Judecătoria Orşova. Previzibilitatea normei contravenţionale. Aplicarea art. 7 din CEDO
12 decembrie 2014 | Andrei PAP
Judecătoria Orşova, fiind învestită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale, a reţinut că, în speţă, petentul-contravenient a fost sancţionat contravenţional pe motiv că ambarcaţiunea sa ar fi fost abandonată într-o anumită zonă a localităţii, stricând aspectul vizual şi împiedicând buna desfăşurare a circulaţiei pe domeniul public.
În baza analizei efectuate şi a probatoriului administrat în cauză, instanţa a concluzionat că procesul verbal este nelegal şi netemeinic, arătând că, nu este îndeplinită condiţia ca ambarcaţiunea lăsată sau abandonată de către petent să strice aspectul vizual al zonei (aşa cum a menţionat agentul constatator în cuprinsul actului sancţionator), iar pentru analiza acestui aspect, instanţa avut în vedere că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sancţionarea contravenţională a unei persoane este asimilată unei acuzaţii în materie penală, contravenientul bucurându-se astfel de toate garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie în materie penală.
Tot sub acest aspect, s-a arătat că în raport de dispozitiile art. 20 din Constituţia României, textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern.
În acest context, instanţa a mai subliniat că această calificare dată materiei contravenţionale atrage, în mod firesc, şi aplicarea art. 7 din Convenţie, care impune principiul legalităţii faptei contravenţionale, ceea ce presupune că nu se poate aplica o sancţiune unei persoane decât dacă aceasta este prevăzută de lege. Noţiunea de lege cunoaşte o calificare autonomă în jurisprudenţa Curţii, fiind considerată lege doar acea dispoziţie care este accesibilă şi previzibilă, adică al cărei conţinut poate fi cunoscut de către oricine şi care este enunţată în termeni suficienţi de clari pentru ca oricine să îi poată anticipa consecinţele. Astfel, previzibilitatea presupune ca orice persoană să fie în măsură să înţeleagă ce acţiuni sau inacţiuni sunt interzise, pentru a-şi putea regla comportamentul.
Aplicând aceste principii la speţa dedusă judecăţii, instanţa a apreciat că o condiţie precum cea pusă în discuţie, de natură estetică, este pur subiectivă, neexistând nici un criteriu proiectat în realitatea obiectivă pe baza căruia să se poată aprecia asupra aspectului vizual al zonei. În aceste condiţii, petentul nu putea avea reprezentarea faptelor care intră sub incidenţa dispoziţiei sancţionatorii, iar protecţia instituită de Convenţie sub acest aspect este pe deplin aplicabilă.
În consecinţă, instanţa a dispus admiterea plângerii contravenţionale şi a anulat cele două acte sancţionatorii, argumentele expuse ducând la concluzia că acestea sunt viciate atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub cel al temeiniciei. (Sentinţa civilă nr. 205/28 aprilie 2014 pronunţată de Judecătoria Orşova)
Andrei PAP
