Tribunalul Argeş. Consiliul local este obligat să ia măsuri pentru reabilitarea unui drum. Notă la sentinţa nr. 4661/2013

Dosar nr. 2152/109/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4661/2013
Şedinţa publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE […]
Grefier […]

Pe rol fiind soluţionarea, în primă instanţă, a litigiului de contencios administrativ şi fiscal formulat de reclamanta N. S. L., în contradictoriu cu pârâţii COMUNA B. – PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI B. – PRIN PRIMAR şi PRIMARUL COMUNEI B., intervenientă în interesul reclamantei fiind A. S. B., având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta, pentru pârâţi, viceprimar A. M., şi pentru intervenienta în interesul reclamantei A. S. B., vicepreşedinta P. O.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 15 noiembrie 2013 pârâţii au depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv opis privind documentele lucrării la drumul local Valea Brazilor-Biserica.

Reclamanta depune în şedinţă publică un set de înscrisuri care se comunică şi reprezentantului pârâţilor.
La interpelarea instanţei, părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente asupra fondului cauzei.

Reclamanta, având cuvântul, arată că înscrisurile comunicate de pârâţi nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul, precizând că deşi a solicitat vice-primarului să depună originalul acesta nu le-a depus. Se arată că înscrisurile depuse de pârâţi nu au legătură cu prezenta cauză întrucât nu se discută modalitatea de reparare a unui drum în anul 2011.

Reclamanta arată că în prezent se impune obligarea Consiliului Local la adoptarea unei hotărâri pentru a aduce drumul în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă astfel cum impune art. 40 din OG nr. 43/1997.

În subsidiar, dacă instanţa trece peste aceste precizări cu privire la înscrisurile depuse de pârâţi, reclamanta arată că HCL nr. 18 este adoptată ulterior încheierii procesului verbal de recepţie. Reclamanta arată că procesul verbal de recepţie nu conţine nici semnătura antreprenorului nici cea a preşedintelui Comisiei N. D., viceprimar la acel moment şi primar în prezent. Reclamanta precizează că acest proces-verbal nu asigură nici o garanţie a lucrărilor. Se arată că nu există un proiect tehnic, modalităţile de încredinţare a lucrărilor nu sunt specificate şi astfel cum se poate observa nu există un proces-verbal de recepţie definitivă.

Reclamanta arată că potrivit art. 4 din HG nr. 577/1997 „lucrările de pietruire reprezintă viabilizări ale unor trasee de drumuri comunale de pământ clasate şi se realizează pe bază de proiecte tehnice aprobate de Consiliul Local şi avizate de Consiliul Judeţean, după caz. Încredinţarea elaborării proiectelor tehnice şi a execuţiei lucrărilor se va face prin licitaţie organizată în conformitate cu prevederile OG nr. 12/1993 privind achiziţiile publice”, iar norma metodologică din 21 decembrie 2005 de aplicare a HG nr. 577/1997 prevede că lucrările noi sau de reabilitare se vor realiza pe bază de proiecte iar încredinţarea atât a elaborării documentaţiei tehno-economice cât şi a contractelor de execuţie a lucrărilor se va face prin contract de achiziţie publică atribuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind achiziţiile publice, toate aceste prevederi nefiind îndeplinite.

Reclamanta arată că, potrivit Legii nr. 215/2001, primarul este cel care îndeplineşte atribuţiile, asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice proprietăţi ale comunei sau oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier. Se arată că este vorba despre un drum impracticabil iar în caz de urgenţă ambulanţa sau pompierii nu pot ajunge la domiciliul acesteia.

Faţă de cele arătate, reclamanta solicită obligarea Consiliului Local B. ca în cel mult 48 de ore de la pronunţarea instanţei să adopte o hotărâre prin care să ia măsuri privind reabilitarea drumului local, să prevadă un buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării, sub sancţiunea plăţii de 1.000 lei pe zi întârziere, hotărârea să prevadă ca operaţiunea de reabilitare a drumului să se finalizeze în cel mult 10 zile, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere, amendării Primarului cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi daune în favoarea acesteia de 1000 lei pe zi cu executare vremelnică. În situaţia în care Primăria Comunei B. şi Consiliul Local B. nu ar executa dispoziţiile date de instanţă în termen de două zile de la pronunţare, instanţa va autoriza reclamanta să efectueze lucrările necesare reparaţiilor grabnice pe cheltuiala Primăriei B..

De asemenea, reclamanta solicită obligarea pârâţilor Primăria B. şi Primarul N. D. la plata către reclamantă a sumelor ce a trebuit să le cheltuiască în perioada 14-18 februarie 2013, respectiv cazarea la pensiunea „M.” în cuantum de 1.000 lei şi constatarea sării de fapt a drumului local Valea Brazilor prin executor judecătoresc V. I. în suma de 650 lei, conform facturilor şi chitanţelor depuse la dosar, precum şi la plata sumei de 5.000 lei pentru daunele morale suferite. Solicită să se pună în vedere atât Primăriei B. cât şi Consiliului Local ca, potrivit art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, să fie invitată la orice şedinţă a Consiliului Local privitoare la lucrările ce urmează a fi efectuate pe acest drum.

Reprezentanta intervenientei, având cuvântul, solicită instanţei admiterea cererii de intervenţie accesorie a subscrisei şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă astfel cum a fost formulată. Se arată că drumul nu este practicabil iar autorităţile nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege.
Reprezentantul pârâţilor, având cuvântul, solicită respingerea acţiunii faţă de Consiliului Local B. întrucât acesta a emis hotărârea şi nu era în atribuţiile acestuia aducerea la îndeplinire a obligaţiilor. Se arată că din înscrisurile depuse la dosar se poate observa că lucrările au fost realizate cu firme specializate.

Cu privire la cererea reclamantei faţă de Primarul comunei B., reprezentantul pârâţilor o apreciază ca fiind neîntemeiată, motivele pentru care reclamanta a stat la pensiunea M. fiind altele decât cele invocate în faţa instanţei.

Faţă de cele arătate, reprezentantul pârâţilor solicită instanţei respingerea acţiunii formulată de reclamantă.
Instanţa, considerându-se lămurită, în temeiul disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 20 februarie 2013, petenta N. S. L., a chemat în judecată pe intimaţii COMUNA B. – PRIN PRIMAR N. D., CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI B. – PRIN PRIMAR N.D. şi PRIMARUL COMUNEI B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să fie obligat intimatul Consiliul Local B. ca în cel mult 48 ore de la pronunţarea instanţei să adopte o hotărâre prin care să se ia măsuri privind reabilitarea drumului local, să prevadă un buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării, sub sancţiunea plăţii sume de 1. 000 lei/zi de întârziere în favoarea reclamantei, hotărârea să prevadă ca operaţiunea de reabilitare a drumului să se finalizeze în cel mult 10 zile, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei/zi de întârziere, amendării primarului cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi daune în favoarea reclamantei de 1.000 lei/zi de întârziere cu executarea vremelnică, în caz de refuz să autorizeze reclamanta să efectueze lucrările necesare reparaţiilor grabnice pe cheltuiala Primăriei B., să condamne în solidar pârâţii la plata către reclamantă a sumelor ce ar trebui să le cheltuiască în perioada 14-18 februarie 2013, anume cazarea la Pensiunea M. în cuantum de 1.000 lei şi constatarea stării de fapt a drumului local Valea Brazilor, prin executor judecătoresc, conform facturilor anexate, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei daune morale suferite.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui imobil teren şi construcţie situat în com. (…) sat (…), proprietate la care poate ajunge doar prin folosirea unui drum local, în pantă ascendentă, de circa 15-20 grade, care prezintă numeroase denivelări fiind într-o stare avansată de degradare, impracticabil, în condiţii de precipitaţii.

În luna decembrie 2012, petenta a luat legătura telefonic de mai multe ori cu primarul comunei şi cu persoana desemnată de acesta pentru a asigura condiţiile de acces către proprietatea petentei, însă nu a reuşit să obţină efectuarea de astfel de lucrări. Mai mult, a înaintat intimaţilor şi somaţie, prin care le-a atras atenţia asupra imposibilităţii de a folosi în condiţii de siguranţă drumul local Valea Brazilor.

Determinant în formularea acestei acţiuni a fost însă faptul că, pe 14 februarie 2013, s-a deplasat în altă localitate, întâmpinând dificultăţi la coborârea drumului datorită stratului de noroi ce putea determina la orice moment alunecarea autoturismului.

La întoarcere, în jurul orei 21:oo, i-a fost imposibil petentei să mai urce cu autoturismul la proprietatea sa, fiind nevoită să petreacă noaptea la Pensiunea „M.”, minora de (…) ani rămânând împreună cu altă persoană în casa petentei.
A doua zi, a contactat din nou pe intimatul primar, expunându-i situaţia, solicitând rezolvarea de urgenţă, însă i s-a precizat că se poate folosi drumul deoarece unul dintre angajaţii primăriei a putut urca cu autoturismul o porţiune de aproximativ 200 m.

Pasivitatea intimaţilor cauzează petentei un important prejudiciu, expunând-o la o povară specială şi exorbitantă, fiind privată de bunul său, iar intimata primăria, ca titulară a obligaţiei de întreţinere a drumului, are obligaţia de a executa de bună voie astfel de lucrări, în caz contrar, urmând a fi obligată să despăgubească persoanele vătămate în acest fel.
Mai arată petenta că, în conformitate cu art.40 din OG nr. 43/1997 republicată, drumurile trebuie să fie menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului care trebuie să ia măsuri pentru restabilirea circulaţiei prin variantă ocolitoare şi/sau alte amenajări cu caracter provizoriu, după caz.

Consideră contestatoarea că prin refuzul repetat şi constant al intimaţilor de a se conforma diverselor cereri şi somaţiei din 12 februarie 2013, aceştia încalcă flagrant ordinea publică, cauzându-i grave prejudicii prin periclitarea situaţiei familiale şi financiare.

Se apreciază că nu i se poate imputa petentei neurmarea procedurii prealabile deoarece a formulat mai multe cereri comunicându-le chiar somaţie în acest sens, mai mult, este persoană vătămată în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, situaţia creată fiind direct imputabilă relei voinţe a funcţionarilor publici ai primăriei, care cunoşteau această situaţie, fiind inechitabil ca despăgubirile să fie suportate numai din bugetul public.

În susţinere, petenta a depus înscrisuri (f. 8-23).

La 22 octombrie 2013, intimaţii au solicitat respingerea acţiunii deoarece este neîntemeiată, ei îndeplinindu-şi obligaţiile prevăzute de lege. Drumul sătesc Valea Brazilor este drum de pământ şi pietriş iar în unele perioade ale anului, partea carosabilă se poate înmuia din cauza ploilor sau a zăpezii, dar nu devine impracticabil pentru circulaţie.
În com. B. sunt 43 uliţe comunale din pământ şi pietriş, în lungime de 44 km, precum şi 30 km drumuri comunale neasfaltate, alocându-se anual sume de la bugetul local pentru întreţinerea lor.

În cursul anului 2013, la cererea petentei şi a altor cetăţeni din zonă s-au făcut mai multe intervenţii pe acest drum cu utilajele din dotare, remediindu-se unele aspecte, drumul fiind permanent deschis circulaţiei în bune condiţii.

La 29 octombrie 2013, s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul petentei de către A. S. B., solicitându-se admiterea capătului de cerere privind obligarea consiliului local să adopte o hotărâre, prin care să se ia măsuri pentru reabilitarea drumului local, prin prevederea unui buget şi a modalităţii de încredinţare a lucrării.

La 12 noiembrie 2013, s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie, în cauză fiind administrate probele cu înscrisuri şi martori, din a căror examinare se reţine următoarea situaţie de fapt:
Conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, reclamanta este proprietara mai multor suprafeţe de teren situate în com. B., dintre care una de 1.700 mp în pct. ”(…)” sat (…).

Pe această suprafaţă de teren, petenta a obţinut autorizare de construire pentru spaţii anexe şi locuinţă P+1.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor şi confirmă şi reprezentantul intimaţilor în şedinţă publică, terenul proprietatea petentei se află în apropiere de capătul drumului sătesc Valea Brazilor, drum în pantă ascendentă, de pământ şi pietriş, deci neasfaltat.

Acest drum sătesc este folosit de locuitorii comunei deoarece cam la jumătatea lui se află biserica şi cimitirul satului, pe ambele părţi ale drumului, care nu este foarte lat, fiind copaci pe proprietăţile private aflate la stradă.

Drumul devine greu de folosit în condiţii de precipitaţii (ploaie, ninsoare) deoarece, fiind de pământ, acesta se înmoaie, iar noroiul, în strat gros, îngreunează sau împiedică accesul autovehiculelor de orice fel.

După cum martorii recunosc, în primăvara şi vara anului 2013, s-au efectuat câteva lucrări la acest drum, în scopul de a ameliora condiţiile de folosire a lui: s-a îndepărtat stratul de humă de deasupra, s-a aplicat pietriş, care a fost apoi tasat pentru a intra în pământ şi a împiedica formarea stratului de noroi.

Se susţine că s-au investit mai multe sume de bani şi s-au emis hotărâri de consiliu local pentru reabilitarea drumului respectiv, în cursul acestui an, la dosar s-au depus hotărârea nr. 18/2011 a C. L. B., toate documentele, respectiv proces-verbal de recepţie provizorie şi facturi datând din perioada iunie-noiembrie 2011.

Instanţa va reţine că într-adevăr drumul local Valea Brazilor – Biserică, până la ultima casă din deal, este deteriorat, devenind impracticabil în condiţii normale, pe timpul precipitaţiilor, astfel că apare întemeiată vătămarea produsă petentei, în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată.

Mai mult, câtă vreme acest drum este unul comunal (sătesc), obligaţia de a-l menţine în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă revine administratorului drumului, respectiv autorităţilor administraţiei publice locale, care trebuie să ia măsuri pentru restabilirea circulaţiei, fiind îndreptăţită să desfăşoare activităţi de proiectare, execuţie, modernizare, reparare întreţinere, exploatare şi administrare a acestor drumuri.

S-a arătat deja că atât petenta, cât şi alţi cetăţeni care locuiesc pe drumul sătesc Valea Brazilor au solicitat în nenumărate rânduri intimaţilor luarea de astfel de măsuri care să le asigure folosirea în condiţii de siguranţă a căii de acces, însă, toate cele realizate în cursul anilor 2011-2013 nu au fost suficiente, nefăcându-se vreo dovadă că lucrările s-au efectuat în baza unui proiect aprobat de către autorităţile publice locale, care să fi atribuit fonduri din buget pentru executarea proiectului şi a lucrărilor.

În acest fel, consideră tribunalul că intimatul Consiliul Local nu şi-a îndeplinit atribuţiile date de lege în sarcina sa, art. 40, 45, 59 din OG nr. 43/1997 republicată, coroborate cu Legea nr. 215/2001, astfel că, în baza art. 1, 2, 8, 18 din Legea nr. 554/2004 republicată, va fi admisă în parte acţiunea numai față de pârâtul Consiliul Local al com. B., pe care îl va obliga să adopte în termen de 10 zile o hotărâre în care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor, cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredințare a lucrării.

În conformitate cu art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, republicată, Consiliul local are atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, putând aproba la propunerea primarului bugetul local şi modul de utilizare a rezervei bugetare precum şi documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în condiţiile legii.

Prin urmare, acest intimat are obligaţia legală de a adopta hotărâri cu privire la administrarea bunurilor din domeniul public/privat al comunei, instanţa fiind cea care stabileşte, raportat la urgenţa pricinii, care în cauză a fost dovedită de petentă, care este termenul în care intimatul să îndeplinească cele stabilite de instanţă.

În ce priveşte ceilalţi intimaţi, Comuna B. şi Primarul com. B., aceştia nu au atribuţii date de lege în sarcina lor în ce priveşte adoptarea de hotărâri sau de alte măsuri privind reabilitarea drumurilor locale.
Petitul privind obligarea intimaţilor Consiliul Local B. şi Comuna B. să execute hotărârea instanţei în două zile de la pronunţare, în caz contrar să fie autorizată reclamanta la efectuarea lucrărilor, nu poate fi primit de instanţă, pentru motivele ce se vor arăta:

Într-adevăr, conform art. 22 din Legea nr. 554/2004 republicată, hotărârile pronunţate în contencios administrativ nu sunt susceptibile de executare silită, iar nerespectarea lor atrage aplicarea unor sancţiuni civile sau chiar penale, după caz, textul de lege instituie deci executarea de bună voie a acestor hotărâri, în termen de 30 de zile de la rămânerea lor irevocabilă, nerespectarea acestor termene ducând la posibilitatea de sancţionare a conducătorului autorităţii administrative sau, după caz, a persoanei obligate, cu amendă pentru fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, termenul solicitat de petentă pentru executare contravine celor stabilite de art. 22-24 din Legea nr. 554/2004 republicată, ceea ce atrage caracterul neîntemeiat al acestui petit.

Cu privire la solicitarea de aplicare a sancţiunii de 1.000 lei/zi de întârziere, a penalităţilor de 100 lei/zi de întârziere în caz de nerespectare a termenului de 10 zile pentru finalizarea drumului, amendarea primarului cu 20% din salariul minim brut pe economie şi daune în favoarea reclamantei de 1.000 lei/zi de întârziere, se observă că, în mare parte, acest tip de sancţiuni nu este prevăzut de lege. Mai mult, este aproape imposibil ca operaţiunea de reabilitare a drumului, cu îndeplinirea condiţiilor de emitere a hotărârii de consiliu local care să prevadă buget şi modalitate de încredinţare a lucrării, să se finalizeze în cel mult 10 zile, aşa cum solicită petenta.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată, a fost reglementată o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile.

Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare deoarece numai în cazul în care termenul prevăzut la alin. 1 nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie.

Având în vedere aceste prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să respecte hotărârea, în speţă să emită hotărârea de consiliu local, la propunerea primarului, este nejustificată obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul constată că nu s-a făcut dovada existenţei unui astfel de prejudiciu, nefiind suficiente doar susţinerile personale ale petentei în cauză.

Raportat la petitul privind obligarea intimaţilor Comuna B. şi Primarul com. B. la plata daunelor materiale reprezentând sumele de bani cheltuite pentru cazarea la Pensiunea M. şi cu titlu de onorariu executor judecătoresc pentru constatarea stării de fapt, tribunalul apreciază că la momentul la care petenta a făcut aceste cheltuieli, intimaţii nu au avut atitudine abuzivă şi nici nu au manifestat vreun refuz nejustificat în soluţionarea cererilor acesteia, cu atât mai mult cu cât, aşa cum am arătat, lucrările care se impun a fi efectuate necesită o perioadă de timp nu foarte scurtă pentru a fi respectate toate cerinţele legale (adoptare hotărâre consiliu local pentru aprobare buget, efectuare lucrări reparaţii drum, aprobare proiect şi modalitate de încredinţare a lucrării).

Astfel, nu se poate considera că aceşti intimaţi au culpă în săvârşirea vreunei fapte ilicite, nefiind îndeplinite deci condiţiile prevăzute de Codul civil pentru atragerea răspunderii civile delictuale.

În ce priveşte cererea de intervenţie, fiind formulată în interesul petentei, iar acţiunea introductivă admisă, în baza art. 61 alin. 3, art. 63 şi art. 67 NCPC, va fi admisă, urmând calea acţiunii principale.
Se vor respinge celelalte capete de cerere, pentru motivele sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta N. S. L., domiciliată în (…) numai față de pârâtul Consiliul Local al com. B., pe care îl obligă să adopte în termen de 10 zile o hotărâre în care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor, cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredințare a lucrării.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de A. S. B. cu sediul în (…).

Respinge celelalte capete de cerere.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 19 noiembrie 2013.

NOTĂ:

Sentinţa de faţă, rămasă definitivă prin nerecurare, surprinde în cel mai plăcut mod, în primul rând, pentru că este printre puţinele prin care se tranşează o astfel de problemă de drept, deşi multe comunităţi locale, în special cele din mediul rural, se confruntă – chiar foarte des – cu situaţii similare ca cea dedusă judecăţii Tribunalului Argeş.

În al doilea rând, raportat la prevederile legale incidente în speţă, observăm că instanţa se apleacă cu multă atenţie şi seriozitate asupra lor, explicând într-o manieră logică-juridică, demnă de apreciat, obligaţiile legale ce incumbă autorităţii publice cu privire la adoptarea unor măsuri pentru reabilitarea unui drum local.

De asemenea, nu poate fi ignorat modul în care instanţa analizează minuţios argumentele invocate de părţi, arătând motivele pentru care unele dintre aceste argumente au fost reţinute de instanţă, iar altele înlăturate, întocmai cum impun exigenţele art. 6 din Convenţia europeană care garantează dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanţa reţine că, într-adevăr, drumul local în discuţie este deteriorat, devenind impracticabil în condiţii normale, pe timpul precipitaţiilor, astfel că apare întemeiată vătămarea produsă petentei, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Mai mult, câtă vreme acest drum este unul comunal (sătesc), obligaţia de a-l menţine în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă revine administratorului drumului, respectiv autorităţilor administraţiei publice locale, care trebuie să ia măsuri pentru restabilirea circulaţiei, fiind îndreptăţită să desfăşoare activităţi de proiectare, execuţie, modernizare, reparare, întreţinere, exploatare şi administrare a acestor drumuri, pe parcursul procedurii judiciare nefiind făcută vreo dovadă că s-au efectuat astfel de lucrări în baza unui proiect aprobat de către autorităţile publice locale, care să fi atribuit fonduri din buget pentru executarea proiectului şi a lucrărilor.

În acest sens, a considerat instanţa că pârâtul Consiliul Local nu şi-a îndeplinit atribuţiile date de lege în sarcina sa, respectiv cele prevăzute la art. 40, art. 45, art. 59 din OG nr. 43/1997, republicată, coroborate cu Legea nr. 215/2001, astfel că, în baza art. 1, art. 2, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis în parte acţiunea numai faţă de pârâtul Consiliul Local al comunei B., care a fost obligat să adopte în termen de 10 zile o hotărâre în care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor, cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredințare a lucrării.

Aşa cum corect a reţinut instanţa, potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, Consiliul local are atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, putând aproba la propunerea primarului bugetul local şi modul de utilizare a rezervei bugetare precum şi documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în condiţiile legii.

Prin urmare, Consiliul Local are obligaţia legală de a adopta hotărâri cu privire la administrarea bunurilor din domeniul public/privat al comunei, în speţă, instanţa fiind cea care stabileşte, raportat la urgenţa pricinii – care în cauză a fost dovedită de reclamantă – termenul în care intimatul să îndeplinească cele stabilite de instanţă.

În ce priveşte ceilalţi intimaţi, Comuna B. şi Primarul comunei B., instanţa reţine că aceste autorităţi nu au atribuţii date de lege în sarcina lor în ce priveşte adoptarea de hotărâri sau de alte măsuri privind reabilitarea drumurilor locale, astfel că în prezentul demers judiciar nu au calitate procesuală pasivă.

De asemenea, instanţa a considerat că petitul privind obligarea intimaţilor Consiliul Local B. şi Comuna B. să execute hotărârea instanţei în două zile de la pronunţare, în caz contrar să fie autorizată reclamanta la efectuarea lucrărilor, nu poate fi primit deoarece hotărârile pronunţate în contencios administrativ nu sunt susceptibile de executare silită, iar nerespectarea lor atrage aplicarea unor sancţiuni civile sau chiar penale, după caz, textul de lege instituind deci executarea de bună voie a acestor hotărâri, în termen de 30 de zile de la rămânerea lor definitivă, nerespectarea acestor termene ducând la posibilitatea de sancţionare a conducătorului autorităţii administrative sau, după caz, a persoanei obligate, cu amendă pentru fiecare zi de întârziere, astfel că termenul solicitat de reclamantă pentru executare contravine celor stabilite de Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage caracterul neîntemeiat al unui astfel de petit.

Cu privire la solicitarea de aplicare a sancţiunii de 1.000 lei/zi de întârziere, a penalităţilor de 100 lei/zi de întârziere în caz de nerespectare a termenului de 10 zile pentru finalizarea drumului, amendarea primarului cu 20% din salariul minim brut pe economie şi daune în favoarea reclamantei de 1.000 lei/zi de întârziere, se observă că, în mare parte, acest tip de sancţiuni nu este prevăzut de lege. Mai mult, este aproape imposibil ca operaţiunea de reabilitare a drumului, cu îndeplinirea condiţiilor de emitere a hotărârii de consiliu local care să prevadă buget şi modalitate de încredinţare a lucrării, să se finalizeze în cel mult 10 zile, aşa cum a solicitat reclamanta.

Mai arată instanţa că, în cuprinsul art. 24 din Legea nr. 554/2004, a fost reglementată o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare deoarece numai în cazul în care termenul prevăzut la alin. (1) nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie.

Având în vedere aceste prevederi legale, instanţa reţine că atât timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să respecte hotărârea, în speţă să emită hotărârea de consiliu local, la propunerea primarului, este nejustificată obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii.

Un singur aspect ar fi de reproşat însă, şi anume faptul că, petitul privind acordarea “daunelor morale” solicitate de reclamantă este respins cu motivarea, devenită deja notorie, că nu s-a dovedit existenţa prejudiciului moral, în pofida faptului că o astfel de probă directă este practic imposibil de făcut, dat fiind caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral.

Cu toate acestea, este de apreciat faptul că instanţa nu a respins în întregime acţiunea reclamantei, aşa cum procedează alte instanţe de contencios administrativ care îşi dau seama că dacă ar constata existenţa faptei ilicite a autorităţii publice (constând în emiterea unui act administrativ nelegal sau, după caz, refuzul de a emite un act administrativ) este greu de motivat doar respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale solicitate (şi mult mai uşor de motivat respingerea în întregime a acţiunii, putându-se facil recurge la o motivare lapidară, chiar prin denaturarea stării de fapt[1]), pentru că este incontestabil faptul că între fapta ilicită a autorităţii publice şi disconfortul (prejudiciul moral) cauzat particularului există o legătură de cauzalitate, ce rezultă ex re, deoarece obligaţia generală de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat care incumbă inclusiv autorităţilor publice.

Mai mult, aşa cum am arătat cu altă ocazie[2], alături de alţi autori cosiderăm că răspunderea autorităţii publice este una obiectivă, particularul nefiind nevoit să facă dovada nici că fapta ilicită a fost comisă cu vinovăţie (de către funcţionarii autorităţii publice), existând în sarcina autorităţilor chiar o obligaţie de “garanţie” că prin activitatea desfăşurată nu sunt aduse atingeri drepturilor şi intereselor legitime aparţinând particularilor, iar în privinţa funcţionarilor, incompetenţa, neştiinţa dar, mai ales, reaua-intenţie nu pot fi scuzabile[3].

Tot sub acest aspect, pe final, amintim faptul că, din jursprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se desprinde cu claritate că instanţa de contencios european a acordat compensaţii băneşti pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamanţilor, statuând că există un disconfort creat particularului, constând în stări de nelinişte, angoasă, frustrare, chiar şi atunci când autorităţile statului întârzie punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.

Or, în speţa dedusă judecăţii Tribunalului Argeş, observăm că disconfortul cauzat reclamantei a fost unul major şi serios, având în vedere imposibilitatea acesteia de a ajunge la locuinţa familială (“bun” ce intră şi sub protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO) din cauza drumului impracticabil, situaţie faţă de care autoritatea publică a rămas mult timp în pasivitate, în ciuda numeroaselor sesizări primite, deşi avea obligaţia pozitivă, prevăzută expres de lege, de a lua măsuri pentru reabilitarea acelui drum, motiv pentru care apreciem că s-ar fi impus acordarea unei sume cu titlu de satisfacţie echitabilă pentru disconfortul cauzat/repararea prejudiciului moral, sumă ce urma a fi stabilită, în echitate, de către instanţă, chiar într-un cuantum mult mai mic, dacă totuşi suma (5.000 lei) solicitată de reclamantă apărea ca fiind excesivă, putându-se astfel evita acea motivare absurdă a respingerii capătului de cerere privin acordarea ”daunelor morale” pentru că nu a fost dovedit prejudiciul moral.

[1] Spre exemplu, sentinţa nr. 36/19.01.2011 a Tribunalului Caraş-Severin, nepublicată.
[2] A se vedea, Andrei PAP, Proba vinovatiei si a prejudiciului moral in cadrul raspunderii civile delictuale. Aspecte doctrinare si jurisprudentiale, articol publicat în RNSJ la data de 30 martie 2012 (JURIDICE.ro).
[3] A se vedea, Ioan-Dorel ROMOŞAN, Vinovăţia în dreptul civil român, Ed. ALL BECK, 1999, pp. 189-191.

Andrei PAP

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?