Discipol, Maestru, INPPA și Moș Crăciun
6 decembrie 2014 |
Pe cine ai maestru? Dar tu? Intrebarile acestea sunt strans legate de intrarea mea in profesie. Si cred ca sunt strans legate de intrarea oricarui stagiar care isi pune viata si sperantele in mainile acestei profesii. O profesie despre care ma incapatanez sa cred ca nu se va transforma intr-atat incat esenta ei sa fie modificata.
Maestrul este pentru orice discipol alfa si omega, Scyla si Caribda, parinte si invatator, model si indrumator, pedagog si om de stiinta, practician si avocat model pe care il ai mereu in fata ochilor, incercand sa te croiesti professional dupa chipul si asemanarea lui.
Maestrul intra in viata discipolului intr-un mod brutal aproape, maestrul este langa tine intreaga zi, intreaga saptamana, uneori si la sfarsitul unei zile de truda, discipolul tot pe el il cauta pentru linistirea si asezarea nelinistilor si intrebarilor care vor fi sa vina peste noapte, sambata, duminica…
Maestrul, fara a avea vreun rol la nasterea discipolului, il preia si il creste – pui de avocat – si il tine alaturi, in minte si in suflet, dincolo de birocratica perioada de stagiu.
Maestrul iti spune cand poti sa plangi si de ce ai voie sau nu ai voie sa plangi cand vii din instanta.
Maestrul iti spune cat si cum poti sa rezisti orelor de asteptare in sala de judecata, cand, avand ultima cauza, sfarsit de atata asteptare, trebuie sa te prezinti impecabil pentru judecatorul din fata ta si pentru omul din tine.
Maestrul te invata cum sa discuti cu clientul, cum sa spui sfatul cel potrivit de canoanele stiintei, cum sa spui cu ochii sus si privirea inainte, imi pare rau, am pierdut…
Maestrul te invata cum sa te bucuri…
Maestrul te transforma in Maitre.
Maestrul este cel la care te gandesti cu drag si cu ura pentru tot chinul pe care ti l-a pricinuit in perioada de stagiu cand, studiind dosare alaturi de el in arhiva, pregatind teze si antiteze juridice pentru o lucrare, stand alaturi de el, timid, pe banca avocatilor, ramai uimit de ce se poate spune si cum se poate spune despre o speta pe care credeai ca tu o stapanesti cel mai bine dintre voi doi.
Maestrul te invata sa stai cu tine insuti si sa iti dramuiesti viata si daruirea intre profesie si familie.
Maestrul te gaseste pe tine insuti, iar tu insuti, regasit parca dintr- o alta plamada, devii altul. Cresti profesional pentru ca maestrul ti-a stat alaturi.
Maestrul este cel care de Mos Nicolae primeste simbolic o jordita in semn de corectie pentru copilul rau din el, dar si de drag pentru ca a intrat in viata ta si nu va mai iesi de acolo niciodata.
Maestrul este cel care asteapta cu drag sa te stranga in brate de Craciun.
Maestrul se bucura cand de Anul Nou ii spui la multi ani, maestre!
Maestrul devine parte din familia ta, sfidand regulile juridice ale legaturii de sange.
Maestrul te urmareste in timp si se bucura de tine. Si vede in ce masura, bucatica din el pe care ti-a transmis-o, se regaseste in maestrul in care devii.
De sarbatori e o sarbatoare a sufletului pe care o imparti cu cei dragi.
In casa mea, era obiceiul ca la mesele de sarbatori sa fie invitat ca un veritabil membru de familie stagiarul tatalui meu.
Cuminte si mica, ma uitam fermecata la noul membru al familiei mele care era altfel decat rudele noastre.
Era discipolul, stagiarul.
Il invidiam si eram geloasa pentru atentia si grija cu care era primit si pentru modul in care tatal meu discuta cu el.
Sorbeam povestile cu avocati – mari maestri ai barei -, care mai tarziu, imbatranind in profesie, mi-am dat seama, nu erau simple probleme de drept, de viata. Erau reguli de buna-cuviinta intre avocati, intre magistrati si avocati, reguli de buna purtare cu cei pe care ii denumim atat de impersonal clienti.
Pe timpuri, Discipolul stagiar intra si el in familia maestrului, invatand printre altele ca se poate ca in tumultul vietii de avocat sa existe loc si pentru familie, pentru caldura, pentru apropriere.
Timpul a adus insa nu doar trecerea anilor peste mine, dar si imbatranirea, in rand cu mine, a notiunii de maestru.
Ma gandeam, venind cu masina spre casa, ca de sarbatori trimiti ganduri bune celor dragi, printre care si maestrului.
Gandurile mele bune pentru cei dragi au ramas aceleasi. Maestrul meu nu mai este printre noi ca sa le poata primi.
Si dintr-un gand in altul, am ajuns cu mintea la mai tinerii mei colegi stagiari, toti membri ai INPPA.
A disparut oare maestrul? Oficial, maestrul exista.
E esential pentru completarea dosarului. Atat.
In rest, se ocupa INPPA de formarea profesionala.
Dar formarea profesionala pentru un avocat nu inseamna TOT.
Nu este destul.
Daca INPPA poate da caldura, invataminte din suflet, deontologia echivalenta cu cei sapte ani de acasa, daca INPPA poate strecura suflet, inaltare si sculptare de personalitati, atunci este in regula. Totul este perfect.
Ramane totusi o problema. Cui ii ureaza mai tinerii nostri colegi sarbatori fericite? Oare din cate suflete de stagiari – pui de avocati – a disparut Mos Craciun si urarea de sarbatori fericite pentru maestru?
Poate pentru cei de educatie mai clasica, ramane un email cu un continut sec, trimis unei institutii, prin reprezentantul ei legal, ceva de genul: “ Va dorim sarbatori fericite!”
Dar pentru mine, ca avocat, acesta nu este adevarata sarbatoare de Craciun impartasita intre maestru si discipolul sau. Pentru mine o parte de nelipsit a acestor sarbatori este un gand si pentru maestrul meu.
Totul a intrat in poveste… Dar cum mie si la varsta asta imi mai plac povestile, eu traiesc feeria sarbatorilor de iarna, asa cum le-am pomenit eu la vremea intrarii mele in profesie.
Sarbatori fericite, dragii mei!
Av. prof. univ. dr. Ligia CĂTUNA
LIGIA CĂTUNA & ASOCIAȚII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
