Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 8/2014: Evoluții recente ale practicii decizionale a instanțelor europene cu privire la discounturile acordate de întreprinderile dominante – implicații ale hotărârii Tribunalului în cauza Intel împotriva Comisiei Europene | Anca-Maria Pielmuș
11 decembrie 2014 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Avocat Ana-Maria Pielmuș a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 8/2014 articolul intitulat: ”Evoluții recente ale practicii decizionale a instanțelor europene cu privire la discounturile acordate de întreprinderile dominante – implicații ale hotărârii Tribunalului în cauza Intel împotriva Comisiei Europene”.
În domeniul practicilor anticoncurențiale, deseori, se aduce în discuție așa-numitul abuz de poziție dominantă, însă, în practică, se dovedește a fi relativ dificil de stabilit cu exactitate care dintre practicile adoptate de către întreprinderile dominante se încadrează în această categorie. La nivelul Uniunii Europene, au fost statornicite două astfel de modalități, care nu sunt neapărat în consens. O primă metodă este cea tradițională, formală, conform căreia, există o prezumție care vizează anumite tipuri de practici interzise per se. Cea de a doua metodă de apreciere, promovată în Orientările privind prioritățile Comisiei în aplicarea art. 102 din TFUE la practicile de excludere abuzivă a întreprinderilor dominante („Orientările Comisiei”), are la bază aplicarea unui test a concurentului la fel de eficient ca întreprinderea dominantă. Modalitățile enumerate sunt prezentate comparativ prin raportare la una dintre hotărârile Tribunalului, în cauza Intel contra Comisiei.
Cu privire la prima modalitate expusă, trebuie remarcat faptul că anumite practici adoptate de către întreprinderile dominante, în domeniul politicii de discount, sunt considerate ab initio ca fiind practici abuzive, cu caracter anticoncurențial. În practica constantă a Comisiei, dinaintea apariției Orientărilor, precum și a instanțelor europene, pot fi identificate anumite exemple de practici contrare prevederilor art. 102 TFUE prin însăși natura lor: rabaturile de exclusivitate (de fidelitate), rabaturile de cantitate și alte asemenea rabaturi. Autorul dezvoltă conceptul de „rabaturi de exclusivitate”, întrucât, în speța citată anterior, Tribunalul este de părere că întreprinderea Intel, prin decizia sa de a acorda clienților săi anumite reduceri de preț, cu condiția ca aceștia să achiziționeze în exclusivitate sau aproape în totalitate produsele sale, în detrimentul produselor concurente, ar fi practic un discount de loialitate.
Mai mult decât atât, se aduc în discuție și alte abuzuri de poziție dominantă, cum ar fi oferirea de sume de bani de către o întreprindere dominantă clienților săi, în vederea amânării, anulării sau restrângerii comercializării anumitor produse cu componente provenind de la concurență. Aceste restricții au fost calificate ca fiind restricții propriu-zise sau naked restrictions, așa cum sunt denumite în doctrina englezească de specialitate. În acest context, Tribunalul apreciază că această practică este în mod vădit anticoncurențială, întrucât limitează posibilitatea întreprinderilor concurente de a pătrunde în mod efectiv pe piață. Astfel, singurul interes care poate fi urmărit, în acest caz, nu poate fi decât acela de a prejudicia concurența.
Într-o altă viziune, cea promovată de Orientările Comisiei, dimpotrivă, se precizează că fiecare practică potențial abuzivă din partea întreprinderilor dominante trebuie analizată de la caz la caz. În acest sens, se impune realizarea testului concurentului la fel de eficient ca întreprinderea dominantă. Astfel, se verifică, în fapt, impactul avut de implementarea respectivelor rabaturi de fidelitate în cadrul pieței. Pentru realizarea acestui test, trebuie analizați trei factori: partea contestabilă a pieței, un interval de timp relevant (cel mult un an), precum și o măsură relevantă a costului variabil.
În concluzie, autorul, prezentând comparativ cele două metode de interpretare a practicilor întreprinderilor dominante ca fiind abuzive sau nu (modalitatea tradițională și cea prevăzută în Orientările Comisiei), este de părere că nu este întotdeauna recomandabilă o abordare strictă în acest sens. Astfel, se recomandă o analiză economică a efectelor, precum și proporționalitatea unui comportament de acest tip, deoarece unele dintre practicile care, la o primă vedere, par a fi anticoncurențiale se pot dovedi, în cele din urmă, a fi chiar benefice concurenței.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
