România la CEDO: cauza pendinte Nagy. Dreptul de contact al bunicilor, copil-minor și dreptul la respectul vieții de familie. UPDATE: decizia
22 ianuarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
21 ianuarie 2016: După ce Secția a treia, CEDO a atras atenția reclamantei că termenul pentru depunerea observațiilor a expirat, reclamanta a informat Curtea că a părăsit România în 2014 și că întreaga familie s-a mutat în Germania. Prin urmare, Curtea a considerat că din informațiile primite se pare că problema a fost soluționată. Ca atare, Secția a treia a decis în data de 29 septembrie 2015 (și notificată la 22 octombrie 2015) să scoată cauza de pe lista cauzelor aflate pe rol.
* * *
9 decembrie 2014: SECȚIA A TREIA, CEDO
Cererea nr. 56594/13
Olga NAGY
împotriva României
depusă la 23 august 2013 și comunicată la 17 noiembrie 2014
1. Situația de fapt, precum este redată de către reclamantă:
Reclamanta și soțul ei au împreună un copil născut la 22 februarie 2005.
După nașterea copilului, familia reclamantei a trăit timp de două săptămâni la părinții acesteia, I.Z. și M.Z., în casa părintească din Oradea, mutându-se la socrii reclamantei după ce relațiile s-au deteriorat întrucât părinții reclamantei criticau metodele de creștere a copilului.
Patru ani mai târziu, familia s-a mutat în noua lor casă din Borșa.
În toată această perioadă, I. Z. și M. Z. au avut contacte sporadice cu B., vizitându-l de ziua lui, apoi o dată la grădiniță, o dată în parc și o dată când copilul era internat în spital.
I. Z. și M. Z. s-au adresat Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerului Justiției și Agenției Bihor de Protecție a Copilului, cu scopul de a obține informații despre copil. Cazul a fost monitorizat timp de trei luni, organizându-se întâlniri cu toate părțile implicate, consiliere, vizite la domiciliu și vizite la creșă.
La 15 decembrie 2009, I. Z. și M. Z. au introdus o acțiune civilă, cerând drepturi de contact cu privire la nepotul lor. Părinții s-au opus cererii, susținând că cel mic nu avea nicio legătură de atașament cu bunicii și că aceștia nu erau pregătiți să aibă grijă de copil. Reclamanta a menționat de asemenea că atunci când avea 6 ani, aflându-se sub îngrijirea tatălui – acum bunic, aceasta a căzut de la etajul 9. S-a mai menționat faptul că bunicii nu erau de acord cu metodele lor de educație parentală și că au încercat, de exemplu, să forțeze copilul să mănânce mai mult decât ceea ce era considerat ca fiind suficient de către părinți și împotriva dorinței lor exprese de a nu îl forța. Părinții au explicat faptul că nu au interzis bunicilor să-și viziteze nepotul.
La 10 februarie 2011, Judecătoria Oradea a admis parțial acțiunea, acordând I. Z. și M. Z. dreptul de a lua copilul acasă în fiecare vineri, între orele 15:00-18:00, dar și o săptămână în timpul vacanței de vară. De asemenea, copilul trebuia dus la bunici timp de 4 zile între Crăciun și Revelion. Instanța a constatat, printre altele, faptul că legislația națională stabilește drepturi de contact între copil și rudele sale și că aceste drepturi pot fi restrânse sau chiar interzise doar în împrejurări excepționale, respectiv atunci când aceste legături ar pune în pericol dezvoltarea fizică, psihologică, morală și intelectuală a copilului. Aceasta a respins argumentul referitor la faptul că bunicii nu erau pregătiți să aibă grijă de nepot, calificând drept un simplu eveniment nefericit faptul că reclamanta a căzut de la etajul 9 când era mică. De asemenea, instanța a statuat că minorul nu avea o legătură strânsă cu bunicii tocmai din cauza relației tensionate existente între părinți și bunici.
Apelul la această hotărâre a fost respins, în data de 2 iunie 2011. În recurs, cu acordul părinților, copilul minor a fost audiat de către un psiholog angajat de instanță, care a recomandat în raportul său ca minorul să dezvolte legături și cu bunicii. Acesta a mai precizat că lipsa de contact dintre copil și bunicii săi ar reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea emoțională și socială a copilului, dar nu a indicat și modalitatea în care aceste legături ar trebui create și dezvoltate. Printr-o hotărâre definitivă din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins recursul și a concluzionat că este în interesul superior al copilului dezvoltarea de relații personale cu bunicii.
2. Capete de cerere:
Invocând articolele 2 (?-n.n.), 5 (?-n.n.) și 8 din Convenție, reclamanta se plânge de faptul că dreptul de contact stabilit de către instanța națională va aduce atingere programului educativ al copilului și va pune în pericol siguranța acestuia, încălcând astfel dreptul la viață privată al reclamantei.
3. Întrebare adresată părților:
A existat o încălcare a dreptului reclamantei la respectarea vieții sale de familie, contrar articolului 8 din Convenție, având în vedere modul în care instanțele naționale au stabilit drepturi de contact pentru bunici cu privire la copilul minor al reclamantei?
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
