Secţiuni » Arii de practică » Business » Achiziţii publice
Achiziţii publice
DezbateriCărţiProfesionişti

Extinderea jurisdicției arbitrale instituționalizate. Unele sugestii de lege ferenda supuse dezbaterii
20.11.2014 | Marin VOICU

Secţiuni: Achiziții publice, Arbitraj, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

I. Modificarea si completarea OUG nr. 34/2006 privind achizitiile publice.

1. Evolutia reglementarii in perioada 2006-2014.

Competenta de solutionare a cererilor si proceselor privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie este reglementata de art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006. Acest act normativ a intrat in vigoare la data de 30 iunie 2006 si, pana in prezent, art. 286 a suferit 7 modificari. Initial aceste litigii au fost date numai in competenta instantei de judecata, fara precizarea acesteia. Ulterior, structura acestui articol s-a modificat atat in forma, prin reducerea, adaugarea, apoi iar reducerea alineatelor, cat si in continut. Cu privire la competenta de solutionare a instantelor judecatoresti, aceasta a fost precizata prin modificarea operata de OUG nr. 19/2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 156/12.03.2009 in sensul ca aceste cereri se judeca in prima instanta de sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia careia se afla sediul autoritatii contractante. Aceasta competenta a fost modificata prin OUG nr. 76/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 453/02.07.2010 care, prin completarea alin. (1) al art. 286 cu un nou alin. (11), a stabilit ca procesele si cererile in speta se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla arondat sediul autoritatii contractante. O atare reglementare a inlaturat, in principiu, exclusivitatea instantelor judecatoresti in solutionarea acestor litigii deoarece reglementarea jurisdictiei comerciale isi avea sediul in Codul comercial si Codul de procedura civila, iar nu intr-o lege speciala. Prin Legea nr. 278/2010 privind aprobarea OUG nr. 76/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 898/31.12.2010, alin. (11), introdus anterior, a fost abrogat, dar prin modificarea alin. (1) al art. 286 s-a pastrat competenta de solutionare de catre sectia comerciala a tribunalului respectiv. Prin OUG nr. 77/2012 publicata in Monitorul Oficial nr. 827 din 10 decembrie 2012 s-a revenit asupra competentei de solutionare, art. 286 alin. (1) fiind modificat in sensul ca aceste litigii se solutioneaza in prima instanta de sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia careia se afla arondat sediul autoritatii contractante. Aceasta ordonanta a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 193/2013 care a mentinut noul articol, art. 2881, ce reglementeaza pentru parti posibilitatea de a conveni ca litigiile in legatura cu executarea contractelor reglementate de OUG nr. 34/2006 pot sa fie solutionate prin arbitraj, ceea ce reprezinta o exceptie de la competenta exclusiva a instantei de contencios administrativ in vigoare. (extras din Decizia civila nr. 682/25.02.2014 a ICCJ, Sectia a II-a civila, paragraful 24, prin care a fost anulata sentinta arbitrala nr. 153/17.07.2012)

2. Reglementarea in vigoare.

2.1Textul de baza, art. 286 alin. (1), in forma actuala prevede ca:
“(1) Procesele si cererile privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante”.

2.2Art. 288 indice 1: “Partile pot conveni ca litigiile in legatura cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanta de urgenta sa fie solutionate prin ARBITRAJ”. (text introdus prin OUG nr. 77/2012, aprobata prin Legea nr. 193/26.06.2013)

2.3. Textele din Legea nr. 554/2004, republicata, a contenciosului administrativ:
a) art. 2 alin. (1) lit. c: “In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ”;

b) art. 10 alin. (1): “Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel”;

c) art. 10 alin. (11): “Toate cererile privind actele administrative emise de autoritatile publice centrale care au ca obiect sume reprezentand finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.” (text introdus prin pct. 3 din Legea nr. 76/2012 incepand cu 15 februarie 2013)

3. Problematica aplicarii reglementarii si jurisprudenta neunitara a instantelor si a Curtii de Arbitraj.

3.1. Aplicarea in timp a modificarilor jurisdictiei acestor contracte, prin succesiunea de ordonante de urgenta, anuale sau semestriale, a constituit o problema, rezolvata, deseori neunitar, dar care a dus insa la excluderea arbitrajului institutionalizat.

3.2. Totodata, in raport de conditia imperativa impusa de UE prin Memorandumurile de finantare, aprobate prin OUG, si, apoi, prin lege, de a se incheia contracte tip FIDIC, in mod automat, s-a aplicat clauza standard 20.6 de jurisdictie ICC Paris, rareori cu locul arbitrajului la Bucuresti.

3.3. In mai multe cauze, cu valori mari (contracte FIDIC), a fost sesizata CACIR-CCIR cu actiune arbitrala, dar procedura a fost inchisa ori s-a respins actiunea pe temeiul clauzei de jurisdictie ICC Paris, invocata de una din partile la contract.

3.4. In alte cauze, de asemenea, cu valori semnificative, s-au invocat dispozitiile din art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, coroborate cu cele din art. 2 lit. c si art. 10 alin. (1) in Legea nr. 544/2004, iar tribunalul arbitral si-a declinat competenta la instanta de contencios administrativ.

3.5. In sfarsit, in unele cauze asemanatoare, solutionate de Curtea de Arbitraj, conform conventiei arbitrale, ICCJ, Sectia a II-a civila, a admis recursurile, a casat sentintele Curtii de Apel Bucuresti si a anulat sentintele arbitrale, pe temeiul art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, dosarele fiind trimise instantelor de contencios administrativ competente. (de ex. decizia civila nr. 682/25.02.2014 a ICCJ, Sectia a II-a civila, prin care s-a anulat sentinta arbitrala nr. 153/17.07.2012)

4. Necesitatea imbunatarii reglementarii actuale, cu efect in extinderea jurisdictiei CACIR-CCIR in materia contractelor incheiate in procedura de achizitie publica.

4.1. Rezulta, asadar, ca reglementarile nu sunt clare si expresive, nu au un grad de previzibilitate optim, iar Curtea de Arbitraj a fost, succesiv, scoasa din aceasta materie a contractelor in procedura achizitilor publice, chiar daca partile au incheiat conventia arbitrala.

Pe de alta parte, ultima completare a OUG nr. 34/2006, prin introducerea art. 288 indice 1 (Legea nr. 193/2012) care confera partilor posibilitatea de a “conveni ca in litigiile in legatura cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanta sa fie solutionate prin arbitraj”, nu rezolva clar situatiile expuse si, mai ales, competenta arbitrajului roman institutionalizat.

4.2Schita de texte ce se propune pentru completarea art. 288 indice 1:

a) art. 288 indice 1 alin. 2: “In contractele incheiate de companiile nationale, regiile autonome si societatile cu capital integral sau partial de stat, in procedura de achizitie publica, partile pot adopta conventii de arbitraj institutionalizat, organizat conform Legii nr. 335/2007”.

b) art. 288 indice 1 alin. 3: ”Contractele incheiate de ministere, agentii, autoritati nationale si institutii publice bugetare, precum si de celelalte autoritati administrative publice, in procedura de achizitii publice, sunt contracte administrative, supuse jurisdictiei instantelor de contencios administrativ, potrivit legii”.

c) art. 288 indice 1 alin. 4: “In contractele de concesiune de servicii sau de exploatari de fond funciar si alte asemenea, partile pot incheia conventii de arbitraj institutionalizat roman”.

II. Modificarea si completarea Legii nr. 335/2007 privind camerele de comert din Romania.

1. Textul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 335/2007 se completeaza, avand urmatoarea redactare: “Curtea de Arbitraj Comercial International este o institutie permanenta de arbitraj, fara personalitate juridica si functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti”.

2. Dispozitiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 335/2007 se abroga, iar textul art. 29 alin. 7 se modifica, avand urmatoarea formulare: “Activitatea curtilor de arbitraj de pe langa camerele judetene se desfasoara conform dispozitiilor C. proc. civ., a celor din ROF si din regulile de procedura arbitrala proprii”.

3. Dispozitiile art. 29 se completeaza cu alin. 8 in urmatoarea redactare:
“In contractele economice, partile vor prevedea clauze speciale, conform carora, solutionarea litigiilor se va face, cu precadere, prin modalitatile alternative instituite potrivit legii, respectiv procedura medierii, reglementata de Legea nr. 192/2005 si arbitrajul institutionalizat din sistemul camerelor de comert si industrie, organizat conform Legii nr. 335/2007”.

Prof. univ. dr. Marin VOICU
Fost judecator la CEDO
Membru in Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

* Multumim Revistei Arbitrajul comercial in Romania nr. 1/2014.

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti