Revista Română de Dreptul Muncii nr. 4/2014: Contractul individual de muncă al zilierilor | Ion Traian Ştefănescu
2 decembrie 2014 | Andreea BREBU
Prof. univ. dr. Ion Traian Ştefănescu a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 4/2014 articolul intitulat „Contractul individual de muncă al zilierilor„.
Necesitatea unei reglementări cât mai precise în materia dreptului muncii a determinat apariţia unor instituţii de drept relativ noi ca urmare a situaţiilor existente în societate, dar nereglementate juridic. Regimul juridic al contractului individual de muncă al zilierilor a născut controverse în literatura de specialitate ca urmare a incertitudinii care plana asupra naturii juridice a contractului ce stă la baza raportului juridic dintre zilier şi beneficiar.
Autorul prezintă în cuprinsul articolului o evoluţie a modificărilor legislative privind exercitarea activităţii cu caracter ocazional desfăşurate de zilier, care, deşi destul de recent apărută pe plan juridic, a suferit o serie de modificări. Pentru prima dată în România, munca zilierilor a fost reglementată prin Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, care a suferit modificări prin Legea nr. 277/2013 şi Legea nr. 18/2014. Ca urmare a ultimei modificări suferite, autorul ridică în discuţie opiniile existente în literatura de specialitate asupra izvorului juridic al relaţiei dintre zilier şi beneficiar de contract civil sau contract individual de muncă cu caracter particular. În acest sens autorul face distincţie între asemănările şi deosebirile dispoziţiilor privitoare la contractul individual de muncă din Codul Muncii şi contractul individual de muncă al zilierilor din Legea specială.
Din analiza ultimelor modificări ale Legii nr. 52/2011 prin Legea nr. 18/2014, autorul este de părere că opinia potrivit căreia raportul de muncă al zilierilor are ca temei de drept un contract individual de muncă de tip particular, imperfect, a devenit întemeiată. În susţinerea acestei opinii, sunt aduse de către autor argumentele introducerii conceptului de “raport de muncă” ce se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor fără a fi interzisă categoric încheierea unui contract individual de muncă spre deosebire de reglementarea anterioară. În ciuda tuturor acestor diferenţe, regimul juridic concret aplicabil în măsura în care nu contravine specificului acestui contract este cel reglementat cu titlu general de Codul Muncii.
În concluzie, autorul consideră că opinia potrivit căreia activitatea desfăşurată de zilier se bazează pe un contract civil a devenit caducă după modificarea legislaţiei care reglementează activitatea zilierilor, fără a omite însă şi semnalarea unor minusuri pe care legea încă le mai are, precum: lipsa unei calificări concrete prin lege a naturii juridice a contractului de zilier, regulile din materia concedierii, ale aplicabilităţii în acest domeniu a contractului colectiv de muncă în măsura existenţei acestuia, dar şi reglementările din materia jurisdicţiei muncii. Toate acestea constituie din perspectiva autorului repere ale modificărilor viitoare, necesare pentru realizarea unei reglementări adecvate în această materie.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
