BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Revista Română de Drept European nr. 2/2014: Protejarea valorilor Uniunii în vremuri de schimbări de ordin social: Rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene | Koen Lenaerts

04.12.2014 | Ioana LIVESCU
Abonare newsletter

Prof. univ. dr. Koen LENAERTS, vicepreședinte CJUE, a publicat în Revista Română de Drept European nr. 2/2014 articolul intitulat: „Protejarea valorilor Uniunii în schimbări de ordin social: Rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene”.

Articolul constituie textul conferinței anuale organizată de Institutul de Drept European al Universității Durham (DELI), pe 17 februarie 2014.

În prima parte este descris succint modul în care au evoluat dreptul Uniunii Europene și societățile europene de-a lungul ultimilor 60 de ani.

Proiectul integrării europene nu se mai limitează doar la instituirea și funcționarea pieței interne. Astăzi, Uniunea își poate exercita competențe în domenii de activitate (de exemplu: dreptul penal, dreptul familiei) care fuseseră rezervate în mod tradițional statului național. Astfel, prin adoptarea de regulamente ori directive în spațiul de libertate, securitate și justiție, legiuitorul UE ia în prezent decizii de ordin politic de natură să afecteze viața cotidiană a cetățenilor europeni.

Din punct de vedere social, este vorba despre integrarea progresivă a femeilor pe piața muncii, ceea ce a dus la valuri de imigrație care au modificat structura demografică a statelor membre. Din punct de vedere politic, se vorbește și despre o sferă a libertății individuale care trebuie să ramână liberă ingerinței publice. Luând în considerare schimbările din societate la nivelul Uniunii Europene și din societățile naționale din interiorul ei, autorul susține ca acestea par a se influența reciproc. Ca exemplu avem principiul democrației prin care un stat care dorește aderarea la UE trebuie să respecte criteriile de la Copenhaga și să își transforme societatea pentru a atinge respectarea statului de drept, a principiului democrației și a drepturilor fundamentale.

În a doua parte este examinat modul în care Curtea de Justiție ține cont de nevoia de consens social atunci când interpretează dreptul UE. Autorul realizează în această privință o distincție între consensul constituțional și consensul legislativ.

Autorul începe prin a ne prezenta rolul dreptului ca instrument atât în general, cât și în ordinea juridica a UE. De asemenea, este stabilit modul prin care este exprimat consensul social la nivelul UE, mai precis prin Consiliu și prin Parlamentul European abilitate să transforme orice astfel de consens într-o nouă lege. Deoarece existența consensului social este un factor important pentru instanțele UE atunci când interpretează dreptul Uniunii, autorul realizează o distincție între consensul constituțional și consensul legislativ. Prin urmare, în timp ce consensul constituțional conduce la adoptarea de norme ale UE cu cel mai înalt rang (dreptul primar al UE), consensul legislativ face parte integrantă din funcționarea cotidiană a procesului politic european. Autorul include în noțiunea de consens legislativ în sens larg nu doar normele UE care sunt adoptate de Consiliu cu unanimitate, ci toate normele derivate ale UE care sunt rezultat al înțelegerii politice de la nivelul Uniunii. Astfel, este mai dificil să se obțină un consens constituțional decât un consens legislativ.

În a treia parte, autorul vorbește despre atingerea unui echilibru între unitate și diversitate și lasă loc pluralismului constituțional. Această parte finală a conferinței sprijină susținerea potrivit căreia proiectul integrării europene nu exclude diversitatea națională. Din contră, Uniunea Europeană se angajează să respecte identitatea națională a statelor sale membre. Pluralismul înseamnă că fiecare societate națională rămâne liberă să evolueze diferit potrivit propriei scări de valori. Atunci când este posibil, diversitatea de valori trebuie respectată și conservată de Uniunea Europeană dar, așa cum susține autorul, nici unitatea și nici diversitatea nu sunt totuși absolute.

În finalul conferinței, autorul conchide prin faptul că Uniunea Europeană trebuie să rămână loială valorilor sale întemeietoare, ce reprezintă rezultatul unui consens constituțional și sunt integrate în dreptul primar al UE. De asemenea, este subliniat rolul procesului politic care stabilește dacă aceste norme – care impun acordul unanim al statelor membre și, atunci când este cazul, al cetățenilor lor – ar trebui adoptate.

Ioana LIVESCU

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week