« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
 1 comentariu

Sporul de confidentialitate pentru grefieri
16.04.2008 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

In scopul asigurarii mai eficiente a confidentialitatii informatiilor clasificate in legislatia nationala au fost concretizate o serie de acte normative menite sa confere categoriilor de persoane – salariati ce gestioneaza astfel de informatii sporuri salariale corespunzatoare gradului de acces la asemenea informatii. Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, s-a prevazut ca „pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu informatiile clasificate, in functie de certificatul – avizul de securitate detinut, cadrele militare in activitate, functionarii publici cu statut special, militarii angajati pe baza de contract si personalul civil din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un spor lunar de pana la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza”.

De asemenea, prin dispozitiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici s-a prevazut ca sporul de confidentialitate in cuantum de pana la 15% se acorda nu numai categoriilor de functionari publici prevazute in Legea nr. 444/2006, ci si altor categorii de functionari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administratiei Presedintiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrarii Europene, Ministerul Economiei si Comertului, Consiliul Legislativ.

In aceeasi ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidentialitate de pana la 15% si membrilor plenului, precum si altor categorii de personal din cadrul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

Insasi O.G. nr. 137/2000 pentru prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prevede in art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidentialitate de pana la 15% personalului din aparatul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, tocmai in ideea unui tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul institutiilor publice ce gestioneaza informatii clasificate sau confidentialitate.

Or, desi grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea sunt obligati sa pastreze secretul profesional, confidentialitatea in legatura cu faptele si informatiile despre care iau cunostinta in exercitarea functiei, cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminati, intrucat nu beneficiaza de sporul de confidentialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercita functii ce implica pastrarea confidentialitatii.

Actiunile intemeiate pe discriminarea existenta intre categoria personalului auxiliar si conex si celelalte categorii socio-profesionale care au un statut ce le recunoaste dreptul la sporul de confidentialitate au fost respinge aproape in bloc, cu mici exceptii, astfel incat in acest mod au fost create premisele unei continue discriminari in cadrul aceleiasi categorii socio-profesionale, caz ilar cand in cadrul aceleeasi Curti de apel, sa existe instante care acorda acest spor la salariu, in dauna altora care nu l-au recunoscut.

Astfel, s-a retinut ca functia de grefier nu este enumerata in textele de lege ca fiind beneficiara a sporului de confidentialitate de 15 % solicitat, iar conform art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006 „(…) pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu informatiile clasificate, cadrele militare in activitate, functionarii publici cu statut special, militarii angajati pe baza de contract si personalul civil din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un spor lunar de pana la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza„. De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007 sporul de confidentialitate in cuantum de pana la 15% se acorda si functionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii,Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrarii Europene, Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ. Conform art. 20 alin. (3). din Legea nr. 656/2002 s-a acordat sporul de confidentialitate de pana la 15 % unor categorii de personal din cadrul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. De asemenea, conform O.G. nr. 137/2000 s-a acordat sporul de confidentialitate de pana la 15 % personalului din aparatul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.

Din textele de lege amintite mai sus rezulta indubitabil ca personalul auxiliar din justitie ocupand functiile de grefieri nu este indreptatit la sporul de confidentialitate solicitat intrucat nu exista niciun text de lege care sa prevada acordarea acestui spor si grefierilor, iar daca legiuitorul ar fi intentionat sa acorde acest spor si grefierilor atunci prevedea in mod expres intr-unul din textele de lege mentionat, acordarea acestui spor si acestora.

Conform principiului separarilor puterilor in stat, unica autoritate legislativa a tarii este Parlamentul, astfel incat instanta de judecata are menirea doar de a pune in aplicare dispozitiile legale adoptate de parlament, neputandu-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispozitii legale si altor categorii de persoane decat cele enumerate in mod limitativ de legiuitor in textele de lege de care se prevaleaza in actiunea formulata reclamanta.
(Tribunalul Bihor, Sectia Civila, Dosar nr. 4698/111/2007, sentinta civila nr.965/LM/2007 din 07.12.2007)

In opinia subsemantului, instantele au apreciat in mod eronat ca actiunile promovate sunt neintemeiate pentru considerenteele retinute referitoare la imprejurarea detinerii si exercitarii de catre reclamanti a calitatii de personal auxiliar in cadrul instantelor, parte a sistemului autoritatii judecatoresti, si a faptului ca drepturile de care beneficiem formeaza obiectul unor reglementari speciale, distincte fata de cele prevazute pentru alte categorii de personal, fiind redata definitia discriminarii in redactarea data de dispozitiile cuprinse in O.G. nr. 137/2000, potrivit careia nu orice diferenta de tratament semnifica discriminare pentru a putea fi retinut tratamentul diferentiat, injust etc., pentru a fi retinuta aceasta diferentiere fiind necesar sa se stabileasca daca persoane aflate in situatii analoage sau comparabile in materie, beneficiaza de un tratament preferential, precum si daca o asemenea distinctie exista si aceasta sa nu-si gaseasca o justificare obiectiva sau rezonabila.

In sensul celor exprimate aici, sunt de amintit si concluziile la care a ajuns o alta instanta referitoare la problematica sporului de confidentialitate, care a retinut ca grefierii fac parte din categoria personalului din unitatile din justitie, (unitati finantate de la bugetul de stat), raporturile juridice de munca ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozitiilor art. 295 alin. (2) din acest cod.

In ceea ce priveste stabilirea existentei sau inexistentei discriminarii reclamantilor, prin neacordarea sporului de confidentialitate, instanta urmeaza sa cerceteze situatia in care se afla reclamantii in raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplica acestora, justificarile si criteriile tratamentelor diferentiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare (aquis-ul comunitar in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), in vederea definirii si constatarii discriminarii directe, tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situatii doar comparabile, iar nu neaparat in situatii chiar similare.

In speta, este fara putinta de tagada apartenenta reclamantilor la personalul din unitatile de justitie (unitati bugetare). Reclamantilor le-a fost impusa prin lege o obligatie profesionala imperativa, speciala si specifica, de confidentialitate (art. 99 lit. d). din Legea nr. 303/2004 si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul deontologic si art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 si art. 9 din Codul deontologic) care se indeplineste in cadrul executarii raporturilor de munca. Prin insasi natura sa, activitatea judiciara desfasurata de reclamanti implica administrarea sau cel putin contractul cu informatii confidentiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constand, de exemplu, in date privind: arestari, interceptari ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protectia victimelor, datele cu caracter personal de justitiabililor si colegilor de serviciu (art. 2 alin. (4) si alin. (5) din Legea nr. 677/2001), sesizarile adresate organelor statului (de pilda, cele facute conform art. 18 lit. c). din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protectia minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuala etc.

Reclamantii nu indeplinesc o functie de demnitate publica (numiti sau aleasa), ori nefiind demnitari publici, se afla in aceeasi situatie ca si personalului din unitatile bugetare, insa, in ultimele, faptului indeplinirii obligatiei de confidentialitate, i-a fost recunoscut si dreptul corelativ salarial.

Astfel, conform art. 13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, art. 3 din O.G. nr. 38/2003, art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003, art. 3 din O.G. nr. 19/2006, art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, art. 15 din O.G nr. 64/2006, art. 13 din O.G nr. 10/2007, debitorii obligatiei de confidentialitate au fost recunoscuti. In mod firesc, ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidentialitate, unitatile bugetare fiind debitori ai obligatiei sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.

Potrivit art. 1 si art. 295 alin. (2) din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesionala, perioada in care o persoana presteaza munca ii revine obligatia de confidentialitate.

Cu privire la natura juridica a obligatiei de confidentialitate a reclamantilor, instanta a retinut ca aceasta reprezinta o clauza legala a raportului de munca al acestora, o clauza obligatorie (iar nu facultativa ca in dreptul comun al muncii), insa raportul de munca, indiferent daca este tipic sau atipic, are intotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.

Ca atare, legiuitorul, instituind obligatia sinalagmatica profesionala (de munca) de confidentialitate in sarcina reclamantilor, implicit si de drept a instituit si o obligatie de plata (o contraprestatie salariala), pe cale de analogie a legii (deci obligatia de plata este implicita, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, in caz contrar, ar fi incalcate si principiile constitutionale privind nediscriminarea dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu pentru munca prestata (potrivit art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (2) din Constitutie, prevederi dezvoltate de art. 5, art. 6 si art. 154 din Codul muncii).

Ca atare, obligatia de confidentialitate constituie o notiune juridica si legislativa larga, atotcuprinzatoare, care este recunoscuta de lege tuturor celor care presteaza activitati, in temeiul unui raport de munca, indiferent de felul raportului de munca si al functiei detinute.

Insa, este de remarcat ca reclamantii (grefierii – n.n.) desi isi executa obligatia de confidentialitate, fiind debitori ai acestei obligatii in mod similar cu restul personalului din unitatile bugetare, totusi pentru indeplinirea acestei obligatii speciale si specifice, nu li se recunoaste sporul salarial de confidentialitate, asa cum este recunoscut in cazul restului personalului din sistemul bugetar.

In concluzie, prin neacordarea sporului de confidentialitate, reclamantii sunt in mod evident si grav discriminati, deoarece se afla in aceeasi situatie juridica si faptica care fundamenteaza si genereaza acest in spor salarial si pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridica si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminarii in materie de munca, ori de cate ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci, indiferent de functie) care intruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentand cota din profitul unitatii numai sefilor de proiecte si respingerea acordarii acestuia si cadrelor medii, echivaleaza cu o discriminare – Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vil-a, Decizia civila nr.2814/R/2G06, in Al. Ticlea – „Tratat de dreptul muncii", 2007, pag.617).

Deci, reclamantii sunt discriminati in sensul art. 2 alin. (1) – (3), art. 6 din O.U.G. nr. 137/2000, intrucat le-a fost refuzat sporul de confidentialitate nu datorita faptului ca nu ar indeplini conditia normativa de acordare a acestui spor (conditia indeplinirii obligatiei legale de confidentialitate), ci sub pretextul ca apartin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000).

Prin art. 2 alin. (1) O.G. nr. 137/2000 se arata ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc, care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural, sau in orice alte domenii ale vietii publice.

La alin. (3) din art. 2 al aceluiasi act normativ se arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.

Ori, criteriul dupa care s-a facut distinctia este categoria socio-profesionala, criteriu de diferentiere injust a personalului din unitatile bugetare, fiind absurd si de neconceput a se accepta ca obligatia legala de confidentialitate se executa doar raportat la o anumita profesie, iar la alta, nu.

Potrivit art. 2 pct. (1) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art. 29 pct. 2, in exercitiul drepturilor si libertatilor ale, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.

Art. 2 pct. 2 din Conventia nr. 111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei prevede ca diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie, nu sunt considerate discriminatorii, dar in speta neacordarea sporului de confidentialitate nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabila, deoarece restul personalului bugetar nu primeste sporul de confidentialitate pentru calificarile cerute de ocupatia acestora, ci doar pentru ca sunt debitori ai obligatiei de confidentialitate (la fel ca si reclamantii. – grefierii – s.n.)
(Curtea de Apel Targu Mures, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie in dosarul nr. 1988/102/2007, prin decizia nr. 1421/R din 20 Decembrie 2007)

In sustinerea punctului de vedere contrar celui exprimat in lucrarea de fata, sunt trecute in revista atributiile de serviciu ale personalului auxiliar in concret, prin analiza acestora in comparatie cu cele ale altor categorii profesionale, prin raportare la grila de salarizare ale acestora, constatandu-se ca nu se poate retine situatia comparabila intre categoriile profesionale in discutie, invocandu-se ca actele normative la care am facut referire mai sus prevad acordarea sporului de confidentialitate raportat la gestionarea informatiilor clasificate in redactarea Legii nr. 182/2002, conchizandu-se ca personalul auxiliar nu este indrituit sa beneficieze de sporul solicitat intrucat nu manipuleaza si nu gestioneaza informatii clasificate, iar legile invocate nu prevad expres acordarea respectivului spor si pentru categoria personalului auxiliar. Totodata, se motiveaza ca acordarea sporului de confidentialitate este prevazut sub o conditie, respectiv ca o conditie de valabilitate a actului juridic civil, de incadrarea acestuia in limitele bugetelor aprobate de catre ordonatorul principal de credite, care in opinia subsemnatului este potestativa simpla, depinzand atat de vointa ordonatorului principal de credite cat si de bugetul alocat institutiei respective, conditie neinterzisa de lege.

Se mai fac aprecieri referitoare la faptul ca statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti constituie o reglementare distincta de alte categorii profesionale, astfel incat nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte care tin de statutul profesiei nu este o problema care sa poata fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind sfera de aplicare a cadrului legal instituit prin O.G. nr. 137/2000, facandu-se o analogie, in sensul ca daca exista contradictii in legatura cu o dispozitie cuprinsa intr-o lege sau ordonanta cu dispozitia constitutionala reprezentata de liberul acces la justitie si la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice din perspectiva art. 16 din Constitutie, aceste aspecte tin insa de contenciosul constitutional, depasind competenta instantelor ordinare, ignorandu-se voit probabil dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora „Curtea se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Concluzionand asupra punctului de vedere de mai sus, s-a considerat ca exercitarea unor drepturi la care face referire O.G. nr. 137/2000 vizeaza modul de aplicare al unor dispozitii legale care instituie acele drepturi si nu examinarea solutiilor legislative alese de catre legiuitor, astfel ca in afara legii nu se poate vorbi de discriminare in sensul O.G. nr. 137/2000.

Referitor la materia supusa discutiei se pot face cateva consideratii desprinse din dispozitiile legale care o reglementeaza.

Astfel, prin Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 s-a instituit cadrul general obligatoriu pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, publicata in Monitorul Oficial Nr. 790 din 12 decembrie 2001.

Potrivit art. 1 din lege, scopul acesteia vizeaza garantarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, iar exercitarea drepturilor prevazute in prezenta lege nu poate fi restransa decat in cazuri expres si limitativ prevazute de lege.

Domeniul de aplicare al legii vizeaza aplicarea prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate, in tot sau in parte, prin mijloace automate, precum si prelucrarii prin alte mijloace decat cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenta sau care sunt destinate sa fie incluse intr-un asemenea sistem.

In intelesul legii, unii termeni se definesc dupa cum urmeaza: a) date cu caracter personal – orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila; o persoana identificabila este acea persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau la mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale; b) prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operatiune sau set de operatiuni care se efectueaza asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea; (…) e) operator – orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care stabileste scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; daca scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau in baza unui act normativ, operator este persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care este desemnata ca operator prin acel act normativ sau in baza acelui act normativ; f) persoana imputernicita de catre operator – o persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care prelucreaza date cu caracter personal pe seama operatorului; (…)

Referitor la confidentialitatea prelucrarilor, in cuprinsul art. 19 din lege se mentioneaza ca orice persoana care actioneaza sub autoritatea operatorului sau a persoanei imputernicite, inclusiv persoana imputernicita, care are acces la date cu caracter personal, nu poate sa le prelucreze decat pe baza instructiunilor operatorului, cu exceptia cazului in care actioneaza in temeiul unei obligatii legale.

Pentru neindeplinirea obligatiei de respectare a confidentialitatii lucrarilor, art. 33 din lege stipuleaza ca neindeplinirea obligatiilor privind aplicarea masurilor de securitate si de pastrare a confidentialitatii prelucrarilor, prevazute la art. 19 si 20, constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 15.000.000 lei la 500.000.000 lei.

In consideratia celor ce preced, trebuie analizate dispozitiile legale care reglementeaza statutul personalului auxiliar si conex, care, potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, in redactarea data dupa modificarea adusa prin Legea nr. 17/2006, stipuleaza ca stabilirea drepturilor si indatoririlor personalului auxiliar se face tinandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfasurarea activitatii de justitie, de raspunderea si complexitatea fiecarei functii, de interdictiile si incompatibilitatile prevazute de lege pentru persoanele care sunt incadrate in institutiile publice.

Potrivit art. 60. alin. (1) din lege, pentru activitatea desfasurata, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea are dreptul la o salarizare stabilita in raport cu nivelul instantei sau parchetului, cu functia detinuta, cu vechimea in munca si in specialitate, precum si cu alte criterii prevazute de lege.

In conditiile alin. (3) al aceluiasi articol, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea beneficiaza de salarii de baza, spor de vechime, prime si de alte drepturi salariale, in conditiile legii.

In conformitate cu dispoz. art. 76, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea are obligatia sa isi indeplineasca indatoririle de serviciu cu profesionalism, impartialitate si celeritate, in conformitate cu legea, si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justitiei, iar fata de art. 77 alin. (1) functia de grefier este incompatibila cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice.

Confidentialitatea lucrarilor efectuate si a informatiilor despre care iau cunostinta sunt stipulate la art. 78 alin. (1), potrivit caruia personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea este obligat sa pastreze secretul profesional, confidentialitatea in legatura cu faptele si informatiile despre care ia cunostinta in exercitarea functiei, cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, iar la alin. (2) se mentioneaza ca personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea nu ii este permis sa comenteze sau sa justifice in presa ori in emisiuni audiovizuale hotararile sau solutiile date in dosarele despre care a luat cunostinta in exercitarea atributiilor de serviciu.

Nerespectarea confidentialitatii lucrarilor se considera abatere disciplinara potrivit art. 84 lit. e) din statut, sanctionabila in conditiile art. 82 si urm din statut.

Totodata, potrivit Ordinului nr. 52 din 18 aprilie 2002 privind aprobarea cerintelor minime de securitate a prelucrarilor de date cu caracter personal, publicat in Monitorul Oficial Nr. 383 din 05 iunie 2002, emis de catre Avocatul Poporului, in contexul Hotararii Senatului Romaniei nr. 33 din 4 octombrie 2001 pentru numirea Avocatului Poporului, vazand prevederile art. 13 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului si ale art. 7 din Regulamentul de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului si in aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, conform carora cerintele minime de securitate a prelucrarilor de date cu caracter personal vor fi elaborate de autoritatea de supraveghere si vor fi actualizate periodic, corespunzator progresului tehnic si experientei acumulate, s-au prevazut cerintele minime de securitate a prelucrarilor de date cu caracter personal trebuie sa stea la baza adoptarii si implementarii de catre operator a masurilor tehnice si organizatorice necesare pentru pastrarea confidentialitatii si integritatii datelor cu caracter personal. In concordanta cu acestea operatorii isi vor stabili propriile politici si proceduri de securitate.

Astfel, prin utilizator se intelege orice persoana care actioneaza sub autoritatea operatorului, a persoanei imputernicite sau a reprezentantului, cu drept recunoscut de acces la bazele de date cu caracter personal. Utilizatorii, pentru a capata acces la o baza de date cu caracter personal, trebuie sa se identifice. Identificarea se poate face prin mai multe metode, cum ar fi: introducerea codului de identificare de la tastatura (un sir de caractere), folosirea unei cartele cu cod de bare, folosirea unei cartele inteligente (smart card) sau a unei cartele magnetice. Fiecare utilizator are propriul sau cod de identificare. Niciodata mai multi utilizatori nu trebuie sa aiba acelasi cod de identificare. Codurile de identificare (sau conturi de utilizator) nefolosite o perioada mai indelungata trebuie dezactivate si distruse dupa un control prealabil intern al operatorului. Perioada dupa care codurile trebuie dezactivate si distruse se stabileste de operator.

Orice cont de utilizator este insotit de o modalitate de autentificare. Autentificarea poate fi facuta prin introducerea unei parole sau prin mijloace biometrice: amprenta dactiloscopica, amprenta vocala, angiografia retiniana etc. Parolele sunt siruri de caractere. Cu cat sirul de caractere este mai lung, cu atat parola este mai greu de aflat. La introducerea parolelor acestea nu trebuie sa fie afisate in clar pe monitor. Parolele trebuie schimbate periodic in functie de politicile de securitate ale entitatii (operator sau persoana imputernicita). Schimbarea periodica a parolelor se face numai de catre utilizatori autorizati de operator.

In cadrul cursurilor de pregatire a utilizatorilor operatorul este obligat sa faca informarea acestora cu privire la prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, la cerintele minime de securitate a prelucrarilor de date cu caracter personal, precum si cu privire la riscurile pe care le comporta prelucrarea datelor cu caracter personal, in functie de specificul activitatii utilizatorului.

Utilizatorii care au acces la date cu caracter personal vor fi instruiti de catre operator asupra confidentialitatii acestora si vor fi avertizati prin mesaje care vor aparea pe monitoare in timpul activitatii. Utilizatorii sunt obligati sa isi inchida sesiunea de lucru atunci cand parasesc locul de munca.

Astfel, in lumina celor ce preced, avand in vedere atributiile prevazute in fisa postului personalului auxiliar si conex ce functioneaza in instantele romanesti, rezulta in mod clar si indubitabil ca acestei categorii profesionale ii sunt aplicabile interdictiile vizand respectarea confidentialitatii lucrarilor, fara a i se acorda, in contrapondere, sporul de confidentialitate raportat la gestionarea informatiilor prelucrate in cadrul functiei exercitate, fiind privati astfel de un bun in intelesul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia E.D.O., prin discriminarea existenta intre diferitele categorii socio-profesionale ce uziteaza date cu caracter personal.

In conformitate cu prevederile art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, purtand titlul „Interzicerea discriminarii”, „exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”, acesta fiind principiul egalitatii tuturor in fata legii, „lista cuprinsa in art.14 nefiind limitativa”, dreptul la nediscriminare „protejand persoanele fizice si persoanele juridice aflate in situatii asemanatoare, impotriva aplicarii unui tratament diferit” (C.E.D.H. 23 iulie 1968 citat de Corneliu Birsan – „Conventia europeana a drepturilor omului” – Comentariu pe articole – Vol.I – Drepturi si libertati). Conventia Europeana a Drepturilor Omului la care Romania a aderat, trebuie respectata cu prioritate fata de dreptul intern, in caz contrar instituindu-se raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor pe care si le-a asumat Statul Roman.

Conform art. 16, „Egalitatea in drepturi”, din Constitutia Romaniei, potrivit cu care: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, trebuia ca si personalul auxiliar sa beneficieze de sporul de confidentialitate de 15%, atat timp cat sunt obligati sa pastreze secretul confidentialitatii ca si alte categorii de persoane, dar fara a beneficia ca si acestea de sporul mentionat.

In drept, pretentiile afirmate de catre grefieri se intemeiaza pe dispozitiile Codului muncii (Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003), Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, Constitutia Romaniei revizuita, Legea nr. 567 din 09/12/2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1197 din 14.12.2004, intrata in vigoare la data de 01.01.2005 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea,
Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.135 din 31 mai 1994,
Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciara, republicata,
O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare,
Conventia nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei,
Art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
Art. 19 pct. 3 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice.

Privind asigurarea egalitatii cetatenilor in exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, Curtea Constitutionala a considerat in Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curtii, ca in instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.

O asemenea reglementare trebuie sa fie in concordanta cu principiul egalitatii, care, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in mod constant in jurisprudenta sa, nu inseamna «eo ipso» aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalitatii nu presupune uniformitate, asa incat toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel, ci presupune ca la situatii egale sa corespunda un tratament egal, iar la situatii diferite sa existe un tratament diferit.

Tratarea inegala a indivizilor sau grupurilor in raport cu unele trasaturi categorice cum ar fi apartenenta etnica, rasiala, religioasa sau de clasa este caracteristica ideeii de discriminare. In mod obisnuit, termenul este folosit pentru a descrie actiunea unei majoritati dominante in raport cu o minoritate dominata si implica un prejudiciu adus unei persoane sau unui grup. Organizatia Natiunilor Unite include in discriminare „orice conduita bazata pe distinctia operata in raport cu anumite categorii naturale si sociale si care nu este legata de capacitatile si meritele individuale sau de comportamentul concret al unei persoane."

Supunandu-se prevederilor internationale care apara drepturile salariatilor, Codul Muncii reglementeaza, in cadrul relatiilor de munca, principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. De aceea, orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. Pe langa acestea, mai constituie discriminare directa si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta.

Egalitatea incumba in acelasi timp interzicerea si combaterea oricaror discriminari. Fata de textele din Carta Natiunilor Unite (art. 1 paragraful 3), Declaratia Universala (art.2) si din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului (art. 14), in continutul art. II- 81 al Constitutiei Europene, s-au extins concretizarile si privind: originea etnica, convingerile, caracteristicile genetice si orientarea sexuala. Discriminarea din ratiuni de nationalitate este interzisa prin dispozitiile paragrafului 2 al art. I – 4. Referiri la nediscriminare se fac si in Conventiile O.N.U. si ale institutiilor sale privind eliminarea formelor de discriminare: rasiala, in remunerarea mainii de lucru masculine si feminine, in domeniul invatamantului sau in domeniul fortei de munca, in Conventia culturala europeana, in Conventia privind drepturile omului si biomedicina, precum si in unele protocoale aditionale acestor conventii.

Potrivit cerintelor stipulate in art. 21 din CARTA DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE: “Toti salariatii au dreptul la o remunerare nediscriminatorie pentru o munca de valoare egala si de natura sa le asigure un nivel de viata civilizat pentru ei si familiile lor; indeosebi, femeile trebuie sa se bucure de conditii nediscriminatorii, de munca si remunerare.”

Conventia nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, adoptata la 25 iunie 1958 in cadrul Conferintei generale a Organizatiei Internationale a Muncii, convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii, confirmata de Romania prin Decretul nr. 284 din 11 mai 1973 pentru ratificarea unor conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii, prevede la articolul 1 pct. 1 ca „In intelesul prezentei conventii prin termenul discriminare se intelege:
a) orice diferentiere, excludere sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenta, nationala sau origine sociala, care are ca efect sa suprime sau sa stirbeasca egalitatea de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si de exercitare a profesiei;
b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta avand ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente.

In considerarea dispozitiilor art. 2 diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie nu sunt considerate discriminari. In intelesul acestei conventii, termenii ocuparea fortei de munca si exercitarea profesiei includ accesul la pregatirea profesionala, accesul la ocuparea fortei de munca si la exercitarea diferitelor profesii, precum si conditiile de ocupare a fortei de munca.

In conceptia Conventiei nr. 111/1958 nu sunt considerate discriminari masurile ce afecteaza individual o persoana banuita in mod legitim ca desfasoara o activitate care prejudiciaza securitatea statului sau in privinta careia s-a stabilit ca desfasoara in fapt aceasta activitate, cu conditia ca persoana in cauza sa aiba dreptul sa apeleze la o instanta competenta stabilita conform practicii nationale.

In sustinerea punctului de vedere exprimat de subsemnatul, trebuie sa se retina dispozitiile inscrise in Protocolul aditional nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a Libertatilor fundamentale, adoptat la Roma la data de 04.11.2000, care la art. 1, cu denumirea marginala „Interzicerea generala a discriminarii”, prevede la pct. 1 ca exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie, iar la pct. 2 ca nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1.

Art. 11 din Constitutia Romaniei stabileste, cu valoare de principiu, obligatia statului roman de a indeplini intocmai si cu buna-credinta indatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.

Integrarea normelor internationale consensuale in dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact etc.), operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament; intrucat ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate in sistemul normelor interne, urmand a avea forta juridica a legii.

Distinct de consacrarea integrarii dreptului international in sistemul juridic national, legea fundamentala a Romaniei contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.

Astfel, art. 20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse in tratatele ratificate de Romania, au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, Romania a ratificat Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum si protocoalele aditionale la aceasta, in acest mod, conform art. 11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale devenind parte integranta a dreptului intern, avand prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O. si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti romane, iar in plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotararile judecatoresti nationale.

Devenita parte a dreptului intern, Conventia are aplicabilitate directa in sistemul roman de drept, atat prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acesteia si al Protocoalelor aditionale, cat, mai ales, prin practica judiciara dezvoltata de gardianul sau principal, Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Textul articolului 53 din Conventie obliga statele sa se conformeze hotararilor Curtii in litigiile in care sunt parti. In caz de neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate, potrivit Constitutiei Romaniei, republicata, reglementarile internationale, cu exceptia situatiei in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede, in art. 6 pct. 1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil : ”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. (…)”.

Conform Directivei 2000/JIC/78, privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare, in vederea definirii si constatarii discriminarii directe, TRATAMENTUL DIFERENTIAT TREBUIE ANALIZAT PRIN PRISMA UNOR PERSOANE AFLATE IN SITUATII DOAR COMPARABILE, IAR NU NEAPARAT IN SITUATII CHIAR SIMILARE.

In speta de fata este de netagaduit apartenenta grefierilor la personalul din unitatile de justitie, ca unitati bugetare, fiindu-le impusa prin lege o obligatie profesionala imperativa, speciala si specifica, de confidentialitate, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 si art. 9 din Codul deontologic, care se indeplineste in cadrul executarii raporturilor de munca. Prin insasi natura sa, activitatea judiciara desfasurata de acestia implica administrarea/cel putin contactul cu informatii confidentiale, unele chiar clasificate sau secrete de serviciu, in conditiile precizate de art. 2 alin. (4) si alin. (5) din Legea nr. 677/2001, sesizarile adresate organelor statului etc.

Personalul auxiliar nu indeplineste o functie de demnitate publica, numita sau aleasa, ori nefiind demnitari publici, se afla in aceeasi situatie ca si restul personalului din unitatile bugetare, caruia, insa, imprejurarii indeplinirii obligatiei de confidentialitate, i-a fost recunoscut si dreptul corelativ salarial.

Astfel, conform art. 13 din O.U.G. nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din O.G nr. 137/2000, art. 3 din O.G. nr. 38/2003, art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003, art. 3 din O.G. nr. l9/2006, art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6/2001, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, art. 15 din O.G. nr. 64/2006, art. 13 din O.G. nr. 10/2007, debitorii obligatiei de confidentialitate au fost recunoscuti, in mod firesc, ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidentialitate, unitatile bugetare fiind debitori ai obligatiei sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.

Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitatile bugetare, inclusiv grefierii, sunt parte a unui raport juridic de munca guvernat de codul muncii, toate presteaza o munca si, ca efect al acestor premise, se supun obligatiei de confidentialitate, indiferent de categoria socio-profesionala si functia detinuta. Este adevarat ca in conformitate cu dispozitiile inscrise in art. 26 raportat la art. 1 si art. 295 alin. (2) din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesionala, perioada in care o persoana presteaza munca ii revine obligatia de confidentialitate, insa cu privire la natura juridica a obligatiei de confidentialitate a grefierilor, trebuie retinut ca aceasta reprezinta o clauza legala a raportului de munca al acestora, o clauza obligatorie, iar nu optionala/facultativa ca in dreptul comun al muncii. Din acest motiv, obligatia si prestatia de confidentialitate reprezinta cauza juridica expresa si indiscutabila a obligatiei sinalagmatice si a contraprestatiei unitatii bugetare de plata a drepturilor salariale, in speta a sporului, in spiritul art. 155 din Codul muncii.

Daca nu ar exista o contraprestatie de plata a sporului salarial corespunzatoare indeplinirii obligatiei sinalagmatice de confidentialitate, aceasta din urma obligatie ar fi nula absolut, fiind lipsita de cauza juridica si golita de continutul normativ concret. Intr-adevar, in cazul raporturilor juridice sinalagmatice, indeplinirea prestatiei de catre una dintre parti reprezinta cauza juridica pentru indeplinirea contraprestatiei de catre cealalta parte, motiv pentru care, legiuitorul, instituind obligatia sinalagmatica profesionala de munca de confidentialitate in sarcina grefierilor, de jure a instituit si o obligatie de plata, o contraprestatie salariala, pe cale de analogie a legii, deci obligatia de plata este implicita, eliptic fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial. In caz contrar, ar fi incalcate principiile constitutionale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca egala, potrivit art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (2) din Constitutie, prevederi reluate si in art. 5, 6 si 154 din Codul muncii.

Concluzionand, consideram ca grefierii se afla, sub aspectul analizat, intr-o situatie identica, nu doar comparabila, cu tot celalalt personal din unitatile bugetare, deoarece si acestia sunt parte a unui raport de munca si indeplinesc, in urma executarii acestui raport, o obligatie de confidentialitate.

Referitor la aceasta situatie, este de remarcat ca, desi grefierii isi executa obligatia de confidentialitate, fiind debitori ai acestei obligatii in mod similar cu restul personalului din unitatii bugetare, totusi, pentru indeplinirea acestei obligatii speciale si specifice, nu li se recunoaste sporul salarial de confidentialitate, asa cum este recunoscut in cazul restului personalului din sistemul bugetar. In alte cuvinte, unul si acelasi element constand in obligatia de confidentialitate, produce efecte juridice diferentiate in sistemul de salarizare al personalului, in functie de apartenenta la o anumita categorie socio – profesionala, lucru ce duce la o discriminare indirecta, interzisa de lege.

Ca atare, principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila. Deci, tuturor persoanelor care se afla in aceeasi situatie a depunerii unei activitati in munca cu efectul juridic al executarii obligatiei de confidentialitate, trebuie sa li se recunoasca, pentru unul si acelasi element faptic generator de drept salarial, acelasi element: sporul de confidentialitate. Rezulta ca grefierii nu pot fi tratati diferit, in mod discriminatoriu, fata de restul personalului, prin refuzul acordarii sporului de confidentialitate.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat nu exista nicio justificare obiectiva si rezonabila a excluderii acestora, deoarece criteriul acordarii sporului de confidentialitate este unul si acelasi: efectul obligatiei de confidentialitate impuse in mod egal de lege pentru cei ce presteaza munca, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte.

In concluzie, este de subliniat faptul ca, in realitate, pentru aprecierea existentei discriminarii, relevanta are doar criteriul justificativ generator al sporului de confidentialitate, si anume existenta obligatiei de confidentialitate sub aspect juridic si a perioadei de munca prestata in aceste conditii sub aspect faptic, iar, in nici un caz, nu criteriul categoriei socio-profesionale. Intr-adevar simplul fapt ca o persoana face parte dintr-o categorie socio-profesionala nu constituie o justificare, obiectiva si rezonabila pentru decaderea acestora dintr-un drept garantat de lege cu toate efectele si consecintele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesionala este resortul generator si fundamentul stabilirii si acordarii sporului salarial pentru confidentialitate in sistemul de salarizare, astfel incat invocarea resortului categoriei socio-profesionale este total nepertinent si neconcludent, neavand nicio legatura cu fundamentarea stabilirii sporului de confidentialitate.

Singurele obiective si elemente care pot duce la o diferentiere in sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea si cantitatea muncii, conditiile de munca, dar cu sublinierea in mod deosebit a faptului ca aceasta diferentiere se poate reflecta numai in salariul de baza, ce reprezinta partea fixa a salariului, nu si in sporurile salariale, care intotdeauna au obiective si elemente cu totul speciale si specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii in timpul noptii, dobandirea unei pregatiri profesionale suplimentare in domeniul de activitate cum ar fi indeplinirea unei obligatii speciale de confidentialitate.

Opinam ca grefierii sunt discriminati in sensul art. 2 alin. (1), art. 6 din O.U.G. nr. 137/2000, intrucat le-a fost refuzat sporul de confidentialitate nu datorita faptului ca nu ar indeplini conditia normativa de acordare a acestui spor, respectiv a indeplinirii obligatiei legale de confidentialitate, ci sub motivatia ca apartin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Ca atare, existenta discriminarii indirecte a grefierilor rezulta si din dispozitiile art. 7 si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ce garanteaza dreptul tuturor la protectie egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si la egalitate de tratament in salarizare, fara nicio distinctie, art. 14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceasta Conventie ce interzice discriminarile; art. 4 din Carta sociala europeana revizuita, ce garanteaza dreptul la o salarizare echitabila, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) si f), art. 54 alin. (3), art. 65 si art. 155 raportat la art. (1) din Legea nr. 53/2003, ce garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari, restrangeri sau limitari; art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 si art. 41 din Constitutie, ce garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si in raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii.

Potrivit art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor, fara privilegii si discriminari, iar nicio persoana nu este mai presus de lege. Conform prevederilor O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, principiile egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor sunt garantate in mod special in exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca, la protectia impotriva somajului, la un salariu pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.

In conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc., care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural, sau in orice alte domenii ale vietii publice.

La alin. (3) din art. 2 al aceluiasi act normativ se arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.

Or, criteriul dupa care s-a facut distinctia este categoria socio-profesionala, criteriu de diferentiere injust a personalului din unitatile bugetare, fiind inadmisibil a se accepta ca obligatia legala de confidentialitate se executa doar raportat la o anumita profesie, iar la alta, nu.

Potrivit art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art. 29 pct. 2, in exercitiul drepturilor si a libertatilor, fiecare persoana este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.

Art. 2 pct. 2 din Conventia nr. 111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, prevede ca diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupare, nu sunt considerate discriminatorii, insa neacordarea sporului de confidentialitate categoriei reprezentate de grefieri nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabila, intrucat legiuitorul a prevazut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidentialitate: indeplinirea obligatiei de confidentialitate.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Codul muncii, pentru munca egala este obligatorie o remuneratie egala, aspect ce se afla in contradictie cu salarizarea personalului auxiliar de specialitate, iar art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede faptul ca este garantat dreptul tuturor oamenilor, fara nicio discriminare, la un salariu egal pentru munca egala or, munca a fost acumulata in vechimea dobandita de subsemnatii, la fel ca munca celuilalt personal.

Pactul International cu privire la drepturile civile si politice stabileste la art. 19 pct. 3 ca exercitiul drepturilor si libertatilor poate fi supus unor limitari prevazute de lege ce sunt necesare apararii securitatii nationale si ordinii publice, fapt ce implica inclusiv posibilitatea unor restrictii privind exercitarea acestor drepturi, neputandu-se considera ca acordarea unor sporuri doar unor categorii de personal este justificata pentru apararea securitatii nationale si a ordinii publice.

Pentru aceste motive de fapt si de drept, apreciez ca personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea este in mod grav si ilegal discriminat fata de alte categorii socio-profesionale careia ii este recunoscut acest drept reprezentat de sporul de confidentialitate, impunandu-se o interventie legistlativa in acest sens ori, cu atat mai mult, cu cat se apropie negocierile pentru incheiererea noului contract de munca valabil la nivelul instantelor si parchetelor, reprezentantii salariatilor sa ceara introducerea acestui spor in salariul grefierilor, ultima ipoteza fiind si cea mai plauzibila.

Singura problema unde se mai poate discuta o reprezinta procentul ce ar trebui acordat pentru respectarea confidentialitatii lucrarilor, care este la latitudinea legiuitorului si nu cea referitoare la acodarea sau nu a acestui spor, deci doar asupra cuantumului acestui spor.

Despre Lucian-Cosmin Manoloiu >>

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: DATA PROTECTION, Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Sporul de confidentialitate pentru grefieri”

  1. Anonim spune:

    Sporul de supunere pentru grefieri …. 😉

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD