Regimul minorilor. Li se aplică sau nu pedepse minorilor? Necorelare legislativă
7 noiembrie 2014 | Lucia DINU
Prin intermediul noilor dispozitii penale, legiuitorul roman si-a schimbat fundamental optica in privinta regimului aplicabil minorilor care au savarsit fapte penale.
In acest sens, prin dispozitiile art. 114 Cod penal, avand denumirea marginala “Consecintele raspunderii penale”, a fost inlaturata complet posibilitatea de aplicare a pedepselor, fie ele principale, complementare sau accesorii fata de minorii raspunzatori penal.
Noul Cod penal prevede numai sanctiunea masurilor educative pentru infractorii minori, fiind eliminate in totalitate pedepsele pentru aceasta categorie de persoane.
Masurile educative pot fi privative sau neprivative de libertate, prima categorie reprezentand regula, iar cea de-a doua, exceptia.
Astfel, o masura privativa de libertate, dintre cele prevazute la art. 124 Cod penal (internarea intr-un centru educativ) si art. 125 Cod penal (internarea intr-un centru de detentie), poate fi luata doar in doua cazuri: atunci cand minorul a mai savarsit o infractiune pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat si atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.
Motivele sunt lesne de inteles. Minorii sunt persoane extrem de fragile, iar legiuitorul a considerat ca acestea trebuie in primul rand reeducate, responsabilizate si nu pedepsite, scopul punitiv al unei pedepse avand in mod cert o influenta extrem de negativa asupra dezvoltarii viitoare a minorului.
Toate bune si frumoase, dar ce se intampla daca minorul se sustrage de la executarea masurii educative privative de libertate, spre exemplu, nu se prezinta la centrul educativ/de detentie, dupa ce s-a aflat in mod legal in libertate sau chiar paraseste fara drept centrul, in timpul executarii masurii educative?
Potrivit noilor dispozitii penale, aceasta fapta constituie infractiunea de “Nerespectare a sanctiunilor penale”, prevazuta de art. 288 alin. 2 NCP, o forma subsidiara a infractiunii de evadare, prevazuta de disp. art. 285 NCP.
Insa, lecturand cu atentie textul legal, observam un aspect cel putin interesant: “Sustragerea de la executarea unei masuri educative privative de libertate prin parasirea fara drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin neprezentarea dupa expirarea perioadei in care s-a aflat legal in stare de libertate se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”.
Ei bine, atat timp cat, cel putin teoretic, aceasta forma a infractiunii de nerespectare a sanctiunilor penale poate avea ca subiect activ doar o persoana minora (caci numai fata de minori se vor putea lua masuri educative privative de libertate), iar fata de minori nu se mai pot lua pedepse, cum se face ca nerespectarea unei masuri educative atrage aplicarea unei pedepse cu inchisoarea sau amenda penala?
Imi pun aceasta intrebare, mai ales, tinand cont de faptul ca este foarte posibil sa avem de-a face in practica cu astfel de situatii. Sa zicem ca un minor in varsta de 17 ani paraseste fara drept centrul educativ si savarseste astfel infractiunea de “nerespectare a sanctiunilor penale”. Ce se va intampla in continuare? Va fi trimis in judecata si condamnat la pedeapsa cu inchisoarea? A vrut legiuitorul sa faca in acest caz o derogare de la regimul aplicabil minorilor? Ma indoiesc, deoarece derogarile sunt exceptii de la dispozitiile legale, iar exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse prin interpretare. Mai mult, derogarile sunt de regula exprese, or in cazul nostru, derogarea pare a fi doar una dedusa.
Si apoi, ce s-ar intampla cu masura educativa privativa de libertate pe care o executa minorul in momentul sustragerii? Sa zicem ca minorul executa o masura educativa de 15 ani intr-un centru de detentie (caci, potrivit dispozitiilor articolului 125 alin. 2 teza a II-a NCP, durata de detentie poate ajunge si pana la 15 ani in cazul in care minorul a savarsit o infractiune foarte grava care se pedepseste cu inchisoarea mai mare de 20 de ani sau cu detentiunea pe viata) si paraseste centrul fara drept dupa un an de detentie.
In cazul in care va fi trimis in judecata si i se va aplica o pedeapsa cu inchisoarea, potrivit disp. art. 288 alin. 2, intre 3 luni si un an, instanta va dispune totodata si revocarea masurii educative privative de libertate de 15 ani, executandu-se doar pedeapsa inchisorii de un an?
Sau se va executa alaturi de pedeapsa inchisorii si masura educativa, cu schimbarea regimului de executare din centrul de detentie in penitenciar, potrivit dispozitiilor art. 126 NCP?
In opinia mea, dispozitiile art. 288 alin. 2 NCP reprezinta o nefericita eroare de legiferare, o necorelare susceptibila de crea confuzii si probleme mari in practica. De aceea, cred ca disp. art. 288 alin. 2 NCP ar trebui fie inlaturate complet, fie modificate in sensul respectarii noului regim juridic al minorilor.
De lege ferenda, consider ca, in situatia in care minorul s-ar sustrage de la executarea masurii educative privative de libertate, sanctiunea potrivita ar consta, spre exemplu, in posibilitatea instantei de a prelungi durata de detentie cu o treime din durata dispusa intial si nicidecum condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii sau a amenzii.
Cred ca in acest caz s-ar respecta atat necesitatea de a sanctiona minorul care nu respecta masura educativa ce a fost dispusa fata de el, cat si imperativul neaplicarii pedepselor fata de minorii care raspund penal.
Lucia DINU
Avocat, Baroul Iasi
