Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că cererea prin care se solicită consfințirea, prin hotărâre judecătorească, a unui acord de mediere având ca obiect sistarea unei stări de indiviziune rezultate din succesiune cu privire la un imobil nu poate fi calificată drept o acţiune în materie succesorală, care să atragă competenţa instanţei locului situării imobilului, potrivit art. 118 NCPC. Înalta Curte a statuat că în această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care atribuie competenţa alternativă de soluţionare a cererilor judecătoriilor din circumscripţia locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părţi. (Decizia nr. 1968 din 18 iunie 2014 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă)
Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează SmartBill
