CJUE clarifică obligațiile statelor membre în ceea ce privește respectarea valorilor-limită pentru dioxidul de azot
20 noiembrie 2014 | JURIDICE.ro
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității miercuri, 19 noiembrie 2014, hotărârea pronunțată în cauza C-404/13.
Curtea clarifică obligațiile statelor membre în ceea ce privește respectarea valorilor-limită pentru dioxidul de azot.
Atunci când un stat membru constată că aceste valori-limită nu pot fi respectate în termenul stabilit prin Directiva privind calitatea aerului înconjurător și dorește prorogarea acestui termen cu maximum cinci ani, acest stat membru este obligat să solicite prorogarea termenului prin prezentarea unui plan privind calitatea aerului în care să se arate modul în care vor fi respectate valorile-limită până la noul termen.
Directiva privind calitatea aerului înconjurător[1] stabilește valorile-limită pentru anumiți poluanți în aerul înconjurător. În ceea ce privește dioxidul de azot, valorile-limită nu trebuie depășite după data de 1 ianuarie 2010. Totuși, directiva prevede că, atunci când, într-o zonă sau într-o aglomerare în care condițiile sunt deosebit de dificile, valorile-limită nu pot fi respectate anterior acestei date în pofida aplicării unor măsuri adecvate, un stat membru poate proroga termenul cel mult până la 1 ianuarie 2015. Această posibilitate este condiționată de stabilirea de către statul membru, în conformitate cu cerințele directivei, a unui plan privind calitatea aerului care să arate modul în care vor fi respectate valorile-limită până la noul termen.
În Regatul Unit, în 2010, în 40 dintre cele 43 de zone stabilite în sensul directivei, valorile-limită pentru dioxid de azot au fost depășite. În septembrie 2011, Regatul Unit a prezentat Comisiei planuri însoțite de cereri de prelungire a termenului pentru 24 dintre cele 40 de zone pentru care Regatul Unit estima că valorile-limită trebuie respectate până la 1 ianuarie 2015. Pentru cele 16 zone sau aglomerări (inclusiv „Greater London”) ale căror planuri privind calitatea aerului prevedeau respectarea valorilor-limită între 2015 și 2025, Regatul Unit nu a introdus nicio cerere de prorogare.
ClientEarth, o organizație non-guvernamentală de protecție a mediului, a solicitat instanțelor naționale să emită o somație prin care să oblige guvernul britanic să revizuiască aceste planuri în sensul indicării condițiilor în care valorile-limită stabilite pentru dioxidul de azot trebuie respectate cât mai curând posibil și cel târziu la 1 ianuarie 2015.
Sesizată în ultimă instanță cu acest litigiu, Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit) solicită Curții să stabilească dacă, în cazul în care valorile-limită nu au fost respectate anterior datei de 1 ianuarie 2010, un stat membru este obligat să solicite o prorogare a termenului. Aceasta solicită să se stabilească și dacă întocmirea unui plan privind calitatea aerului are incidență asupra aspectului dacă un stat membru s-a conformat sau nu s-a conformat directivei și să se precizeze care sunt măsurile pe care trebuie să le adopte o instanță națională în caz de neconformare.
În această privință,Curtea subliniază că, în ceea ce privește dioxidul de azot, directiva prevede că valorile-limită „nu pot fi depășite”, ceea ce corespunde unei obligații de rezultat. Prorogarea termenului fixat inițial nu este posibilă decât atunci când se prezintă probleme acute de punere în conformitate în pofida aplicării unor măsuri adecvate de luptă împotriva poluării.
În aceste condiții, în vederea prorogării cu maximum cinci ani a termenului prevăzut de directivă, statele membre trebuie să solicite aceasta în cazul în care reiese în mod obiectiv, ținând seama de datele existente și în pofida aplicării de către aceste state a unor măsuri adecvate de luptă împotriva poluării, că aceste valori nu pot fi respectate într-o zonă sau într-o aglomerare dată în termenul stabilit. Directiva nu cuprinde nicio excepție de la această obligație.
În continuare, Curtea amintește că, atunci când depășirea valorilor-limită pentru dioxid de azot are loc ulterior termenului prevăzut și nu s-a transmis o cerere de prorogare, statele membre sunt de asemenea obligate să stabilească un plan privind calitatea aerului care să prevadă măsurile adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Totuși, simplul fapt de a fi stabilit acest plan nu permite să se considere că statul în cauză și-a îndeplinit în întregime obligațiile care îi revin în temeiul directivei.
Atunci când un stat membru nu a respectat valorile-limită și nu a solicitat prorogarea termenului în condițiile stabilite, revine instanței naționale competente eventual sesizate să ia față de autoritatea națională orice măsură necesară, precum o somație, în scopul ca această autoritate să stabilească planul impus de directivă în condițiile pe care aceasta le prevede, în special pentru ca perioada de depășire a valorilor-limită să fie cât mai scurtă posibil.
[1] Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, p. 1).
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
