Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Egalitatea de tratament – O garanție fără acoperire pentru cetățeanul inactiv economic?
19.11.2014 | Emanuela MATEI

Secţiuni: CEDO, CJUE, Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Nimic nou sub soare: Cauza Dano. Condiția resurselor suficiente pentru a reține dreptul de ședere după trei luni de la intrare.

Deja s-a scris foarte mult despre cauza Dano C-333/13, iar multe din cele scrise nu constituie noutăți pentru un jurist specializat în dreptul UE. Lipsa dreptului de a beneficia de prestații speciale în numerar de tip necontributiv era de mult clară, iar faptul că unele state membre au acordat asemenea prestații și continuă să le acorde înainte de termenul de 5 ani de ședere legală pe teritoriul statului gazdă nu are nicio legătură cu aplicarea dreptului UE, ci mai degrabă este vorba de decizii întemeiate pe dreptul social național. Ca atare, Daily Telegraph și Spiegel nu au nici un motiv special de a sărbători evenimentul. Atât Directiva 2004/38 cât și Regulamentul 883/2004 sunt foarte clare în această materie.

Mitul dreptului la muncă: Cazul persoanelor fără experiență profesională și cunoștințe de limbă.

Adevărul în cauza C-333/13 e că nu contează dacă d-na E. Dano ar fi căutat de muncă sau nu, căci nu e suficient să cauți, ci trebuie să dovedești că ai șanse reale de a primi o ofertă într-un interval de maxim șase luni. E simplu să deducem că d-na Dano nu deține astfel de șanse:
(39) Doamna Dano a urmat trei ani de școală în România, dar nu a obținut nicio diplomă de absolvire. Înțelege oral limba germană și se poate exprima simplu în această limbă. În schimb, nu știe să scrie în această limbă și este capabilă să înțeleagă numai limitat texte redactate în limba germană. Nu are nicio calificare profesională și până în prezent nu a exercitat o activitate profesională nici în Germania, nici în România.

Cunoștințele limitate de germană sunt obținute după mai mult de patru ani de ședere de facto în Germania! Prin comparație, o persoană care are studii superioare poate trece testul de limbă după aproximativ șase luni – un an, având în vedere că germana nu va fi în nici un caz prima limbă străină studiată și persoana va avea cunoștințe generale privind regulile de gramatică, sintaxă, etc. Ca atare, se poate constata că o persoană fără studii și fără un portofoliu profesional destul de impresionant nu are șanse să obțină un loc de muncă în Vest, dacă nu beneficiază de nici un ajutor de integrare profesională, chestiune care rămâne la aprecierea statului gazdă. În același timp, trebuie subliniat că un șomer român are dreptul de a obține suport financiar de la agenția națională de șomaj pentru a căuta un loc de muncă în străinătate în cadrul Uniunii.

Lipsa drepturilor sociale nu implică în sine pierderea dreptului de ședere.

Directiva 2004/38 aduce o soluție de compromis între interesele economice ale statului gazdă și dreptul la liberă circulație întemeiat pe cetățenia Uniunii. O noțiune cu statut fundamental cum este cea de cetățean al Uniunii Europene este plasată astfel într-o lumină obscură, căci deși această hotărâre Dano nu spune nimic nou, ea lasă nu mai puțin loc pentru interpretări care ar permite expulzarea unui cetățean al Uniunii pe motive economice.

Consecința lipsei de aplicare a dreptului de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni implică lipsa de aplicare a Cartei și a principiului nediscriminării

Am observat că românii fac multe trimiteri preliminare cu referire la Cartă, deși în cele mai multe din cauzele sociale, fie protecția nu poate fi derivată din Cartă, fie dreptul UE nu e aplicabil deloc. Asta e și cazul măsurilor de austeritate impuse Greciei, Portugaliei, etc. (ex: cauza C‑128/12)

Strasbourg: S.O.S. justiție socială

Desigur că din punct de vedere logic, adică practic, limitele de trei luni – cinci ani apar ca fiind lipsite de rațiune ținând cont de cerința înscrisă în dreptul secundar, ca exercitarea dreptului de ședere să fie întemeiată pe statutul fundamental de cetățean al Uniunii și nu pe cel de lucrător, sau investitor sau întreprinzător. Curtea de la Strasbourg a stabilit că solicitanții de azil au dreptul la adăpost și alte prestații sociale minimale (Tarakhel împotriva Elveției). Întrebarea este dacă motivul „resurselor suficiente” este suficient pentru a motiva restricțiile impuse de prevederile Directivei 2004/38/CE. De fapt, trebuie subliniat că Directiva nu interzice statului gazdă să acorde astfel de prestații, ci doar prevede că acesta nu poate fi obligat de dreptul UE să asigure condiții umane de ședere înainte de termenul de 5 ani, adică să garanteze protecția împotriva tratamentului degradant.

Emanuela MATEI

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti