pot fi puse doar in situatia in care fiecare dintre profesii se inscrie in mod exclusiv in aria de expertiza proprie. Sunt convins ca nu este vorba despre o conditionare a dezvoltarii profesiei de mediator prin prisma instrumentelor detinute de avocati la nivel legislativ, de impunerea unui model de parteneriat intre cele doua profesii (gen contract de adeziune). Afirm raspicat, asa cum am facut-o mereu, ca mediatorul care nu vede in avocat un colaborator nu este un adevarat mediator, iar avocatul care nu vede in colegul sau mediator un partener nu urmareste binele clientului sau.

5. „Avocatii au avut intotdeauna atributii care au un ADN comun cu medierea in ceea ce priveste rezolvarea unor situatii conflictuale pe cai extrajudiciare si si-au asumat rolul de mediatori intre parti, atunci cand calea impacarii era preferabila uneia judiciare, cu mult timp inainte ca Legea medierii sa existe. Chiar daca avocatul, spre deosebire de mediator, trebuie sa serveasca exclusiv interesele clientului sau, aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa fie fairplay, astfel incat sa urmareasca sa se ajuga o solutie win-win, exact ceea ce urmareste si medierea.”
Viziunea mea despre ADN-ul comun al atributiilor avocatilor privind medierea identifica si anumite mutatii genetice in intelesul tehnic detaliat pe Wikipedia.org: „imperfectiuni in procesul de sinteza al ADN-ului: o baza este in mod accidental ignorata („sarita”), introdusa sau copiata imperfect, sau lantul este taiat prea devreme sau i se adauga baze la capete”. Sustin ideea ca profesia de mediator si profesia de avocat au puncte comune de interes care ar putea fi maximizate, cu beneficii reciproce.

Se impune totusi o nuantare… Atunci cand vorbim despre filosofia medierii nu se poate sa nu ne raportam si la filosofia dreptului precum si la filosofia conflictului. Filosofia dreptului, consacrata la nivel de literatura de specialitate si predata in facultatile de drept, propune o abordare filosofica asupra dreptului, raspunzand, in principal, intr-o tema care stabileste relatia dintre drept si morala, la intrebarea: „ce este dreptul?”. Filosofia medierii propune acelasi demers, cu specificitatea ca intrebarea la care se cauta raspunsuri este: „ce este medierea?”.

Filosofia medierii nu este cu nimic inferioara filosofiei dreptului, avand o tenta mai nobila care pune in prim plan incurajarea mentinerii unor relatii armonioase intre actorii sociali. Filosofia medierii nu este conflictuala, dar trateaza subiectul filosofiei conflictului care prezinta un interes scazut pentru filosofia dreptului. Avand obiective diferite: sustinerea eficienta a unui „razboi juridic” in cazul filosofiei dreptului, respectiv armonizarea unor relatii interumane perturbate de aparitia unor dispute, cele doua abordari filosofice se suprapun in mica masura. Desi unele teme ar putea prezenta un interes comun, abordarile sunt diferite. Modelele de rezolvarea a conflictelor sunt diverse, acestea fiind influentate de mediile conflictuale endogene (in care exista mecanisme de controlare si rezolvare a conflictelor) sau exogene in care acestea apar. Potrivit opiniei exprimate de R. Wandberg in lucrarea „Conflict Resolution: Communication, Cooperation, Compromise”, Capstone Press, Minnesota, 2001, rezolvarea conflictului este „un proces de reducere sau de calmare a conflictului pentru a preintampina violenta, (…) este o cale de construire sau de reconstruire a increderii intr-o relatie”.

Filosofia dreptului nu are in prim plan relatia si nu se axeaza preponderent pe latura constructiva a conflictului. Yevgenii M. Babasov si-a adus contributia in anul 1997 la conturarea conflictologiei ca stiinta aparte prin lucrarea „The Conflictology”, Pravo i Ekonomika, Minsk, abordand conflictul atat dintr-o perspectiva sociologica, cat si dintr-una filosofica si analizand latura constructiva precum si latura distructiva a sa. De multe ori, conflicte facil mediabile (sau cele rezolvabile prin alte metode ADR) ajung sa fie solutionate prin modalitati litigioase, contondente datorita unor factori externi (altii decat partile) care au un interes direct in mentinerea si amplificarea respectivelor dispute.

In final, nu pot decat sa il felicit pe domnul presedinte Florea pentru modul proactiv in care sustine interesele profesiei de avocat, punand suflet si expertiza in demersurile intreprinse. Alegerea mea este insa aceea de a sustine interesele mediatorilor si de a promova medierea (poate si din acest motiv am dobandit eticheta de „avocat tradator”, vehiculata in mediul juridic).
De aceea, cand ma refer la mediere, prefer termeni care pun in valoare ideea de umanitate (in intelesul de compasiune si bunavointa pentru semeni): oameni, relatii, intelegere, viitor, familie, dialog. Nu sunt adeptul folosirii unui limbaj tehnic (juridic) in mediere: speta, litigiu, circumstantele cauzei, etc. Sustin fara rezerve dreptul semenilor de a-si decide propriul destin, de a face alegeri personale, de a lua decizii asumate, de a negocia si de a uzita de dreptul la mediere. Si nu in ultimul rand, dreptul mediatorilor de a-si promova profesia.

Zeno SUSTAC
mediator



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Despre filosofia medierii, ADN-ul comun și mediatorii care “dau soluții””

  1. Adrian-Relu TĂNASE spune:

    Va felicit pentru articol, e scris cu mult realism, aspect care ii sporeste mult valoarea! Ce parere aveti despre mediatorii care nu cunosc limitele medierii? De exemplu, la Buzau s-a incercat tagaduirea paternitatii in baza unui acord de mediere… Pe larg, in articolul meu publicat aici https://www.juridice.ro/342789/managementul-defectuos-al-medierii-e-legal-acordul-de-mediere-prin-care-se-tagaduieste-paternitatea.html Cu deosebit respect, Adrian Tanase

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.