« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 

Pot fi considerate, în prezent, întreprinderile multinaționale subiecte progresiste de Drept internațional public?
02.12.2014 | Cristina Elena CANDEA

Drept Timisoara
Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, Corporate, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

Ca definitie generala, subiectele dreptului international sunt entitatile care participa la crearea normelor de drept international, au calitatea de destinatari directi ai acestor norme, precum si capacitatea de a-si asuma si exercita drepturi si de a dobandi obligatii in cadrul ordinii juridice internationale, acestea fiind: statele, considerate subiecte principale, traditionale, tipice ale dreptului international, care pana in deceniile 4-5 ale secolului al XX-lea erau, in realitate, si singurele subiecte ale dreptului international; organizatiile internationale interguvernamentale, care sunt subiecte derivate ale dreptului international deoarece sunt create prin acordul de vointa al statelor, dobandind, prin actul de „creare” personalitate juridica proprie, distincta de aceea a statelor care le-au creat; miscarile/popoarele care lupta pentru eliberare nationala, avand o capacitate limitata si cu caracter tranzitoriu; Vaticanul (statul papal), avand o capacitate limitata; alte entitati care participa la raporturi juridice internationale, dar a caror personalitate juridica nu este recunoscuta in dreptul international public, respectiv organizatiile internationale neguvernamentale si persoanele fizice.

Consideratii generale

In acest eseu vom aduce in discutie Corporatiile Internationale Transnationale (denumite in cele ce urmeaza TNC). Aceste subiecte au personalitate juridica internationala. Cu alte cuvinte, ele au si exercita anumite drepturi si obligatii in conformitate cu dreptul international. Cum s-ar putea determina daca o anumita entitate are sau nu personalitate juridica internationala? O entitate este un subiect de drept international in cazul in care are „personalitate juridica internationala”. Cu alte cuvinte, subiectii trebuie sa aiba drepturi, competente si atributii in conformitate cu dreptul international si ar trebui sa fie in masura sa isi exercite aceste drepturi, atributii si competente. Drepturile, competentele si atributiile diferite se modifica in functie de statutul si functiile lor. In cazul TNC, se poate afirma ca li se recunoaste o personalitate juridica internationala incompleta. Este oare pregatit mediul international pentru o recunoastere completa ca subiect de drept international a TNC? Unii autori sunt de parere ca ar fi o imprudenta, la acest moment, sa se acorde o astfel de recunoastere deoarece s-ar putea exercita presiuni asupra sistemului juridic international[1].

Personalitatea juridica include, de asemenea, capacitatea de a asigura respectarea drepturilor proprii precum si de a obliga alte entitati la indeplinirea obligatiilor lor in temeiul dreptului international. De exemplu, acest lucru inseamna ca un subiect de drept international ar trebui sa poata: (1) formula cereri in fata instantelor si tribunalelor internationale si nationale sa isi exercite drepturile, e.g. in fata Curtii Internationale de Justitie; (2) sa aiba capacitatea sau puterea de a intra in conventii care sunt obligatorii in temeiul dreptului international, de exemplu in tratate; (3) beneficiaza de imunitate de jurisdictie a instantelor straine; de exemplu, imunitate pentru acte de stat; (4) sa fie supusa obligatiilor in temeiul dreptului international (Martin Dixon) si sa aiba dreptul de a crea drept international.

Subiectele de drept international nu au aceleasi drepturi, obligatii si capacitati. Curtea Internationala de Justitie arata, in avizul sau consultativ din 1949 referitor la „Repararea daunelor suferite in serviciul Natiunilor Unite”, ca subiectele de drept intr-un sistem juridic nu sunt in mod necesar identice in ce priveste natura sau intinderea drepturilor lor.

Tot mai multi autori vorbesc despre invizibilitatea[2] legala a TNC in peisajul dreptului international. Analizand rolul dreptului international public (rol ce trebuie sa fie complet), se observa ca, in esenta, acesta comprima un sistem de reguli si principii care guverneaza relatiile internationale intre statele suverane si alti subiecti institutionali de drept international cum ar fi United Nation, Liga Araba, etc. ori tocmai acest sistem de reguli ar fi afectat daca unii membri ai comunitatii internationale, in special TNC, ar fi plasati sau s-ar autoplasa intr-un colt de invizibilitate.

Dreptul international cutumiar recunoaste TNC drept potentiali[3] subiecti de drept international. Si din acest punct de vedere, TNC trebuie sa promoveze un rol mai activ, o implicare expansionista, dinamica si neintrerupta in dreptul international, pentru a inlatura paralizia instalata in prezent. Spre exemplu, in ultimii ani, comunitatea internationala a procedat la elaborarea unor coduri de conduita ce contin norme care guverneaza conduita TNC, insa cele mai multe din aceste norme au fost elaborate cu participarea extrem de redusa sau chiar absenta a TNC. Se pare ca motivul este reprezentat si de faptul ca uneori nu li se permite acestor corporatii o participare mai activa.

Denumirea generica TNC reprezinta principalii operatori ai comertului international, care realizeaza aproape totalitatea investitiilor internationale si tot ei sunt la originea majoritatii platilor internationale. Varietatea lor, numarul acestora si domeniile multiple de activitate in care sunt prezenti fac dificila definirea acestora. Intra in aceasta categorie grupurile de societati comerciale ce reprezinta o anumita permanenta, plasate sub conducerea unei societati mama, situata intr-un stat si care cuprinde societati filiale sau afiliate situate in mai multe alte state. Intreprinderea multinationala sau societatea transnationala, spre deosebire de ONG, este un grup de interes privat avand drept scop realizarea de beneficii. Ceea ce caracterizeaza aceste societati este inainte de toate coordonarea si ierarhizarea intre diversele elemente care compun grupul, existand deci legaturi juridice si financiare complexe intre centru si periferie adica intre societatea mama si societatile filiale sau afiliate. Fiecare din aceste segmente poseda propria personalitate juridica in raport cu dreptul fiecaruia din statele in care ele opereaza. In practica si pe motiv de comoditate se confera TNC nationalitatea societatii mama, utilizandu-se formule ca RENAULT SA, care este o multinationala franceza, sau COCA-COLA, care este o multinationala americana.

Fara sa fie subiect de drept international in sensul clasic al termenului unele TNC dispun de o capacitate de influenta care o exced pe aceea a numeroase state suverane; cifra lor de afaceri este superioara PIB-ului acestor state, numarul angajatilor depaseste populatia multor state dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare, iar nivelul vanzarilor externe este mai ridicat decat cel al exporturilor mai multor state. Publicatia promovata de CNUCED/UNCTAD „World Investment Reports” furnizeaza periodic date esentiale despre aceste societati multinationale. Desigur, cele mai importante din aceste intreprinderi isi au originea in statele dezvoltate, dar, cu timpul, numeroase TNC si-au marcat originea in statele in curs de dezvoltare, fiind produsul liberalizarii economiei internationale create prin retele conventionale care s-au dezvoltat fara incetare mai ales din deceniul 7 al secolului trecut.

Controverse si reglementari internationale

TNC au fost criticate puternic in trecut de catre statele in curs de dezvoltare, in climatul creat de faptul ca majoritatea acestor intreprinderi multinationale aveau originea in statele capitaliste, fiind acuzate de a fi instrumentul privilegiat al exploatarii economice si dominatiei politice. Pe masura ce tot mai multe multinationale sunt societati originare din statele in curs de dezvoltare, criticile de natura ideologica s-au estompat in timp, in schimb, aceste societati au ramas in centrul controverselor cat priveste rolul lor pozitiv sau negativ in diviziunea internationala a muncii si in globalizarea economiei. Li se imputa ca ele constituie o concurenta redutabila pentru state, aducand limitari suveranitatii lor si ca tind sa-si organizeze propriul lor sistem economic autonom amenintand ordinea internationala interstatala.

Activitatile TNC pot prejudicia in anumite cazuri atat statul gazda, cat si statul de nationalitate. Cu toate beneficiile pe care le obtine statul gazda: aport de capital sau in natura, aport de bunuri corporale sau incorporale, cu efecte pozitive asupra economiei statului gazda, statele importatoare de investitii au tendinta sa acorde TNC conditii disproportionate, care fac aportul lor nesemnificativ. Nu trebuie omisa nici incidenta pe care o au TNC in exploatarea resurselor naturale.

Nici statul de nationalitate al TNC nu este scutit de probleme, chiar daca beneficiaza de implantarea internationala economica si, in consecinta, de acoperirea importurilor prin exporturi. Statul de nationalitate trebuie sa consimta la constituirea de catre intreprinderea multinationala de investitii internationale, mai precis, exportand capitalul necesar. Asemenea operatiuni, cu corolarul lor exprimat adesea prin delocalizarea activitatilor industriale din statul de nationalitate, au incidenta negativa asupra pietei fortei de munca, generand cateodata si actiunea de import de produse cu efect negativ asupra balantei de plati externe.

De asemenea, s-a afirmat ca asemenea intreprinderi pot actiona impotriva intereselor ordinii economice internationale. In fapt, concentrarea puterii economice ce se opereaza in profitul TNC poate prejudicia principiile directoare pe care se fundamenteaza aceasta ordine: liberalismul schimburilor economice internationale care necesita libera concurenta intre operatorii internationali economici.

Astfel, in materie monetara, TNC au fost frecvent criticate de a fi neutralizat rata de schimb stabila creata prin acordurile de la Bretton-Woods 1944 (sistemul paritatilor fixe) prin plasamentul speculativ al lichiditatilor lor enorme, ceea ce le face responsabile de adoptarea sistemului generalizat de flotare a monedei. Ca aspect pozitiv, nu se poate contesta faptul ca TNC sunt la originea crearii si dezvoltarii notabile a euro-pietelor (euro-devize, euro-obligatiuni) si care constituie actualmente esentialul sistemului monetar international.

Indiscutabil ca in raport de acesta forta economica dar si politica pe care o au intreprinderile internationale, tendinte de a le controla respectiv a le dirija nu au lipsit, tentativele au fost numeroase si fara succes. Doua dintre aceste tentative de control si reglementare a TNC merita a fi prezentate si analizate: Codul Natiunilor Unite privind TNC ramas in faza de proiect si Declaratia si deciziile OCDC din 1976 importanta pentru domeniul investitiilor internationale.

Proiectul Natiunilor Unite referitor la un Cod de conduita al TNC

Convergenta conjuncturala a doua pozitii a dus la ideea realizarii unui asemenea cod. Pe de-o parte, SUA care dorea instaurarea sau reinstaurarea intre TNC a conditiilor de egalitate concurentiala, prin promovarea unei reglementari internationale care sa se substituie reglementarilor nationale in materie[4], iar, pe de alta parte, pozitia statelor in curs de dezvoltare, doritoare de a afirma exigentele unei noi ordini economice internationale si sa elimine inegalitatile compensatorii intre TNC originare din statele din nord si intre TNC originare din statele de sud. Consensul intre SUA si statele in curs de dezvoltare in aceasta materie nu a durat iar negocierile au invederat diferente notabile de optica si pozitie intre statele dezvoltate si statele in curs de dezvoltare.

Ca organ de negociere si de elaborare, United Nations Commission on Transnational Corporations (Comisia Societatilor Transnationale a Natiunilor Unite) a reusit elaborarea unui cod a carui structura pare sa fi satisfacut pe cei interesati[5]. Documentul cuprinde sase parti distincte: preambul si obiective; definitie si sfera de aplicare; activitatile societatilor transnationale; tratamentul societatilor transnationale; cooperarea interguvernamentala; aplicarea codului de conduita. Cu tot caracterul generos al acestei structuri, nu au putut fi rezolvate toate problemele de forma si de fond care le impunea proiectul. O certitudine exista si anume ca acest cod de conduita al TNC nu va putea fi un instrument convetional (un tratat sau o conventie internationala) si in consecinta valoarea sa juridica va fi aceea asemanatoare rezolutiilor Natiunilor Unite. Consecinta: cu cat consensul asupra textului, inclusiv sub aspectul aplicarii, va fi mai solid, cu atat documentul va fi apropiat de hard law, din contra, cu cat consensul va fi mai diminuat, cu atat proiectul de cod va avea valente de soft law. Este ceea ce am prezentat la inceputul eseului, referitor la participarea extrem de redusa (grad de participare impus/inhibat din exterior ori dezinteresat din interior) a TNC in elaborarea anumitor norme internationale, fie ele si norme de conduita.

Negocierile referitoare la proiectul de cod au invederat deosebiri de opinii conceptuale, intre statele dezvoltate si statele in curs de dezvoltare. In timp ce statele dezvoltate doreau sa se elaboreze un adevarat statut al societatilor transnationale, definind atat obligatiile cat si drepturile lor; statele in curs de dezvoltare insistau asupra enumerarii si codificarii obligatiilor societatilor transnationale. Confruntarea s-a desfasurat mai ales in legatura cu trei probleme fundamentale: definitia TNC; echilibrul intre drepturile si obligatiile acestor societati si referintele la dreptul international.

Definitia societatilor transnationale a opus statele capitaliste si dezvoltate, pe de-o parte, statelor socialiste de atunci si statelor in curs de dezvoltare. Ultimele doua categorii de state considerau ca disfunctiile din ordinea internationala economica se datoreaza nu intreprinderii multinationale – termen generic vizand orice entitate publica sau privata a carei activitate se desfasoara prin implanturile sale in afara teritorului national – ci doar societatii transnationale adica societatea de capital a carui scop ramane cautarea profitului si care societate, pentru a atinge acest scop, este intotdeauna gata sa treaca peste suveranitatea statelor, plasandu-se deasupra legilor lor. Acceptarea unei asemenea teze ar fi facut din viitorul cod un document ce acoperea doar societatile originare din statele capitaliste si nicidecum cele originare din statele socialiste sau din statele lumii a treia. Commission on Transnational Corporations a avut opinii mai putin transante si a elaborat un text de definitie a TNC care acopera atat intreprinderile cu capital privat, cat si intreprinderile cu capital public. Problema echilibrului dintre reglementarile consacrate drepturilor si obligatiilor TNC a fost de asemenea loc de disputa intre statele dezvoltate si statele in curs de dezvoltare. Dorinta ultimelor era de a se reglementa clar si amplu numai obligatiile societatii transnationale in raport de statul teritorial si inca drepturile statului teritorial fata de societatea transnationala. Aceasta solicitare se regaseste in parte de proiect intitulata „activitatile societatilor transnationale”. La origine, acesta parte a codului nu continea o definire a drepturilor societatii transnationale in raport cu statul teritorial si obligatiile acestui stat fata de societatea transnationala. Acesta a reprezentat un dezechilibru al proiectului foarte criticat de statele dezvoltate, in final, problema fiind solutionata prin inserarea in proiectul de cod a unei parti intitulata „Tratamentul societatilor transnationale”. Operatiunea nu a rezolvat toate chestiunile ce le ridica activitatea societatilor transnationale si regimul juridic al acestora mai ales in legatura cu problematica exproprierilor sau nationalizarilor, probleme ce sunt cele mai delicate in cadrul dreptului international economic, respectiv in cadrul dreptului international al investitiilor straine.

Problema referirilor la dreptul international era de asemenea legata in mod direct de cele expuse. Statele dezvoltate au cerut sa fie definite net si clar drepturile TNC si au reclamat ca aceste drepturi sa aiba un caracter de stabilitate, ceea ce insemna ca aveau in vedere ordinea juridica in care se dezvolta si se exercita aceste drepturi si care nu poate fi decat ordinea juridica interna a statului gazda (deplin consens intre cele doua categorii de state asupra acestui aspect). In aceeasi ordine de idei, statele dezvoltate au invocat situatiile, dese in practica, de modificare unilaterala a ordinii juridice interne. Evident ca desi statul suveran nu poate fi obligat sa mentina in mod indefinit o reglementare favorabila TNC, notiunea de exigenta de stabilitate exprimata de pozitia statelor dezvoltate facea trimitere la ordinea internationala. Statele dezvoltate doreau includerea unei trimiteri la dreptul international intrucat notiunea, prin generalitatea ei, acopera ansamblul izvoarelor acestui drept, inclusiv principiile generale ale dreptului international in materie de tratament al TNC. Statele in curs de dezvoltare, doreau includerea unei referiri doar la obligatiile internationale intrucat, pentru ele, expresia mentionata include numai izvoarele conventionale ale dreptului international nu si pe cele neconventionale fata de care manifestau reticenta. Trebuie sa mentionam ca problema a disparut datorita mondializarii economiei care, printre altele, a insemnat si multinationalizarea unui numar crescand de intreprinderi, dintre care unele originare din statele in curs de dezvoltare, ceea ce pentru promotorii unui cod de conduita in materie a insemnat pierderea sprijinului politic avut anterior. Centrul pentru societatile transnationale si-a incetat activitatea la inceputul anilor 1990.

Declaratia si deciziile OECD

Reglementarea OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) din 21 iunie 1976 se compune dintr-o declaratie asupra investitiei internationale si intreprinderilor multinationale si trei „instrumente inter-dependente”, intitulate principii directoare la intentia intreprinderilor multinationale, „tratamentul national”, „stimulente si obstacole la investitia internationala”, la care a fost adaugat un text care invita statele sa evite sau sa atenueze „obligatiile contradictorii”. Aceasta reglementare nu apartine de hard law, ci de soft law intrucat documentul practic apartine categoriei de recomandari. Ceea ce este esential insa este faptul ca aceste documente (recomandari in fapt) sunt mai viabile decat multe tratate intrucat periodic au facut obiectul unei completari si imbogatiri progresive prin intermediul a doua cai distincte: pe de-o parte, mecanismul „reexaminarii periodice”, care permite sa se puncteze eficienta reglementarii si, dupa caz, sa o completeze sub un aspect sau altul, pe de alta parte, mecanismul de clasificare/forma de interpretare, care furnizeaza lamuririle necesare pentru o buna aplicare a acestor texte.

Definitia TNC este mai mult schitata decat precizata. Nu se ia in considerare forma juridica a intreprinderii. Capitalul sau poate fi de origine publica ori de origine privata. Ceea ce potrivit OECD caracterizeaza in realitate TNC este intrunirea a trei elemente:
– existenta mai multor „intreprinderi” in tari diferite;
– existenta unei „legaturi” intre toate aceste intreprinderi;
– capacitatea pe care o are o intreprindere de a exercita o „influenta” importanta asupra celorlalte.

Documentele mentionate clarifica si termenii indeobste utilizati in materie, cum ar fi temenul intreprindere, care este utilizat de preferinta substantivului societatea, pentru a acoperi atat entitatile publice cat si entitatile private; calificativul multinational este preferat calificativului transnational pentru a elimina, mai mult implicit decat explicit, afirmatia potrivit careia aceste intreprinderi s-ar plasa deasupra reglementarilor nationale.

Cele trei decizii ale OECD mentionate se prezinta ca un ansamblu de instrumente interdependente. Acest caracter da reglementarii echilibrul sau, ceea ce inseamna ca aderarea la un instrument atrage si aderarea la celelalte instrumente. Este un triptic ce are propria sa logica interna: primul instrument (principiile directoare) defineste obligatiile intreprinderilor multinationale fata de statul teritorial, adica drepturile statului teritorial fata de intreprinderile multinationale. Al doilea instrument (tratamentul national) defineste drepturile intreprinderilor multinationale fata de statul teritorial sau obligatiile statului teritorial fata de intreprinderea multinationala. Drepturile si obligatiile atat ale intreprinderii multinationale, cat si ale statului territorial se echilibreaza unele cu altele, consecintele acestui echilibru sunt prevazute in cel de al treilea instrument (stimulari si obstacole la investitia internationala) intrucat documentul preconizeaza eliminarea obstacolelor si introducerea de masuri stimulatorii de maniera a incuraja investitia internationala).

Din pacate, declaratia si deciziile OECD se aplica in cadru limitat. Declaratia, insa, precizeaza ca statele membre vor avea in vedere sa extinda tratamentul national intreprinderilor care sunt controlate direct sau indirect de catre nationalii statelor membre. O asemenea pozitie nu poate decat sa favorizeze, prin jocul reciprocitatii, generalizarea tratamentului national in afara zonei OECD. Declaratia si deciziile din 1976 au, dupa cum se observa, propriile mijloace la propagarea lor. Nu trebuie uitat ca tratamentul national se defineste ca regimul juridic ce rezulta din aplicarea unei norme identice a dreptului intern intreprinderii nationale si intreprinderii multinationale, nefiind neaparat conforma cu dreptul international.

Eficienta declaratiei si deciziilor din 1976 asupra investitiei internationale si intreprinderii multinationale este amplu atestata de eficacitatea procedurii de clarificare utilizata pentru a aplica principiile directoare la intentia intreprinderilor multinationale. Un numar foarte important de cereri de clarificare au fost formulate de catre organisme consultative si in special TUAC (Trade Union Advisory Committee to the OECD) in cursul deceniului 7. Majoritatea acestor cereri aveau in vedere sectiunea principiilor directoare intitulata „forta de munca si relatiile profesionale”, ceea ce ar putea sa surprinda dat fiind degradarea pietei fortei de munca in tarile OECD in cursul perioadei respective. Un anumit numar de cazuri importante au fost astfel evocate cu ocazia acestor clarificari: cazurile Badger, Batco, Bendix, Citicorp, Filestone, ITT, Siemens, Hoover si Renault Vilvoorde, mai ales. Rapoartele Comitetului pentru Investitii al Intreprinderilor Multinationale au jucat un rol semnificativ in reglementarea acestor cazuri.

In concluzie, s-a constatat o reducere in utilizarea procedurii de clarificare a principiilor directoare, ceea ce majoritatea specialistilor o considera o dovada a viabilitatii acestor instrumente si a corectelor respectari. Un viitor set de reglementari internationale trebuie sa aiba scopul vizibilitatii TNC ca subiecte de drept international, iar societatea internationala sa conlucreze pentru a completa insusi rolul dreptului international public. Se poate spune ca da, intr-adevar, TNC nu sunt subiecte traditionale de drept international, insa indiscutabil sunt subiecte progresiste de drept international.


[1] A se citi a saptea editie 2013 a publicatiei de specialitate Textbook on International Law, autor Martin Dixon, Oxford University Press.
[2] A se vedea Critical reflections on the Westphalian assumptions of international law and organization: a crisis of legitimacy, A. Claire Cutler, Review of International Studies (2001), 27, p. 133–150.
[3] Pentru consideratii asupra unui proces rapid de osificare in cutuma internationala, a se vedea Bin Cheng, United Nation Resolutions on Outer Space: Instant International Customary Law? (1965).
[4] Referitor la Ansamblul Legislațiilor Naționale privind statutul STN a se vedea Culegerea de acte normative publicate de Centru Națiunilor Unite privind societațile transnaționale intitulată National Legislation and Regulations relating to Transnational Corporation; United Nations Centre on Transnational Corporations, UN N.Y. vol I-VII (ultimul volum publicat in 1989).
[5] Pentru un punct de vedere analitic, a se vedea The United Nations and Transnational Corporations: a review and a perspectiv, Transnational Corporations, Vol. 18, No. 2, (august 2009), Theodore H. Moran.


Cristina Elena CANDEA

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.