Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Revista European Public Law vol. 19/2013
02.12.2014 | Ioana BRĂTULEANU

European Public Law oferă o analiză detaliată a dreptului constituţional şi administrativ într-o etapă crucială a integrării europene şi dezvoltării legislaţiei atât la nivel european, cât şi la nivelul statelor membre. Revista urmăreşte dreptul public al statelor membre, astfel cum este influenţat de către dreptul Uniunii Europene, precum şi de Convenţia europeană a drepturilor omului. De asemenea, analizează şi sistemele de drept public ale noilor state membre. Raportor naţional pentru România: prof. univ. dr. Mihai Şandru.
Redactor-şef: Patrick J Birkinshaw.

Volumul 19 al revistei, din 2013, abordează în cele 4 numere probleme de o importanţă deosebită pentru mediul european.

Astfel, primul număr al revistei cuprinde următoarele teme:
1. „Austrian Constitutional Court Uses Charter of Fundamental Rights of the European Union as Standard of Review: Effects on Union Law” de Reinhard Klaushofer, Rainer Palmstorfer.

2. „German Constitutional Law Cases 2010-2012” de Katharina Berner. Articolul prezintă jurisprudenţa Curţii Constituţionale Federale germane din perioada 2010-2012, relevantă pentru mediul internaţional. Acesta prezintă decizii cu privire la păstrarea datelor (secţiunea 1), cu privire la cerinţele legale impuse transsexualilor de a încheia un parteneriat cu o persoană de acelaşi sex (secţiunea 2), despre arestarea preventivă (secţiunea 3), cu privire la pragul electoral de 5% pentru alegerile pentru Parlamentul European (secţiunea 4), cu privire la salvarea monedei euro (secţiunea 5), precum şi cu privire la sistemul de salarizare al profesorilor (secţiunea 6).

3. „Changes in Austrian State Liability Law under the Influence of European Law” de Michael Potacs, Claudia Mayer.

4. „Axa v. Lord Advocate: Putting the Axa to Parliamentary Sovereignity” de Paolo Ronchi. Această lucrare analizează decizia Curţii Supreme de Justiţie a Regatului Unit în cauza AXA v Lord Advocate. Deşi poate părea un litigiu pur scoţian, care are ca obiect prejudicii produse de azbest şi posibilitatea reparării lor în virtutea unui act al Parlamentului scoţian, decizia clarifică statutul actelor parlamentului şi natura lor. Sunt abordate, în plus, principiile constituţionale ale suveranităţii parlamentului din Regatul Unit şi a statului de drept.

5. „Article 6 ECHR, Civil Rights, and the Enduring Role of the Common Law” de Gordon Anthony. Articolul analizează rolul dreptului cutumiar [common law] în jurisprudenţa privind protecţia drepturilor civile în sensul art. 6 din Legea privind drepturile omului. Concentrându-se pe cerinţele de jurisdicţie deplină şi informare prevăzute de art. 6 din CEDO, se subliniază o relaţie din ce în ce mai nuanţată între CEDO şi dreptul cutumiar. Deşi direcţia generală în jurisprudenţă a fost de fidelitate a instanţelor naţionale faţă de CEDO, în concordanţă cu art. 2 din Legea privind drepturile omului, articolul analizează zonele în care instanţele au fost reticente în adoptarea principiilor de drept comun ori au extins acele principii peste cele prevăzute de art. 6 din CEDO. Articolul sugerează că acest raţionament dezvăluie o robusteţe în dreptul comun, care aduce o calitate multi-dimensională a Actului Drepturilor Omului din 1998. De asemenea, sugerează că această robusteţe poate fi analizată cu referire la „constituţionalismul de drept comun” şi imaginea corespunzătoare de „dialog” între intanţele naţionale şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul complet este disponibil pe pagina: Queen`s University Belfast.

6. „Counter-Terrorism and European Human Rights since 9/11: The United Kingdom Experience” de David Bonner. Articolul explorează modalităţile prin care normele privind drepturile omului au influenţat acţiunile contra-teroriste din Marea Britanie, de după 11 septembrie. Acesta analizează deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauze precum Gillan c. Regatul Unit, A. şi alţii c. Regatul Unit, Othman (Abu Qatada) c. Regatul Unit şi Babar Ahmad şi alţii c. Regatul Unit, precum şi alte hotărâri judecătoreşti ale instanţelor Regatului Unit cu privire la ordinele de control şi deportare. În acest sens, se aduce la lumină dezvoltarea, dar şi fragilitatea drepturilor omului în Regatul Unit, identificând ca influenţă a normelor privind drepturilor omului imperativele politice.

7. „The French Parliament: A European Scrutineer or National Actor?” de Davor Jančić. Începând cu Tratatul de la Lisabona, aşteptările parlamentelor naţionale de a democratiza procesul decizional în UE au crescut considerabil. Acest lucru ridică problema relaţiei dintre ele şi Parlamentul European. Principalul argument al acestui articol este că, în cazul unor proeminenţe politice în iniţiativele UE, parlamentele naţionale pot fi considerate actori europeni, executându-şi funcţiile constituţionale într-o ordine juridică mai largă a UE, ca părţi ale instituţiilor UE. Analiza dezvăluie controlul politic ce nu este îndreptat numai spre Guvern, ci şi spre instituţiile UE, care pot fi destinatari ai controlului parlamentar naţional.
Articolul complet este disponibil pe pagina: Social Science Research Network.

8. „Regional Governance, Subsidiarity and Accountability within the EU’s Multi-Level Polity” de Adam Cygan. Tratatul de la Lisabona abordează statutul de guvernare regională şi include o serie de prevederi menite să îmbunătăţească relevanţa sa constituţională. Cel mai important este că Protocolul 2 al Tratatului Uniunii Europene deleagă în mod oficial Comitetului Regiunilor sarcina de monitorizare subsidiară în cadrul metodei comunitare. În plus, art. 5 şi 6 ale TFUE încearcă să implice actorii regionali în procesul de soft law, dar aceasta ridică probleme de competenţă, legitimitate şi responsabilitate. Articolul analizează participarea Comitetului Regiunilor în monitorizarea subsidiară şi măsura în care acest lucru poate îmbunătăţi responsabilitatea în metoda comunitară şi soft law.

9. „A Separation of Powers Approach to Non-efficiency Goals in EU Competition Law” de Francis Kieran. Anumite dispoziţii ale TFUE fac apel la integrarea obiectivelor non-eficiente, cum ar fi sănătatea şi protecţia mediului, în implementarea acestora în politicile UE şi activităţile UE, inlusiv şi în dreptul concurenţei. Acest articol susţine că instanţele şi alţi arbitri ce aplică dreptul concurenţei ar trebui să înlăture un câştig non-eficient de vreme ce statul a cărui concurenţă este restricţionată a luat măsuri pentru a obţine obiectivul în discuţie, chiar dacă acele măsuri nu sunt cele mai protective. Această abordare explică deciziile recente sau mai vechi, şi poate fi conformă cu Ghidul de cooperare orizontală al Comisiei din 2010.

10. „EU Justice and Home Affairs Law, by Steve Peers. (3rd Edition)” Oxford University Press, 2011 de David Lowe.

11. „Environmental Judicial Review, by Richard Moules. (Oxford: Hart Publishing, 2011)” de Colin T. Reid.

12. „The Constitution of Germany – A Contextual Analysis, by Werner Heun. (Oxford: Hart Publishing, 2010)” de Peter Staubach

Cel de-al doilea număr al revistei abordează următoarele teme:
1. „The Main Changes in Italian Public Law” de Luca Di Giovanni.

2. „The Norwegian Court Applies the ECHR by Building upon Its Underlying Principles” de Mads Andenas, Eirik Bjorge.

3. „Sovereignty of Parliament’ under the Grundgesetz: How the German Constitutional Court Discovers Parliamentary Participation as a Means of Controlling European Integration” de Katharina Berner.

4. „If You are Not With Us, You Are against Us’: A Political Sequel to HJ (Iran)” de Joseph Jones.

5. „Questioning the Recent Challenge of the Czech Constitutional Court to the ECJ” de Richard Král.

6. „What Constitutes ‘Failure to Notify’ National Measures?” de Szilárd Gáspár-Szilágyi.

7. „Taking Stock of the Solvency II Reform Project: Towards a New European Insurance Supervisory Framework” de Jens Gal, David Sehrbrock.

8. „Human Dignity in Europe: A Foundational Constitutional Principle” de Catherine Dupré. Demnitatea umană a devenit una dintre principalele probleme ale discuţiilor internaţionale în materia drepturilor omului şi constituţionalismului. A atras o atenţie deosebită cu ocazia celebrarii celei de-a şasea aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de la 1948, adoptată de Naţiunile Unite şi, mai recent, oamenii de ştiinţă au început să cerceteze semnificaţia juridică a demnităţii umane în termeni teoretici, precum şi să supravegheze şi să catalogheze diferitele sale manifestări dintr-o serie de sisteme juridice din întreaga lume. Acest articol contribuie la dezbaterea internaţională despre semnificaţia juridică a demnitatăţii umane, focusându-se asupra unei alte dimensiuni, şi anume modul în care conceptul este înţeles şi utilizat în constituţionalismul european, unde a fost implementat de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, iar importanţa sa a devenit de necontestat.

9.The Crisis of Democracy in East Central Europe: The ‘New Constitutionalism’ in Hungary” de István Pogány. „Înainte de toate, să fii democrat înseamnă să nu-ţi fie frică; să nu-ţi fie frică de oamenii cu idei diferite, care vorbesc limbi diferite, sau de oamenii de rase diferite… sa nu-ţi fie frică de toate acele frici imaginare care devin reale doar datorită fricii noastre de ele”, István Bibó, „The Misery of the Small States of Eastern Europe” (1946). Bazându-se pe munca politologului maghiar din secolul al XX-lea, István Bibó, acest articol oferă o examinare critică a noii constituţii maghiare, sau a dreptului fundamental, ce a intrat în vigoare în ianuarie 2012. Dreptul fundamental maghiar şi alte texte legale asociate au fost criticate dur de către Parlamentul Uniunii Europene, de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de Consiliul Comisiei Europei de la Veneţia, de Departamentul de Stat al Statelor Unite, de ONG-urile principale şi cele străine ale drepturilor umane şi de către oamenii de ştiinţă maghiari. Acest articol susţine că regimul constituţional care a operat în Ungaria, de la sfârşitul regimului comunist până în ianuarie 2012, a reprezentat un cadru general satisfăcător pentru consolidarea democraţiei liberale, statul de drept şi protecţia drepturilor omului şi ale minorităţilor. În schimb, legea fundamentală, instrumentele juridice conexe şi diversele politici ale actualului guvern au diluat sau ameninţat libertăţile democratice esenţiale şi au dus la eliminarea controalelor şi echilibrului ce a funcţionat anterior în cadrul sistemului constituţional maghiar. Aceste măsuri regresive sugerează faptul că elementele descrise de István Bibó ca fiind o cultură politică „deformată” de dinaintea celui de-al doilea război mondial s-au reafirmat.

10. „Constitutional Dialogue between Courts and Legislatures in the European Union: Prospects and Limits” de Mark Dawson. Conceptul de „dialog constituţional” a devenit un punct important al burselor de drept public din Statele Unite şi Canada. Acest concept vede controlul judiciar, nu ca o verificare cu privire la preferinţele majoritare, ci ca parte a unei deliberări între ramurile legislative şi judecătoreşti asupra modului în care angajamentele constituţionale şi obiectivele politice generale pot fi integrate. Acest articol explorează perspectivele şi limitele de dezvoltare a conceptului de dialog, în contextul actual al Uniunii Europene. În cadrul articolului se va prezenta un argument în două părţi: în timp ce diversitatea politică şi juridică a UE dau impresia de ,,responsabilitate comună” în interpretarea constituţională între judecători şi factorii de decizie politică, structura instituţională existentă a Uniunii limitează stimulentele necesare pentru actorii politici şi juridici de a se angaja constituţional.

11. „The EU Free Movement of Persons from a Spanish Perspective: Exploring its Evolution and Derogations” de Nuno Ferreira. Deşi Spania este adesea subiectul în studiile despre migraţie, atât pentru caracteristicile sale speciale, cât şi pentru faptul că reprezintă un grup mare de ţări europene, libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene pe teritoriul Spaniei este o problemă insuficient explorată în literatura juridică. Spania este membră a Uniunii Europene de mai mult de douăzeci şi cinci de ani, şi, cu toate acestea, evaluarea punerii în aplicare a legislaţiei Uniunii Europene de către autorităţile spaniole, în domeniu, a rămas în mare parte limitată la analize descriptive ale cadrului de reglementare aplicabil. Acest articol merge mai departe de aceasta, analizează critic evoluţia acestui cadru statutar şi, mai mult, aplicarea sa juridică. Pe lângă analiza cadrului legal spaniol aplicabil la libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor familiilor acestora, articolul explorează o serie de obstacole în calea liberei circulaţii. Se concentrează în special pe obstacolul cel mai frapant la libera circulaţie – ordinele de excludere – prin explorarea în detaliu a normelor şi a jurisprudenţei (produsă în principal de către Curtea Supremă spaniolă), care au ca obiect posibilitatea de expulzare a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora.

12. „Market Integration and Public Services in the European Union, by Marise Cremona”. (Oxford: Oxford University Press, 2011)” de Gareth Davies.

13. „EU External Relations Law and Policy in the Post-Lisbon Era, edited by Paul James Cardwell. (The Hague: T.M.C. Asser Press, 2012)” de Urfan Khaliq.

14. „Spanish Administrative Law under European Influence, edited by Luis Ortega, Luis Arroyo and Carmen Plaza. (Groningen: Europa Law Publishing, 2010)” de Oriol Mir.

Cel de-al treilea număr al revistei abordează următoarele teme:
1. „Czech Republic 2009–2012: On Unconstitutional Amendment of the Constitution, Limits of EU Law and Direct Presidential Elections” de Ivo Šlosarčík. În anii 2008 şi 2009, Curtea Constituţională Cehă a atras atenţia comunităţii academice şi politice internaţionale, când a decis de două ori cu privire la compatibilitatea Tratatului de la Lisabona cu ordinea constituţională cehă. 1. În ambele cazuri, Curtea Constituţională a construit analiza sa în jurul unui articol 9 paragraful 2, ne-modificabil şi ,,super-rigid”, care interzice modificarea cerinţelor esenţiale pentru un stat democratic, guvernat de statul de drept. Această prevedere constituţională rigidă formează o bază materială a ordinii constituţionale cehe şi stabileşte, din punctul de vedere al Curţii, limitele transferului de competenţe, chiar şi ale Uniunii Europene. În ambele hotărâri asupra „Lisabonei”, Curtea Constituţională a declarat că Tratatul de la Lisabona nu a intervenit în mod neconstituţional în miezul ordinii constituţionale şi că participarea cehă în perioada post-Lisabona, UE a fost constituţional compatibilă. 2. Procesul de elaborare a conceptului de miez material constituţional de către Curtea Constituţională nu s-a oprit acolo, iar Curtea a folosit anii 2009-2012 pentru a dezvolta în continuare jurisprudenţa sa, atât în ce priveşte activităţile Parlamentului Ceh, cât şi ale Uniunii Europene.

2. „Some Remarks on the Pending Constitutional Change in the Grand Duchy of Luxembourg” de Jörg Gerkrath. În istoria schimbării constituţionale în Europa, realizarea unei noi constituţii este adesea legată de incidente violente, cum ar fi revoluţie, lovitură de stat sau război. Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, schimbarea constituţiei a fost precedată şi de schimbarea titularului puterii constituante. Marele Ducat al Luxemburgului, cu toate acestea, este în prezent angajat în procesul de realizare a constituţiei în conformitate cu procedura de revizuire stabilită prin actul existent. Constituţia Marelui Ducat, una dintre cele mai vechi documente constituţionale din Europa încă în vigoare, trece printr-o revizuire de anvergură ce vizează o modificare generală. 1. În conformitate cu Comisia parlamentară, această revizuire va da naştere, în cele din urmă, la un „nou” în constituţie, ceea ce înseamnă o formă modificată şi actualizată a Constituţiei ce va fi publicată în jurnalul oficial naţional. Textul revizuit va fi considerat ca fiind Constituţia din 2013 sau, mai probabil, 2014. Constituţia din 1868 va fi abrogată. După modificările anterioare din 1841, 1848 şi 1856, iar prezentul text din 1868, aceasta ar deveni astfel a cincea constituţie a Marelui Ducat. Aşa cum istoria constituţională arată, aceasta nu ar fi prima dată când Luxemburg adoptă o nouă constituţie în urma procedurii de modificare prevăzută de documentul anterior. 2. Politicienii locali şi avocaţii par să considere că diferenţa dintre ,,realizarea constituţiei” prin puterea constituantă şi ,,revizuirea constituţiei” prin procedura parlamentară prevăzută de Constituţie reprezintă mai degrabă o diferenţă graduală decât una fundamentală. La aproape 4 ani de la lansarea acestei proceduri de revizuire, este într-o etapă îndeajuns de avansată încât să permită unele comentarii generale. Având în vedere formatul limitat din raportul ţării, următoarele comentarii se vor baza pe o prezentare succintă a aplicării procedurii de revizuire şi asupra unor prevederi fundamentale ale acesteia.

3. „Asymmetry or Dis-integration? A Few Considerations on the New ‘Treaty on Stability, Coordination and Governance in the Economic and Monetary Union” de Carlo Maria Cantore, Giuseppe Martinico.
Articolul complet este disponibil pe pagina: Real Instituto Elcano.

4. „Who Said There is a ‘Right to Good Administration’? A Critical Analysis of Article 41 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union” de Rhita Bousta.

5. „The ECJ as the Guardian of the Hungarian Constitution: Case C-286/12 Commission v. Hungary” de Attila Vincze. Mulţi se temeau de faptul că, prin adoptarea noii legi fundamentale maghiare, va intra în vigoare o versiune „uşoară” a constituţionalismului, un nou sistem constituţional în care înţelegerea clasică a libertăţii individuale şi puterii separate nu mai sunt valabile. Multe dintre acestea stârnesc următoarele îngrijorări: protecţia datelor, legislaţia mass-media ori chiar cazul de faţă, pensionarea anticipată a judecătorilor. Interesant însă este că atât Curtea Europeană de Justiţie, cât şi Curtea Constituţională Maghiară au decis pe această temă, şi după caz, prezintă o interesantă cooperare sau co-dependenţă de stat membru şi de ordine constituţională europeană, ambele decizii fiind prezentate.

6. „A General Law on Administrative Procedure, Legislative Competence and Judicial Competence” de Paul Craig. Oportunitatea de a avea o lege generală privind procedura administrativă a fost dezbătută în trecut, iar acum a revenit în ordinea de zi, în parte cel puţin, datorită sprijinului din partea Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European. În cazul în care o astfel de lege sau ceva asemănător acesteia ar fi dezvoltată, vor exista o serie de probleme de abordat cu privire la scopul şi conţinutul său. Acest articol ia în considerare raţiunea unui asemenea instrument, precum şi tipurile de subiecte ce ar putea fi incluse. Accentul principal este pus pe problema competenţei de a adopta un astfel de instrument juridic. Acest lucru a fost pus la îndoială în perioada pre-Lisabona, iar semne de întrebare rămân şi în perioada post-Lisabona. Se va observa, de asemenea, că răspunsul la această întrebare stârneşte controverse interesante şi importante referitoare la relaţia dintre competenţa legislativă şi judecătorească din cadrul UE.
Articolul complet este disponibil pe pagina: SSRN.

7. „Constitutional Foundations of, and Limitations to, EU Integration in France” de Erich Vranes. Bazele constituţionale ale integrării UE în Franţa, precum şi limitele privind procesul de integrare derivă din prevederi ce au fost supuse la evoluţii interpretative considerabile în jurisprudenţa organelor supreme de decizie, ce au exercitat funcţii judiciare în Franţa ultimilor ani. Acest articol oferă o prezentare generală a dispoziţiilor constituţionale relevante care explică ordinea juridică franceză faţă de dreptul UE şi analizează aceste evoluţii cruciale în jurisprudenţa franceză. Articolul face acest lucru într-o abordare sistematică care diferenţiază între, în primul rând, fundamentele constituţionale ale integrării în UE, în al doilea rând, limitările constituţionale în următoarele transferuri de competenţă către UE, prin modificări ale legislaţiei fundamentale, şi, în al treilea rând, limitarea constituţiei la efectele juridice date de dreptul derivat.

8. „Education and Religious Symbols in the United Kingdom, Italy and Spain: Uniformity or Subsidiarity?” de Javier García Oliva, Frank Cranmer. Argumentul cu privire la afişarea simbolurilor religioase în şcoli este dat de măsura în care acesta poate deveni negativ asupra minorilor uşor influenţabili. Cu toate acestea, importanţa sa fundamentală este o parte a unei dezbateri mai largi asupra locului religiei în societate în general: atât în măsura în care ar trebui să fie luate în considerare preferinţele religioase personale, cât şi gradul în care democraţia liberală poate prezenta în mod legitim neafişarea vreunui caracter religios deschis – ambele sunt fundamentale pentru problema coeziunii sociale.

9. „The Case for Enshrining a Right to Environment within EU Law” de Roderic O’Gorman. De la Actul Unic European din 1987, Uniunea Europeană a avut o competenţă tot mai mare de a legifera pe problemele de mediu. Cu toate acestea, în timp ce UE trebuie să integreze cerinţele de protecţie a mediului în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, nu există în mod explicit o protecţie a „dreptului la mediu” în dreptul Uniunii. Absenţa unui astfel de drept nu este surprinzătoare, din cauza faptului că existenţa şi aplicabilitatea unui drept la mediu apare ca o problemă recentă şi nerezolvată.

10. „The Constitution of the Russian Federation: A Contextual Analysis, by Jane Henderson. (Oxford: Hart Publishing, 2011)” de Bill Bowring.

11. „La regolazione del rischio e il sistema degli standard. Elementi per una teoria dell’azione amministrativa attraverso i casi del terrorismo e dell’ambiente, by Marta Simonici. (Naples: Editoriale Scientifica, 2010)” de Justo Corti Varela.

12. „Parliamentary Elections, Representation and the Law, by Caroline Morris. (Oxford: Hart Publishing, 2012)” de Bob Watt.

Cel de-al patrulea număr al revistei abordează următoarele teme:
1. „Self-Government and the Constitution: Greenland within the Danish State” de Jens Hartig Danielsen.

2. „European Court of Human Rights: May 2012-April 2013” de Alastair Mowbray.

3. „The Implementation of the Water Framework Directive and Territorial Disputes in Spanish Law” de Isabel Gallego, Nuria Garrido, Francisco Delgado.
Articolul complet este disponibil pe pagina: UCLM.

4. „A Right to Cultural Identity in a UK Bill of Rights?” de Elizabeth Craig. Acest articol ia în considerare posibila includere a unui drept la identitate culturală într-un proiect de lege în Marea Britanie, subliniind rolul central al culturii în dezbaterile cu privire la diversitatea culturală din Marea Britanie, precum şi recunoaşterea sporită a importanţei drepturilor culturale recunoscută de reglementarea internaţională a drepturilor omului. Articolul susţine că includerea unei garanţii minime a drepturilor minorităţilor bazată pe articolul 27 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 ar fi un pas inofensiv, care ar putea oferi impulsul necesar pentru o mai mare sensibilitate culturală în procesele de luare a deciziilor, într-un mod ce ar recunoaşte rolul central al culturii identităţilor oamenilor şi a vieţii lor de zi cu zi. Acesta susţine că includerea unui astfel de drept alături de un drept, de sine stătător, la egalitate, ar oferi un plus util pentru drepturile recunoscute în prezent ca „drepturi de convenţie”, în conformitate cu Legea Drepturilor Omului din Marea Britanie, din 1998. Acest lucru este argumentat, atât pe baza dreptului internaţional, cât şi pe baza dreptului intern, inclusiv prin opiniile Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, evoluţia legislaţiei europene a drepturilor omului şi jurisprudenţă.
Articolul complet este disponibil pe pagina: University of Sussex.

5. „Europeanization of Legal Principles? The Influence of the CJEU’S Case Law on the Principle of Legitimate Expectations in the Netherlands and the United Kingdom” de Philippe Boymans, Mariolina Eliantonio. Europenizarea, din punct de vedere juridic, denotă procesul prin care regulile şi structurile naţionale sunt influenţate de legislaţia şi jurisprudenţa Uniunii Europene. Dreptul administrativ este o ramură importantă aferentă Uniunii Europene. Principiile generale ale dreptului administrativ, dezvoltate în toate statele membre pentru a garanta respectarea statului de drept de către guvern, nu sunt excepţie de la aceasta. Prin examinarea principiului încrederii legitime în Ţările de Jos şi Regatul Unit, acest articol prezintă în ce măsură principiile juridice naţionale au fost influenţate de jurisprudenţa CJUE şi dacă interpretarea dată de Curte se reflectă în principiile juridice naţionale corespunzătoare. Această evaluare este comparată cu principiul încrederii legitime, astfel cum a fost dezvoltat de către CJUE, după care se discută influenţa Curţii cu privire la posibilele asemănări şi deosebiri. În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă teoria autonomiei juridice şi portretizarea Curţii ca actor de integrare şi relaţia acesteia cu influenţa CJUE cu privire la interpretarea principiilor juridice.

6. „One Ombudsman (EU) or Many (UK)? Interpreting the Singularity of Actors in the EU” de Nikos Vogiatzis. Această lucrare îşi propune să explice un paradox. La nivelul Uniunii Europene, o entitate importantă, deseori caracterizată prin diversitate şi guvernare pe mai multe niveluri, operează, cu sediul la Strasbourg. Pe de altă parte, în anumite state membre ale UE, inclusiv Marea Britanie, care va servi ca studiu de caz, au apărut o serie de mediatori, o „ombudsmania”, potrivit unor cercetători, care se extinde şi în mediul privat. Se va argumenta că această asimetrie ar putea fi explicată dacă vom compara priorităţile constituţionale prin care Ombudsmanul a fost creat în statele respective. Lucrarea constată că în Europa, Ombudsmanul şi administrarea defectuasă a controlului său s-a realizat cu rolul de a aduce cetăţenii mai aproape de UE şi pentru a reduce decalajul democratic; în acest context, rolul Ombudsmanului nu poate fi disociat de consolidarea modelelor europene. În Marea Britanie, obiectivul a fost de a creşte eficienţa în administraţie prin abordarea administraţiei defectuase; acest lucru a fost realizat printr-o varietate de mediatori, ce în mod fecvent au operat sub un mandat definit, oferind cunoştinţe şi expertize de specialitate. Singularitatea sau pluralitatea de actori poate fi văzută ca fiind corespunzătoare cu două modele diferite de ombudsman, într-o anumită formă de guvernare. În cele din urmă, crearea Ombudsmanului European în conformitate cu prioritatea constituţională ar putea servi ca dovadă viitoare a specificului sistemului politic, când este comparat cu organizaţiile internaţionale.

7. „The Margin of Appreciation Test and Balancing in the Area of Freedom Security and Justice: A Proportionate Answer for a Europe of Rights?” de Massimo Fichera, Ester Herlin-Karnell. Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie este în prezent unul dintre cele mai dinamice zone ale integrării în UE. În mare parte absente din dezbaterile privind recunoaşterea reciprocă, ce reprezintă principala practică de reglementare în acest domeniu, în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie nu a fost necesară asigurarea unui echilibru mai bun între instrumentele de securitate şi drepturile la un proces echitabil în instanţele naţionale. Această lucrare discută despre impactul unui test de proporţionalitate în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie şi rolul Curţii Europene în acest exerciţiu de echilibrare. În plus, lucrarea discută consecinţele, pericolele şi meritele de a aplica un test de eficienţă în acest domeniu şi ce poate învăţa UE de la Strasbourg cu privire la protecţia adecvată a drepturilor omului.

8. „Europarecht: Strukturen, Dimensionen und Wandlungen des Rechts der Europäischen Union – Ausgewählte Beiträge (European Union Law: Structures, Dimensions and Transformations of the Law of the European Union – Selected Papers, by Jürgen Schwarze. (Baden-Baden: Nomos, 2012)” de Patrick Birkinshaw.

9. „Minority Rights, Freedom of Expression and the Media: Dynamics and Dilemmas, by Tarlach McGonangle. (Cambridge: Intersentia, 2011)” de Federica Prina.

10. „European Economic and Social Constitutionalism after the Treaty of Lisbon, edited by Dagmar Schiek, Ulrike Liebert & Hildegard Schneider. (Cambridge: Cambridge University Press, 2011)” de Eliza Varney.

Ioana BRĂTULEANU

* Material elaborat în cadrul stagiului de cercetare la Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE), 20 februarie – 5 martie 2014.

** Mulțumim Afaceri juridice europene, nr. 9/2014.


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.