ICCJ. Încheierile premergătoare
10 noiembrie 2014 | Corina CIOROABĂÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 268 C. proc. civ. (art. 235 NCPC), toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Înalta Curte a precizat că unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte. Consecinţa acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta. În speţă, Înalta Curte a constatat că s-a declarat apel împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, care însă, aşa cum s-a arătat, constituie o încheiere premergătoare şi, prin urmare, nu putea fi atacată separat. (Decizia nr. 1011 din 13 martie 2014 pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recurs împotriva încheierii de recuzare)
