Medierea și arbitrajul (ADR). Raportul Consiliului Europei. Extras

Introducere

1. Recurgerea la masurile alternative pentru solutionarea litigiilor (ADR – Alternative Dispute Resolution) continua sa se dezvolte in Satele membre ale Consiliului Europei (47). Aceste dispozitii alternative au o influenta puternica asupra numarului de cauze date in competenta judecatorului si, totodata, asupra celor care pot fi solutionate de parti. ADR poate, asadar, in raport de forma in care sunt organizate si conduse masurile, sa amelioreze eficacitatea justitiei, diminuand sarcinile tribunalelor si, in acelasi timp, sa amelioreze calitatea solutiilor, oferind cetatenilor o posibilitate facila de rezolvare a litigiilor, in conditii mai avantajoase, costuri mai reduse, celeritate, confidentialitate si eficacitate.

2. Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat mai multe Recomandari specifice relative la mediere:
2.1. Recomandarea nr. 98 (1) referitoare la medierea in materie familiala, in special la divort si custodia minorilor;
2.2. Recomandarea nr. 99 (1) asupra medierii in materie penala cu scopul de a stimula participarea activa a victimelor si a persoanelor care au comis infractiuni la procedura penala;
2.3. Recomandarea nr. 2002 (10) relativa la medierea in materie civila, in care este definita medierea ca fiind “un proces prin care partile negociaza puncte litigioase in scopul de a obtine un acord, cu asistenta unuia sau mai multor mediatori, liniile directoare de aplicare fiind adoptate in 2007 de CEPEJ – Comisia Europeana pentru Eficacitatea Justitiei”.

Diferitele forme de ADR

1. In numeroase tari europene, utilizarea masurilor alternative de solutionare a litigiilor (ADR) este, in prezent, larg acceptata de marele public si de profesionistii dreptului, ceea ce contribuie la ameliorarea eficacitatii justitiei.

Exista trei tipuri de ADR in Statele membre ale Consiliului Europei:

1.1. Medierea: ca proces voluntar, necoercitiv, de solutionare a litigiilor private in care un tert impartial si independent ajuta partile sa faciliteze discutiile dintre ele in scopul de a inlatura dificultatile si de a se obtine un acord de solutionare (materie civila, administrativa si penala).

1.2. Concilierea: principalul obiectiv al conciliatorului este sa propuna partilor sugestii si concesiuni pentru solutionarea litigiului; in raport de mediator, conciliatorul are o putere mai mare si un avantaj proactiv.

1.3. Arbitrajul: partile aleg un tert impartial – un arbitru, a carui decizie definitiva este obligatorie; in procedura arbitrala partilor pot prezenta probe si marturii, pot fi efectuate expertize si pot fi propuse si alte mijloace de proba. Arbitrajul este cel mai adesea utilizat pentru solutionarea litigiilor comerciale, oferind o mai mare confidentialitate.

1.4. Anumite State membre au declarat si alte forme de ADR.

2. Parametrii si desemnarea diferitelor forme de ADR pot varia de la un stat la altul. In unele state, distinctia intre mediere si conciliere nu este intotdeauna evidenta. Pentru acest motiv, datele si graficele intocmite de autorii raportului CEPEJ referitoare la alt domeniu decat medierea judiciara trebuie interpretate cu prudenta.

In majoritatea statelor sau entitatilor exista, insa, cel putin trei forme de ADR, cele mai utilizate fiind arbitrajul si medierea (44/42 state si doua entitati).

Andorra aplica numai arbitrajul, ca si Armenia, iar Azerbaidjan nu aplica nicio forma de ADR.

In raport cu anul 2010, se poate constata ca numarul de ADR aplicat este in crestere pentru toate formele sale.

3. Medierea judiciara

3.1. In acest tip de mediere exista intotdeauna o interventie a judecatorului sau a procurorului care consiliaza, decide si/sau aproba procedura. De exemplu, in litigiile civile sau in divort, judecatorii pot dirija partile catre un mediator daca apreciaza ca rezultatele cele mai bune pot fi obtinute pentru cele doua parti. In materie penala, procurorul poate sa propuna o alternativa la urmarirea penala, intervenind intre delicvent si victima spre a stabili, de exemplu, un acord pentru despagubire.

3.2. Un numar de 41 de state sau entitati, care dispun de un sistem de mediere judiciara, au furnizat REPEJ toate informatiile solicitate; tarile care nu dispun de mediere judiciara sunt: Armenia, Azerbaidjan, Scotia, Letonia, Elvetia si Ucraina.

3.3. Autoritatile competente pentru mediere

3.3.1. Medierea anexata tribunalului functioneaza in 27 de state membre (Belgia, Croatia, Cipru, Cehia, Danemarca, Franta, Finalanda, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Lituania, Olanda, Norvegia, Romania, Federatia Rusa, Serbia, Spania, s.a.).

3.3.2. Mediator privat exista in 35 de State membre.

3.3.3. Instanta publica (alta decat un tribunal) functioneaza in 30 de state (in Romania nu exista).

3.3.4. Judecatorul poate fi mediator in 17 state (in Romania, nu), iar procurorul in 10 state (in Romania, nu).

3.4. Medierea privata este, in prezent, sistem principal de mediere in 35 de state din cele care au raportat (42), mediatorul privat putand fi format profesional ca specialist in mediere; ea poate fi realizata si de avocati sau alti profesionisti (juridici), angajati de parti.

3.5. Diferite tipuri de proceduri de mediere.

3.5.1. In cauze civile si comerciale, medierea se poate realiza in 34 de state, prin mediere judiciara (23) si mediator privat (34), iar in cauze familiale, 23, respectiv 32.

3.5.2. In cauze administrative, insa, medierea este mai redusa: in 6 state exista mediere judiciara la tribunal, iar in 13 este mediator privat.

3.5.3. In cauze penale, de asemenea, medierea este redusa: in 11 state exista medierea la tribunal, in 11 exista mediator privat, in 13 o instanta publica autonoma, in 3 state la un judecator si in 9 state la un procuror.

3.5.4. In sfarsit, in litigii de munca (desfacerea contractului de munca), medierea judiciara exista in 16 state, in 17 functioneaza mediator privat, in 15 o instanta autonoma, iar in 13 state un judecator, distinct de tribunal, poate face medierea.

3.5.5. Per ansamblu, 40 de state dispun de mediere in dreptul familiei, iar 39 in materie civila/comerciala si 35 in litigii de munca.

Desi 26 de state aplica procedurile de mediere in materie penala, trebuie subliniat ca medierea privata in aceasta materie este, inca, redusa, iar utilizarea medierii in materie administrativa nu este practicata decat in 18 state sau entitati.

3.5.6. In ce priveste numarul de mediatori acreditati, raportul reda cifrele prezentate de autoritatile statelor membre in anii 2006, 2008 si 2012, care releva diferente majore, raportate la 100.000 de locuitori.

Astfel, in 2012, Austria avea 2.400 de mediatori, Belgia 1.174, Croatia 406, Ungaria 1.606, Republica Moldova 280, Olanda 2.949, Portugalia 255, Romania 4.136, Elvetia 174, Ucraina 21, etc., in timp ce in Estonia nu exista mediatori autorizati.

4. Arbitrajul in Europa

4.1. Litigiile arbitrale

Aproape toate Statele membre au declarat ca dispun de arbitraj in sistemul lor, cu exceptia Albaniei, Andorrei, Azerbaidjanului si Republicii Cehe. Arbitrajul se refera, in mod esential, la litigiile in materie comerciala si de proprietate intelectuala, iar in Anglia, Tara Galilor si Croatia include litigiile de familie, in Ungaria pe cele sportive si in Turcia pe cele privind protectia consumatorilor.

4.2. Organizarea arbitrajului

In Statele Europei, organizarea arbitrajului este foarte diferita de la o tara la alta.

Tribunalele de arbitraj permanent sunt, adesea, atasate Camerelor de Comert, iar arbitrajul, este, de regula, reglementat prin legi speciale; dispozitiile pertinente pot, de asemenea, sa figureze in Codurile de procedura civila (Romania, Turcia, s.a.). In unele tari, arbitrajul are la baza legea-tip CNUDCI asupra arbitrajului international (Irlanda), iar in alte state decizia arbitrului este, generalmente, definitiva si executorie (Romania, Slovacia, s.a.) si poate fi contestata la un tribunal pentru anumite motive specifice.

5. Concilierea exista in 35 de state sau entitati si se aplica in diverse domenii, precum in dreptul familiei (Finlanda), la conflicte de munca (Ungaria si Romania), protectia consumatorilor (Ungaria) si altele.

6. CRITERIILE de evaluare a arbitrilor, recomandate prin Avizul nr. 17/2014 al Consiliului Europei – CEPEJ, publicat la 24 octombrie 2014.

6.1. Evaluarea formala individuala trebuie sa raspunda criteriilor obiective adoptate, spre a se exclude orice influenta subiectiva, dar, mai ales, pentru a se preveni riscul de favoritism si de conservatorism, care pot afecta nominarea sau evaluarea.

Aceste criterii obiective, conform Avizului nr. 17/2014 al Consiliului Europei, din 24 octombrie 2014, trebuie sa fie fondate pe (1) merit profesional, (2) pe integritate, (3) pe competenta si (4) pe eficacitate; ele trebuie sa fie “exhaustive si sa integreze indicatorii cantitativi si calitativi, in scopul de a permite o evaluare completa, pertinenta si aprofundata”.

6.2. Urmatoarele criterii de evaluare par a raspunde imperativelor expuse:
– competente profesionale: cunoasterea dreptului si specilizarea juridica, capacitatea de a conduce procedura arbitrala, capacitatea de a redacta sentintele motivate;
– competente personale: capacitatea de asumare a exercitarii calitatii de arbitru si a responsabilitatii pentru aceasta;
– competente sociale: capacitatea de a juca un rol independent de mediator, de a respecta partile si, mai ales, de a fi un partener obiectiv al partilor, in scopul de a solutiona impartial cauza si nu de a le impune sentinta arbitrala.

6.3. Pentru a proteja independenta arbitrilor si a Curtii de Arbitraj trebuie ca evaluarea sa fie facuta numai de arbitri cu o inalta reputatie si recunoastere profesionala si cu o indelungata experienta judiciara si arbitrala.

6.4. In evaluarea (reevaluarea) arbitrilor din CACIR-CCIR “ramasi” pe Lista Autoritatii de Nominare (2012-2014) nu trebuie omise circumstantele concrete in care au fost desemnati, sistematic, in tribunalele arbitrale, intr-o vadita complicitate, cu efectul marginalizarii arbitrilor profesori, specialisti si cu o inalta reputatie academica.

Obiectivul esential al evaluarii trebuie sa fie calitatea superioara a arbitrajului, a Curtii de Arbitraj Comercial International, refacerea imaginii si prestigiului Curtii in randul mediului de afaceri si, mai ales, a partenerilor procedurali, ilustrand pregnant cei trei factori obiectivi: competenta arbitrala, integritatea si experienta pozitiva.

7. Tendinte si concluzii

7.1. ADR continua sa se dezvolte in tarile europene.

Noi legi de reforma a medierii s-au adoptat intre anii 2012-2014 in Spania, Letonia, Ungaria; in Italia, noua lege a reintrodus medierea obligatorie in materie civila si comerciala, in Olanda a fost creat Registrul mediatorilor, iar in Albania s-a creat Camera nationala a mediatorilor.

7.2. Mai multe state au proiecte de reforme legislative in materie de ADR; de exemplu, in Anglia si Tara Galilor exista un proiect lege asupra obligatiei de incercare de mediere in litigiile de familie, iar in Ungaria este in discutie “Justitia reparatorie” si altele.

7.3. Procedura de arbitraj exista in numeroase State membre. Legea asupra arbitrajului a fost adoptata si in Georgia, Letonia si Slovacia.

7.4. Forme interesante si atractive de ADR au fost descrise in anumite state, care arata ca initiativele evaluate, ca reusite, pot fi extinse si in alte State membre.

7.5. In scopul de a asigura acces in justitie la procedura de mediere judiciara, 31 de state sau entitati acorda ajutor judiciar.

Prof. univ. dr. Marin VOICU
Fost judecator la CEDO
Membru in Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

* Multumim Revistei Arbitrajul comercial in Romania nr. 1/2014.

Citeşte mai mult despre ADR, arbitraj, conciliere, Consiliul Europei, MarinVOICU, mediere! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.