Obligația de plată a unor taxe de către persoanele juridice străine cu sediu în România care activează în domeniul presei. Excepție de neconstituționalitate respinsă
20.11.2014 | Anda-Laura TĂNASE

În Monitorul Oficial al României nr. 794 din data de 31 octombrie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 25 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Detect Serv” – S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă doar prevederile alin. (3) ale art. 40 din Legea nr. 41/1994, potrivit cărora „Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.”

În susţinerea neconstituţionalităţii reglementării legale criticate se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) potrivit căruia „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale” şi a celor ale art. 136 alin. (5) care prevăd că „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 sau Decizia nr. 331 din 18 aprilie 2006, Curtea a reţinut că, „într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, (…) taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menţionate, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Aşadar, obligaţia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţă, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi reţinută”.
Cu toate că instanţa de contencios constituţional a stabilit prin jurisprudenţa sa în materie reperele unui comportament constituţional, în practică s-a constatat o nesocotire a acestora şi implicit o nesocotire a deciziilor Curţii Constituţionale care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, sunt obligatorii erga omnes.

În acest context, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, Curtea a reţinut că „aplicarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul că obligaţia de plată a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice, cu excepţia persoanelor fizice autorizate, şi nu este condiţionată de deţinerea receptoarelor radio/TV, denotă faptul că statuările instanţei de contencios constituţional în sensul că obligaţia plăţii acestor taxe este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective sunt nesocotite în practică.” Prin această decizie, Curtea a stabilit că numai interpretarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în sensul că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari efectivi ai acestor servicii, este singura interpretare care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate de care textul de lege suferă prin lipsa unei menţiuni exprese în acest sens. Întrucât există o modalitate de interpretare a textului conformă Constituţiei, ce rezultă chiar din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi având în vedere faptul că neconstituţionalitatea este atât o ultimă sancţiune aplicată de instanţa constituţională cu repercusiuni asupra existenţei normative a legii, cât şi parte integrantă a ordinii juridice normative, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, Curtea a constatat că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Aşa fiind, poate forma obiect al controlului de constituţionalitate exercitat pe calea ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituţional, în caz contrar excepţia fiind inadmisibilă.

În prezenta cauză, Curtea Constituţională a fost sesizată la data de 20 decembrie 2013, deci anterior publicării Deciziei nr. 448 din 29 octombrie 2013 în Monitorul Oficial al României, în ianuarie 2014, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Anda Laura TĂNASE