« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
15 comentarii

Ţara lucrului bine făcut trebuie să înlocuiască ţara legilor mărunte
09.12.2014 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Ţara lucrului bine făcut este o ţară eficientă, fără gâtuieli şi fără feude. La nivel declarativ, art. 135 din Constituţie protejează contribuabilul: „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurență. Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” (art. 135 din Constituţie). România este însă o ţară a legilor mărunte, a trepăduşilor, în care nimic nu este clar.

România ca ţară se administrează la fel ca orice societate comercială. Ministere care alcătuiesc Guvernul reprezintă departamentele prin care se conduc afacerile societăţii. Ţara are un buget. Problema României este că în ministere (nivelul de directori) nu se face nimic ce merge mai departe în jos, în teritoriu. Comunicarea între ministere şi teritoriu este o bătaie de joc. Teritoriul României este divizat în unităţi administrative, dar ineficienţa în plan administrativ și lipsa de comunicare rezultă într-o Românie atât de blocată încât finanţarea eficientă, fondurile europene se lovesc de feude, nu de componente ale unui sistem fluent. Dialogul sau interpretările de la diverse ministere sau agenţii arată că practic, în România, nu se lucrează la dezvoltare, ci se lucrează la crearea de stavile şi gâtuieli, pentru protejarea scaunelor calde.

România este ţara în care Constituţia este călcată în picioare şi orice ordin sau normă modifică sau contrazice legea fundamentală – ţara în care Puterea judecătorească nu mai judecă întâi dreptul constituţional pentru că acesta se judecă separat, conform unei legi mărunte, la Curtea Constituţională. Sau ţara în care Parlamentul, adică Legislativul, permite Guvernului, adică Executivul, să modifice legea cu orice ordonanţă de urgenţă, ţara în care corupţia creşte. Premierul, dacă vrea să-şi găsească o nouă cale, atunci să aleagă această cale este a eradicării feudelor fanariote, bazate pe nepotism. Preşedintele a fost votat pentru că a ales un motto: ”Ţara lucrului bine făcut”, dar dacă vrea să se lupte cu corupţia trebuie să înceapă eliminarea gâtuielilor. Proprietatea privată şi afacerile nu sunt respectate în România. Propunerea mea pentru o Românie înclinată către afaceri este o deplasare a forţei de muncă din sectorul bugetar, care să elimine nepotismul şi fanariotismul (balcanismul), aplicându-se regula ca în sectorul bugetar să poată lucra un singur membru de familie, restul membrilor de familie fiind obligaţi să construiască mediul privat.

România are dezvoltat, la nivel de artă, fanariotismul şi nepotismul, care au evoluat datorită neglijenţei dezvoltării morale a indivizilor, în primul rând prin absenţa valorilor morale. Parchetul a arătat recent sumele fabuloase care se plătesc pentru FEUDA funcţiilor bugetare, care controlează gâtuirea sistemului economic şi care se bazează pe cultura fanariotă a demnitarului, unde prostimea trebuie să aducă daruri.

Cele 3 puteri în stat sunt cea legislativă, cea executivă şi cea judecătorească. Prima gâtuială a economiei româneşti pleacă tocmai de la definirea unor roluri clare pentru aceste puteri, cu determinarea unor măsuri de control. Ne place foarte mult să credem că puterea legislativă, dominată profesional de avocaţi ar fi cea mai reprezentativă pentru un popor, dar chiar nu este relevant acest aspect. Vrem ca Parlamentul să facă legi clare, bune şi să nu delege responsabilităţi legislative către Guvern. Într-un mediu normal, Legislativul are rolul echivalent unui consiliu de administraţie într-o firmă, care aprobă un plan, căruia îi trasează proceduri, Executivul pe cel de administrator, iar Justiţia are un rol de consultant/auditor în sensul de a verifica că procedurile corespund diverselor cerinţe legale, de mediu, libertăţi, drepturi, obligaţii, etc. Din punct de vedere al organizării şi guvernării României ultimilor 25 de ani, Guvernul s-a substituit Parlamentului asumându-şi prin ordonanţe de urgenţă legiferarea şi rolul de legislativ. Acestă mare eroare duce de multe ori către protejarea unor interese de grup, ale indivizilor, ale partidelor, care a avut ca rezultat afectarea intereselor României. Şi se vede. Noi nu avem decât câţiva senatori sau deputaţi puternici. Restul sunt oi în turmă care votează cum le spune partidul. Ca urmare, procedura parlamentară nu este respectată pentru toate legile, iar implicarea Guvernului în legiferare, ilegală, este tolerată şi susţinută de CCR.

Executivul are de administrat veniturile şi cheltuielile. Din punct de vedere al Executivului, poate cea mai mare eroare este modul în care este tratat contribuabilul. În primul rând contribuabilul român (autohtom sau străin, care face afaceri în România) este tratat de toate administraţiile locale sau centrale ca un infractor. Contribuabilul român susţine statul şi plăteşte atât taxele şi impozitele virate la bugetul de stat, cât şi cele virate la bugetele locale. Ca urmare, contribuabilul român este o resursă ce compune veniturile la bugetul României, ce trebuie îngrijită şi respectată, aşa cum fac majoritatea ţărilor dezvoltate. Contribuabilul investitor este cel care îşi investeşte capitalul propriu şi care prin investiţie măreşte veniturile la bugetul de stat, creând creștere economică. El este un partener pentru stat.

Atragerea investitorilor este o artă în toate ţările lumii. Investitorul nu trebuie păcălit. El are nevoie de timp şi de o stabilitate a legilor pentru a-şi pune în practică planul de afaceri. Orice investiţie înseamnă cumpărare de materiale şi manoperă, angajarea unei forţe de muncă, gândite pe termen lung. Parlamentul trebuie să-i ofere investitorului stabilitate economică compusă din cea fiscală, contabilă şi financiară. Problema contribuabilului cu stabilitatea fiscală este legată de un set clar de legi, bazat pe jurisprudenţa europeană, în sensul în care Codul fiscal şi cel de procedură fiscală să se modifice numai de Parlament şi foarte rar. În SUA sau Canada, legile sunt atât de clare, încât de generaţii ele nu sunt modificate, formularele sunt clare, plăţile sunt clare. În România, contribuabilul este un şerb, un iobag, un sclav, la mila seniorului.

Majoritatea ramurilor economice, în loc să fie ajutate prin măsuri fiscale de stimulare a producţiei, a vânzărilor şi implicit în vederea creării de locuri de muncă, sunt schilodite fie prin acţiunile nesăbuite ale inspectorilor fiscali, fie prin inacţiunile organelor abilitate cu combaterea evaziunii fiscale şi a pieţei negre, fie prin acţiunile parchetelor care blochează orice activitate. Vreau să văd relaţia pe care o am cu statul ca una eficientă. Intrând în oricare structură a statului, vei vedea o armată de oameni ocupaţi. Şi ţi se spune că mai este nevoie de încă 30% de oameni ca să facă faţă fluxului. Dacă însă te dai un pas înapoi, faci o analiză cost/beneficiu şi analizezi fluxul de operaţii, cu necesitatea ţintelor pe care le are sistemul, vei observa că foarte multe lucruri sunt structuri ineficiente.

Până aici lucrurile par clare. Pentru România administrată de funcţionari îmi doresc eliminarea feudelor sau cel puţin transformarea lor în centre de profit. Sutelor sau miilor de alocări de fonduri din taxe şi impozite le corespunde câte o feudă. Ce este o FEUDĂ? Definiţie: În Evul Mediu, în Apusul Europei feuda reprezenta o Moșie, Domeniu pe care vasalul îl primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații. În România feuda a fost combinată cu FANARIOTISM – Definiţie: Termen folosit pentru a desemna acele suprastructuri de guvernare „delegate”, puse în funcțiune de către pături de funcționari și politicieni recrutați pe baza loialității și a dependenței totale față de voința și interesele unei autorități centrale situate într-o metropolă străină (imperială sau capitalistă); regim degradant al unei puteri locale care renunță la atributul suveranității pentru a căpăta, în schimb, protecția unei puteri străine și a se bucura de „favorul centrului”; administrație în care funcțiile se confundă cu beneficiile și poziția publică cu privilegiul personal sau de grup; atitudine de totală desconsiderare a obligațiilor publice și a oricăror preocupări pentru organizarea rațională a muncii, a proprietății și a pieții.

Realitatea românească este cumplită. Neclaritatea legii este clară, legile sunt tocate mărunt că nu mai înţelegi nimic. Ansamblu de mentalități, de deprinderi, de manifestări aduse de fanarioţi şi turci în Ţara Românească şi Moldova sunt specifice locurilor. Încrengătura fanariotă este în relaţii. Fiscul, administratia locală, poliţia, magistratura împletesc familiile feudale în orice comună, oraş sau judeţ. Europa de Vest a ieşit de mult din Evul Mediu, dar noi am dus tehnicile fanariote dincolo de limitele Evului Mediu. Banii strânşi de Guvern nu folosesc ţării, ci folosesc seniorului şi feudalilor, intereselor de grup şi celor de partid, iar de multe ori, prin odrasle, chiar dincolo de interesele de partid.

Fiind contabil, pentru mine prima mare gâtuială este ANAF, apoi contenciosul fiscal, unde văd abuzuri de neînchipuit. Funcţionarii din cadrul ANAF sunt instruiţi pentru activitatea de control a contribuabililor pentru a amenda, a speria, a pune presiune, nu pentru a corecta, pentru că toţi contribuabilii sunt consideraţi infractori. Acest abuz este transformat de diverse niveluri de management sau, în funcţie de feude, în interpretări originale, contrare practicilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. La fel în magistratura contenciosului administrativ fiscal se judecă pentru binele general al statului, în detrimentul drepturilor contribuabilului minoritar, fraudat de un funcţionar infractor, care a aplicat greşit legile.

În sistemul financiar, la fel ca şi cel al funcţionărimii, şpaga şi mita cu care se întreţine locul cald se bazează pe asuprirea contribuabilului prin servicii privilegiațe, întotdeauna gâtuite în funcţie de buzunar. Exemplele clasice sunt piedicile la obţinerea creditelor, fondurilor de finanţare, fie ele europene sau de încurajare a micilor antreprenori. Încercaţi să obţineţi o autorizaţie de construire. Birocraţia din spatele acestor activităţi este cumplită, cu gâtuieli numite avize, unse şi îndepărtate numai de mărinimia funcţionarului. Realitatea gâtuielii româneşti este corupţia în toată splendoarea ei, valorificată de fiecare feudă stratificată după inima funcţionarului. Şi mă întreb de ce?

Vreau să fiu clar. Respect munca oricărui bugetar, respect orice bugetar, dar pentru corectarea sistemului avem nevoie de o schimbare de mentalitate. Consider că moştenirea comunistă ne-a lăsat un sistem care duce monitorizarea individului dincolo de parametrii normali, sufocând sistemul economic, în care regulile nu sunt aplicate pentru orientarea şi îndrumarea contribuabilului, ci pentru jumulirea lui.

Daniel UDRESCU

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , ,
Secţiuni: Drept constitutional, Opinii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 15 de comentarii cu privire la articolul “Ţara lucrului bine făcut trebuie să înlocuiască ţara legilor mărunte”

  1. Florin RADU spune:

    Stimate autor, ”tara lucrului bine facut” va fi perfect identica cu tara lui ”sa traiti bine”.

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Cu toate aceste „feude” si in ciuda „fanariotismului”, Romania a fost virita in UE si NATO, ale caror interese au fost mai mari decit meschinariile noastre cotidiene. Sint convins ca si lovitura de stat din 1989 a fost sprijinita din exterior, altfel nu se schimba nimic in tara asta. Din pacate, atunci au murit prea multi oameni pentru niste „realizari” prea marunte. 🙁

    Daca nu ne-ar fi tras UE de urechi (adica in sus), neocomunistii sau basistii (e acelasi lucru, zic eu) ne-ar fi tras mai in jos decit sint acum albanezii sau moldovenii. In loc sa ni se spuna in prezent ca sintem cei mai inapoiati si corupti cetateni din UE, s-ar fi spus despre Romania ca e cea mai inapoiata si corupta tara din Europa.

    Cit despre propunerea dvs. „ca în sectorul bugetar să poată lucra un singur membru de familie, restul membrilor de familie fiind obligaţi să construiască mediul privat”, imi permit sa comentez ca ar fi sinucidere curata pt. majoritatea politicienilor, judecatorilor si procurorilor, ale caror famiglii au penetrat sistemul bugetar aproape in totalitate. Cred ca daca s-ar putea, unii si-ar angaja si catelul, si purcelul in administratia publica, justitie, parlament etc.! 🙂

    In fine, despre „tara lucrului bine facut” pot doar sa spun ca romanii au votat masiv in turul 2 al scrutinului prezidential impotriva lui Ponta (din motive intemeiate, evident), nicidecum fiindca l-ar fi admirat pe Iohannis, care a avut o prestatie jalnica in campania electorala. Eu insumi am votat anti-Nastase in 2004 (din motive la fel de intemeiate, desigur), asa cum si in 2009 cei mai multi au votat anti-prostanac, nicidecum pt. ca l-ar fi iubit pe Basescu. Dar, sincer, m-am saturat sa votez negativ, asa ca nu mai girez pe nimeni cu votul meu, fiindca toti sint la fel.

    • Daniel UDRESCU spune:

      Multumesc pentru comentarii

      • Constantin STANCU spune:

        Articol bun, realist! Comentarii lucide. Mai este ceva de adăugat: cei care au venit la vot masiv, suplimentar, în turul doi deşi stăpânesc comunicarea virtuală fac din interent un scop, nu nu mijloc! Ei nu sunt independenţi, sunt dependenţi de părinţi, angajalori, angajaţi, etc. Nu produc încă plus valoare, nu plătesc taxe prin activitatea lor. Pentru ei ar trebui făcut ceva, au lumea lor cu valorile lor, cu starea lor. Toată energia lor ar trebui direcţionată cumva spre activităţi creative şi productive în România! Cei de afară, resect, dar nu ştim câţi se vor întoarce, dacă plusul de capital poate fi valorificat în ţară!? E o dramă cu ei şi cu noi. Fără o modificare a Constituţiei, fără un nou Cod fiscal, fără simplificarea formalităţilor şi fără bună credinţă, un principiu sănătos, e greu…

        • Daniel UDRESCU spune:

          Cum nu se poate mai adevarat. Generatia Internet va fi o generatie care va modifica gandirea la un alt plan.

        • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

          Eu mă consider parte din Generația Viitorul, nu Generația Internet – aia dependentă de angajatori sau de părinți (?). Urât să ne catalogați. Suntem viitorul acestei țări. Nu contează că folosim sau nu internetul.

          • Daniel UDRESCU spune:

            Dra Mihaela,

            Educaţia se face azi în jurul computerului şi telefonului, cu mulţi tineri abandonând o şcoală care nu oferă nimic pentru o pregătire individuală, dezvoltând aplicaţii, afaceri, programe cu care se întreţin. Eu sunt dinozaurul de ieri şi fiica mea de 6 ani este expertul care foloseşte tehnologia de care este înconjuratăcu o usurinta pe care nu o inteleg. Eu trebuie să recunosc schimbarea şi să-i asigur un mediu de dezvoltare propice. Valorile nou create nu au o metodologie nouă de dezvoltare personală, şcoala fiind un sistem închis, rigid, impropriu. Generatia Internet este o generatie cum nu a mai fost alta in comunicare si informatii. Nu am spus-o in sens negativ ci ca sa descriu o faza a dezvoltarii omenirii.

          • Constantin STANCU spune:

            Nu este nici urât, nici pozitiv, este o realitate. Conflictul dintre generaţii este o problemă socială şi se va menţine. Pun în lumină doar faptul că această generaţie nu este înţeleasă de vechea generaţie şi că resursele de un anumit tip (materiale, de putere, etc.) sunt la generaţia veche, formată tip ev mediu. Ori acele valori ale noii generaţii trebuie potenţate în mod real şi evitat conflictele inutile. Vezi cazul manualelor digitale. Pentru un părinte (clasa socială medie) este greu să investească în tehnologia care ar duce la formarea copilului său! Uitaţi-vă la uniunea scriitorilor, nu-şi propun să dezvolte mediul virtual aşa cum ar trebui, multe doctorate ar cădea din lipsă de documentare şi activitate în mediu virtual. Şi nu numai… poate mediul universitar, etc.

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            Domnule Udrescu, internetul este folosit de toate categoriile de varsta cu scopul de a gasi informatii si a verifica informatiile oferite de altii, in afara internetului. Cei tineri sunt viitorul celor batrani si ai unei tari. Si folosesc internetul pentru a verifica daca cei batrani ii pacalesc sau nu. Doar asta conteaza. Cu stima,

        • Victor CALIANU spune:

          D-le Stancu,

          Nu pot sa nu observ tenta cenzitara a comentariului dumneavoastra. Ce importanta are din perspectiva votului daca alegatorii platesc sau nu impozite sau daca expatii se mai intorc in tara?

  3. Dra Mihaela, Dle Stancu,

    Sunt de acord cu Dl Stancu in mare parte. Eu vorbesc însa de o alta situatie, despre generatia copiilor mei care s-au născut si a folosit de la 2 ani computer, tableta, telefon, programare TV, radio, mediu ambient, lumini, VCR, CD, programare aparatura de bucatarie etc. Aceasta generatie are un numitor comun cel al comunicatiei electronice, sau a internetului. Ceea ce copiii mei fac in mod usual, pentru mine care am avut primul computer în anii 80 este tot timpul o munca mai grea. Am facut sistemul contabil la Coca-Cola in 91, dar astazi nu mai ma descurc in programare, declarandu-ma afon. Sunt un utilizator de programe. Copiii mei insa programeaza, se joaca in echipa pe telefon si computer cele mai nastrusnice jocuri, creaza aliante, prietenii, lupte, etc. Am spus Generatia Internet la fel cum as fi putut spune Generatia Comunicare Electronica, ca o metoda de a identifica un moment in dezvoltarea umana. Faptul ca toti folosim internetul este irelevant. Am identificat numai un salt in educatie, care asa cum spunea Dl Stancu este o realitate, nu un conflict de generatii. Eu am responsabilitatea sa dezvolt si sa cladesc cee ace vor copiii mei pentru realitatea lor. Chiar modelul de scoala/clasa este unul perimat, care nu fructifica dezvoltarea copiilor din punct de vedere al noului mediu. Asta poate sa insemne o revolutie sau nu. Nu pot fi de acord cu dumneavoastra cu „ce conteaza”, pentru ca eu, cel batran nu am ca scop sa pacalesc pe nimeni, ci din contra, contribui resurse importante in dezvoltarea tehnologica a copiilor mei sau a angajatilor mei. Si mai mult, pentru ca raspund pentru ceea ce fac, nici nu prea ma intereseaza ce spun altii, atata timp cat stiu ca am facut totul cu buna credinta. In concluzie, articolul este scris ca un semnal de alarma la o acumulare de rau (coruptie, feude, gatuieli mostenite birocratic), nu critica noua generatie ci asteapta de la aceasta sa nu repete erorile trecutului.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Ca sa nu se mai supere doamne sau domnisoare (eventual zine) sensibile, recomand autorului sa inlocuiasca sintagma „Generatia Internet” cu o sintagma mai potrivita, precum: „Generatia Facebook”.

      Intr-adevar, nu toti cei care utilizeaza internetul socializeaza pe Face-buci, pardon, Facebook. Unii intra pe net ca sa caute informatii, nu sa birfeasca ori sa scrie pe retele de socializare ce le-a mai vomitat pisica. Oricum, cred ca si Facebook va pieri ca si alte mode trecatoare, gen Yahoo!Messenger, MySpace, Hi5, Twitter etc.

      De la acuzatia idioata: „Daca nu votezi, nu existi” am ajuns la reprosul: „Daca n-ai cont de Facebook, nu existi”! Ce s-a intimplat cu maxima lui Descartes: „Gindesc, deci exist”?

      Regret ca esenta articolului nu a fost dezbatuta, unele comentarii deviind total de la subiect. Dar, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, Mihaela are un talent deosebit in a genera discutii aprinse off-topic.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimate domnule Udrescu,

      De ce nu va adresati cu „domnul Constantin” domnului Stancu? Chiar nu inteleg de ce nu aplicati egalitatea in tratament.

      Cat pe fond, domnul Stancu a spus ca noua generatie nu este o generatie independenta, ci una dependenta. A trebuit sa intervin fata de aceasta afirmatie. Personal, vreau ca noua generatie sa fie tratata cel putin cu egala consideratie oferita vechii generatii. Ar fi un inceput. De ce vreau asta? Pentru ca niciodata nu stim cat de sus va ajunge noua generatie, dar stim sigur cat de jos a ajuns, poate, vechea generatie. Istoria ne arata tot timpul doar trecutul, nu si viitorul.

      Ca atare, rog sa nu mai fie generatia asta noua catalogata in fel si chip.

      Pentru moment, toate generatiile (vreo trei) convietuiesc pentru ca asa a fost lasat de la natura. Si cred ca aceasta convietuire poate fi realizata fara sa ne oferim adjective atunci cand comentam o idee exprimata de un autor intr-un articol.

      Eu am o fiica de 5 ani fata de care vorbesc cu aceeasi consideratie pe care o arat unei persoane de-o varsta cu mine. Nu inteleg de ce nu putem face acelasi lucru si aici, si de ce trebuie sa facem dihotomii intre generatii, iar una sa fie in mod clar aia dependenta. Dependenta financiara (acolo unde ar exista) nu inseamna si dependenta in gandire si actiune. O astfel de dependenta se aplica doar pentru cei fara coloana si caracter – si indiferent de varsta sau generatie. In alte cuvinte, doar pentru ca esti platit de cineva, nu inseamna ca i te subordonezi in plan politic, atunci cand mergi sa votezi. Sau doar pentru ca primesti ajutor de la parinti, nu inseamna ca vei vota precum ei. Etc. Etc.

      Multumesc si cu bine,

  4. Pentru ca am 56 de ani v-am considerat undeva pe langa fiica mea ca varsta si v-am apelat cu Dra Mihaela. Pentru ca pe Dl Stancu il consider mai apropiat de varsta mea l-am apelat cu Dle Stancu. Deci pe dvoastra va consider superioara si mai aproape de sufletul meu si pe Dl Stancu l-am defavorizat. In rest comentariu nu-mi este adresat. In alta ordine de idei, poate criticati articolul, nu aerienele de forma. In contabilitate se pune accentul pe substanta.

    Dle Hrib,

    Multumesc. Si eu cred ca as fi preferat sa fie dezbatut articolul. Cat despre diferentele de tratament o sa va defavorizez si pe dvoastra.

  5. Constantin STANCU spune:

    Am peste 60 de ani şi folosesc cu brio calculatorul, accesul la baza de date este important! Înainte de 89 am fost la Miliţie pentru a-mi înregistra maşina de scris, pentru a-mi dactilografia lucrările juridice. Aşa am învăţat să utilizez tastele…
    Citesc cu interes materialele dra. Mihaela, chiar învăţ. Un lucru bine făcut trebuie să ţină seama şi de conflictul dintre generaţii. Cei care se documentează sunt mai informaţi, pot face societatea să meargă. Sociologii acceptă acest conflict, mai adăugăm conflictul dintre culturi etc. Mulţi nu au acces la informaţii şi se simt frustraţi: de ce reuşeşte individul X? Pentru că este mai documentat! Nu insist. Avem o problemă, în provincie ţăranul ară cu boii încă, stă în birt şi aşteaptă ceva. Dacă are venit, trebuie să susţină din activitatea sa feudală funcţionarea unui sistem care se bazează pe informaţie şi informaţia costă scump! Scump rău! Cu bănci, sateliţi de comunicaţii, specialişti, etc. Un lucru bine făcut înseamnă şi investiţie în funcţionarea statului de drept, asta presupune educaţie etc… etc… Cu bucurie! Nu era de rău, nu era de bine, era despre fractalia…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD