Întrebare preliminară cu privire la concedierea colectivă
14 noiembrie 2014 | Mihaela MAZILU-BABEL
A se vedea și dezbaterea juridică din 16 iunie 2014: Cum să (nu) concediem un salariat și dezbaterea juridică din 6 octombrie 2014: Concedierea pentru necorespundere profesională.
Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la concedierea colectivă. (C-422/14 Pujante Rivera)
Situația de fapt:
1. lucrători temporari ale căror contracte încetează pentru motivul legal al ajungerii lor la termen și domeniul de aplicare ratione personae a directivei privind concedierile colective
2. trimitere la o cerere de decizie preliminară anterioară aflată încă pe rolul CJUE (C-392/13)
3. luarea în considerare a lucrătorilor de la pct. 1 în vederea stabilirii numărului lucrătorilor angajați „în mod normal” în unitate (sau în întreprindere, în Spania) care servește la calcularea pragului numeric al concedierii colective (10% sau 30 de lucrători)
4. „încetarea (contractului de muncă)” este „asimilată” „concedierilor”, cu condiția „existenței a cel puțin cinci concedieri”
5. „concedierile” care au fost efectuate în prealabil ori s-au produs din inițiativa angajatorului
6. luarea în considerare a numărului minim de „încetări (care pot fi) asimilate” pentru ca asimilarea să aibă loc
7. noțiunea „încetarea contractului de muncă (ce) se produce la inițiativa angajatorului (din) unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului”
8. încetarea contractului prin acordul dintre angajator și lucrător care, deși intervine la inițiativa lucrătorului, este consecința unei modificări anterioare a condițiilor de muncă din inițiativa angajatorului într-un context de criză pentru întreprindere și, în final, este indemnizată cu o sumă echivalentă celei datorate în cazul concedierii.
Dispoziții incidente: articolului 1 alin. (2) litera (a) și litera (b) și articolul 1 alin. (1) ultimul paragraf din Directiva 98/59 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective
Articolul 1
(1) În sensul prezentei directive:
(a) „concedieri colective” reprezintă concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, în cazul în care, conform opțiunii statelor membre, numărul concedierilor este:
(i) fie, pentru o perioadă de 30 de zile:
– de cel puțin 10 în unitățile care încadrează în mod normal mai mult de 20 și mai puțin de 100 de lucrători;
– de cel puțin 10% din numărul lucrătorilor în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 100, dar nu mai mult de 300 de lucrători;
– de cel puțin 30 în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 300 de lucrători;
(ii) fie, într-o perioadă de 90 de zile, de cel puțin 20, indiferent de numărul lucrătorilor angajați în mod normal în unitățile respective;
(b) „reprezentanții lucrătorilor” reprezintă reprezentanții lucrătorilor prevăzuți de legislațiile sau practicile statelor membre.
În scopul calculării numărului de concedieri prevăzut la litera (a) primul paragraf, încetarea contractului de muncă care se produce la inițiativa angajatorului dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, este asimilată concedierilor, cu condiția existenței a cel puțin cinci concedieri.
(2) Prezenta directivă nu se aplică în cazul:
(a) concedierilor colective efectuate în cadrul contractelor de muncă încheiate pe perioade de timp limitate sau pentru sarcini specifice, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării sau realizării acestor contracte;
(b) lucrătorilor din administrația publică sau din instituțiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente);
c) echipajelor navelor maritime.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
