NOTĂ JURIDICE.ro: Pe aceeași temă a se vedea și Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (încă prea puțin?) teren pe Dezbateri juridice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că leasingul reprezintă o tehnică modernă de finanţare a comerţului, fiind definit ca o operaţiune de finanţare la termen, având ca suport juridic un contract ce conferă unei persoane posesia şi folosinţa unui bun, astfel că, în acest context, contractul de leasing este unul negociat, acordul de voinţă al părţilor însemnând consimţământ. În speţă, contractul de leasing a fost încheiat între doi comercianţi, finanţatorul şi o persoană juridică, în calitate de utilizator, fiind astfel exclus caracterul civil al acestuia. Prin urmare, în această situaţie, contractul în cauză, nefiind unul preformulat, nu poate conţine clauze abuzive, neputând fi aplicabilă legislaţia privind protecţia consumatorului. (Decizia nr. 2074 din 5 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatare nulitate absolută clauză abuzivă)
Deci curtea zice că este exclus din domeniul general ratione materiae ca apoi să zică, că, este exclus și din domeniul special, deoarece fu negociat, în această cauză specifică. Legătură de cauzalitate în raționament? Nu prea, deoarece dacă este exclus din domeniul general, nu are niciun rost să te mai uiți dacă in concreto clauzele au fost sau nu negociate.