Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. Cetățenii UE inactivi economic pot fi excluși de la anumite prestații sociale
12.11.2014 | JURIDICE.ro


Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității marți, 11 noiembrie 2014, hotărârea pronunțată în cauza C-333/13.

Cetățenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic care se deplasează într-un alt stat membru cu unicul scop de a beneficia de ajutorul social pot fi excluși de la anumite prestații sociale.

În Germania, străinii care intră pe teritoriul național pentru a obține ajutorul social sau al căror drept de ședere decurge din unicul obiectiv al căutării unui loc de muncă sunt excluși de la prestațiile asigurării de bază („Grundsicherung”), care urmăresc în special asigurarea subzistenței beneficiarilor.

Sozialgericht Leipzig (Germania) este sesizat cu un litigiu între doi resortisanți români, doamna Dano și fiul său Florin, pe de o parte, și Jobcenter Leipzig, pe de altă parte, care a refuzat să le acorde prestații ale asigurării de bază[1]. Doamna Dano nu a intrat în Germania pentru a căuta un loc de muncă și, deși solicită prestațiile asigurării de bază rezervate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, reiese din dosar că ea nu se află în căutarea unui loc de muncă. Nu are nicio calificare profesională și până în prezent nu a exercitat o activitate profesională nici în Germania, nici în România. Ea și fiul său locuiesc cel puțin din luna noiembrie 2010 în Germania, la o soră a doamnei Dano, care le asigură hrana. Doamna Dano primește pentru fiul său alocație de stat pentru copii în cuantum de 184 de euro, precum și un avans din pensia alimentară în cuantum de 133 de euro pe lună. Aceste prestații nu fac obiectul prezentei cauze.

Ca răspuns la întrebările adresate de Sozialgericht Leipzig, Curtea statuează prin hotărârea sa de astăzi că, pentru a putea avea acces la anumite prestații sociale (precum prestațiile germane ale asigurării de bază), resortisanții altor state membre nu pot pretinde o egalitate de tratament cu resortisanții statului membru gazdă decât dacă șederea lor respectă condițiile Directivei „cetățean al Uniunii”[2].

În această privință, Curtea amintește că, potrivit directivei, statul membru gazdă nu este obligat să acorde o prestație de asistență socială în timpul primelor trei luni de ședere.

Atunci când durata șederii este mai mare de trei luni, dar mai mică de cinci ani (perioadă aflată în discuție în prezenta cauză), directiva condiționează dreptul de ședere, printre altele, de faptul că persoanele inactive din punct de vedere economic trebuie să dispună de resurse proprii suficiente. Directiva urmărește astfel să împiedice cetățenii Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic să utilizeze sistemul de protecție socială al statului membru gazdă pentru a-și finanța mijloacele de existență. Prin urmare, un stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a refuza acordarea de prestații sociale unor cetățeni ai Uniunii inactivi din punct de vedere economic care își exercită libertatea de circulație numai în scopul de a obține beneficiul ajutorului social al unui alt stat membru deși nu dispun de suficiente resurse pentru a pretinde să beneficieze de un drept de ședere; în această privință, fiecare caz individual trebuie examinat fără a lua în considerare prestațiile sociale solicitate. În aceste condiții, Curtea decide că Directiva „cetățean al Uniunii” și Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială[3] nu se opun unei reglementări naționale care exclude resortisanții altor state membre de la beneficiul anumitor „prestații speciale în numerar de tip necontributiv”[4], deși ele sunt garantate resortisanților naționali care se află în aceeași situație, în măsura în care acești resortisanți ai altor state membre nu beneficiază de un drept de ședere în temeiul directivei în statul membru gazdă.

În sfârșit, Curtea amintește că Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu reglementează condițiile de acordare a prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv. Întrucât această competență aparține legiuitorului național, acesta este competent și să definească întinderea acoperirii sociale asigurate prin respectivul tip de prestație. În consecință, stabilind condițiile și întinderea acordării prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv, statele membre nu pun în aplicare dreptul Uniunii, astfel încât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este aplicabilă.

În ceea ce îi privește pe doamna Dano și pe fiul său, Curtea arată că nu dispun de suficiente resurse, așa încât nu pot pretinde un drept de ședere în Germania în temeiul Directivei „cetățean al Uniunii”. În consecință, ei nu se pot prevala de principiul nediscriminării consacrat prin directivă și prin Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială.


[1] Este vorba, pentru doamna Dano, despre prestația de subzistență („existenzsichernde Regelleistung”), iar pentru fiul său, despre alocația socială („Sozialgeld”), precum și despre participarea la cheltuielile de cazare și de încălzire.
[2] Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).
[3] Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1244/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 (JO L 338, p. 35). Acest regulament nu se aplică asistenței sociale (a se observa că această noțiune este mai restrânsă decât cea din Directiva „cetățean al Uniunii”). Totuși, el se aplică parțial „prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv” care au totodată caracteristicile securității sociale și ale asistenței sociale și care sunt finanțate exclusiv din contribuții fiscale generale. În prezenta hotărâre, Curtea de Justiție precizează că principiul egalității de tratament consacrat de regulament se aplică acestor prestații.
[4] Pentru Germania, regulamentul menționează printre altele prestațiile care urmăresc garantarea mijloacelor de existență în cadrul asigurării de bază pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Sozialgericht Leipzig a calificat prestațiile în cauză ca fiind „prestații speciale în numerar de tip necontributiv”.


Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate