Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Din Pandectele Române, interbelice
26.12.2014 | Marin VOICU

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Lecturile unor pagini din prestigioasa revista interbelica „Pandectele Romane” ne infatiseaza multiple situatii, stari si chiar fenomene din societatea romaneasca de o vadita actualitate.

Articole, precum: ”Dreptul in programele scolare”, „Justitia si viata”, „Scrisoarea unui judecator catre Ministrul Finantelor”, „Stilul hotararilor judecatoresti”, „Empirismul in justitie”, „Rugaciunea unui judecator” si multe altele, scrise de unii consilieri ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtilor de Apel, sunt de o inalta tinuta si reflecta, in buna masura, starea reala a justitiei, precum si a societatii.

Am selectat cateva din aceste texte superbe spre a le prezenta celor interesati si, poate, a sensibiliza anumite autoritati responsabile de starea justitiei.

Iata un articol plin de semnificatii si de adevaruri, prezentat ca un „mesaj” la sfarsit de an – 1936 si pentru Noul An – 1937, adresat, in principal, tinerilor judecatori.

De Anul Nou…

Eugen PETIT
Consilier la Inalta Curte de Casatie
Din „Pandectele saptamanale”, nr. 32‑33, anul 1936, p. 601‑604

Motto: Virtus post nummos
Horatiu

Este ultimul numar al revistei pe anul 1936. Am intrat in acest an cu mari sperante de indreptare, dar dezamagit ma aflu in sfarsitul lui, framantat de aceleasi ganduri si presimtiri triste.

Vedem zilnic, la lumina ce ne inconjoara, atatea gesturi josnice si asa de multa lipsa de constiinta, toate in scopul unei cat mai repezi imbogatiri, incat incepem a pierde increderea in orice putinta de indreptare.

Lipsa de scrupule pare a fi drumul cel mai usor, cel mai sigur care conduce la succes, pe cand virtutea nu produce decat dezamagiri, saracie si, uneori, chiar dispretul semenilor.

Daca nu esti om avut, astazi, cand totul se evalueaza in bani, nimeni nu‑ti mai da nici o consideratie, oricat de sus te‑ai afla din punctul de vedere moral. Munca, inteligenta, talentul ce inseamna oare cand nu aduc castig?

Daca se mai intampla sa fii batran sau bolnav, devii obiectul de ras al tuturora. Cel mult ti se acorda uneori, ca un zambet de compatimire, ca o circumstanta usuratoare:

‑ „Bietul om! Se vede ca a fost cinstit”.

Asadar, s‑ar putea crede ca cinstea este la fel cu o boala rusinoasa si molipsitoare. Toti fug de cel atins de ea, de parca ar avea ciuma. Saracia? Nu exista molima mai rea.

Dar ce spun toate acestea?

Nu cumva am inceput si eu a sovai?

***

Te opresti uimit in fata unui palat somptuos, spre a‑i admira liniile curate, arhitectura savanta, gradina ingrijita dimprejur. Este atat de frumos incat nu te poti impiedica a intreba numele proprietarului.

Ti se spune, dar ai impresia ca nu ai auzit.

Cum? Este oare posibil?

Omul il cunosti prea bine si stii ca, in timp ce tu ca judecator aplicai infrac­torilor de rand textele Codului penal, acesta se furisa – adeseori – printre randurile lor. Ba mi se pare ca odata…

Tu stii deci ce a facut el in viata si stii ce ai facut tu. Cantaresti faptele tale, le compari cu faptele lui, iar rezultatul te surprinde dureros, atat de dureros incat nu poti evita intrebarea:

„Oare eu am ales calea cea adevarata sau el?”

„Eu care m‑am sacrificat pentru un ideal, sau el care a lucrat numai pentru dansul, fara a alege mijloacele”.

N‑ai terminat insa bine aceste reflectii si iata ca o limuzina eleganta trecand pe langa tine, gata sa te striveasca, face brusc cotitura la coltul strazii si intra in curtea somptuosului palat. Abia avusi timpul sa intrezaresti, prin geamurile aburite, pe acela care, imbracat in haine scumpe, sta tolanit pe pernele matasoase. Este fericitul proprietar al atator nepretuite bunuri, el care te ignora, dar pe care tu ai savarsit neiertata greseala de a‑l invidia acum, macar o clipa.

Cand insa l‑ai vazut si stii cine este, intorci capul cu dezgust si pleci meditand la cuvintele lui Vauvenargues: „Pretuiti virtutea mai mult decat orice si nu veti regreta niciodata. Se poate intampla ca oamenii cari sunt usuratici si invidiosi sa va faca a simti intr‑o zi nedreptatea lor; este un rau, dar nu atat de mare precum si‑l inchipuieste lumea. Virtutea valoreaza mai mult decat gloria”.

***

Spre a rezista tuturor tentatiilor la care suntem expusi zilnic, din pricina nevoilor in care ne zbatem, este desigur tare greu, mai ales intr‑o societate care si‑a pierdut cu totul busola. Ajungi sa nu mai poti discerne uneori ce este moral si ce nu este, ce‑i permis si ce nu. Societatea aceasta care nu recunoaste meritul si acorda toata consideratia ei celor reusiti material in viata, oricare ar fi mijloacele prin care si‑au asigurat succesul, devine un mediu care tolereaza astfel orice compromisuri. Pe de alta parte, regulile morale variind in timp fata cu opinia publica la un moment dat a unei anumite societati, constati ca ceea ce aceasta opinie publica actuala admira mai mult este cu totul contrariu de ceea ce noi eram obisnuiti a considera drept virtute.

Totusi, ca si vaslasul unei corabii pe furtuna, magistratul, rezistand ametelii valurilor in fierbere, trebuie sa nu piarda vechea lui conceptie despre bine si despre rau.

Retras cat mai mult cu putinta in intimitatea caminului sau, el este dator sa‑si examineze din cand in cand sufletul, si, patrunzand adanc in el, sa constate micile defectiuni ce fatal se vor produce din cauza mediului nenorocit in care poate fi silit a trai.

Unele rani, defectiunile incipiente ce le va gasi acolo urmeaza a fi numaidecat vindecate pentru ca raul sa nu ia proportii.

Recomandam, pentru aceasta, citirea clasicilor, discutii cu magistratii mai in varsta a caror virtute, trecand mai de mult prin aceleasi incercari, a ramas totusi biruitoare si, la nevoie, chiar practica autosugestiei, repetand cat mai des: „Sunt cinstit si tot cinstit voi ramane, orice nevoie as avea si cu toate cele ce vad zilnic in jurul meu”!

Nu trebuie sa omitem, de asemenea, a ne gandi la faptele frumoase, cum sunt cele de eroism, ce auzim ca s‑au petrecut la noi, ca si aiurea. Astfel, de exemplu, purifica sufletul, il inalta si prin entuziasmul admirativ ce il provoaca, imunizeaza contra pericolului de contaminare.

Desigur ca este foarte placut a trai comod si confortabil, lipsiti de grijile materiale care ne otravesc cu incetul viata, dar aceasta nu se poate dori cu orice pret si cu atat mai putin acela al onoarei noastre. Ce placere poate avea cineva daca locuieste un somptuos palat sau imbraca haine de pret, cand stie bine ca toata lumea cunoaste modul necorect in care el a dobandit aceste bunuri.

Dimpotriva, sa admiram si sa imitam pe acei cari datorita muncii si meritului lor au ajuns sa cucereasca un loc onorabil in societate.

In drumul meu spre casa, trec pe langa vila eleganta a unui cunoscut medic psihiatru, pe care, de cate ori o vad, simt multumirea sufleteasca de a constata ca in aceasta societate bolnava de imoralitate mai exista si cazuri in care succesul este datoria meritului.

De aceasta data nu mai simtim dezgustul de odinioara, cand ne oprisem in preajma palatului omului neonest, ci dimpotriva, un sentiment de emulatie, o dorinta frumoasa de a munci si birui, un adevarat avant spre mai bine, care este apanajul naturilor de elita.

***

La voi toti, dragi colegi mai tineri, care faceti primii pasi in cariera, siliti a trai in mediul acesta contaminat, ma gandesc asternand gandurile mele. Nu o fac spre a‑mi aduce personal vreun elogiu, dar pentru ca vreau sa va patrundeti bine de adevarul ca in cariera noastra, avand de suferit toate privatiunile de ordin material, daca nu veti sti sa gasiti resemnarea si satisfactia numai in constiinta indeplinirei datoriei, nu aveti ce cauta.

Va simtiti in stare a suporta sacrificiul unui trai mai putin decat mediocru, din cele mai simple, asaltul de tot soiul de nevoi si privatiuni? Da? Atunci bine, ramaneti mai departe in magistratura.

Daca, insa, veti avea o ezitare cat de mica, daca invidiati pe cei cari au stiut sa se aseze comod la banchetul vietii – fortand toate usile interzise – atunci plecati imediat, caci orice alta ramura de activitate veti alege, aveti – desigur – mai multe sanse de reusita decat in magistratura.

Lasati cariera noastra curata numai pentru cei putini, cari pretuiesc mai mult satisfactiile de ordin moral, decat placerile efemere pe care in general oamenii le cauta in viata.

Trebuie sa stiti ca organismul acesta al societatii, destinat sa faca tuturora dreptate, este astfel alcatuit, incat nu tolereaza nici o impuritate. La primul gest gresit, la cel dintai pas facut alaturi, el arunca afara pe acela ce s‑a lasat tentat de consideratiuni straine ideii de justitie.

A bon endendeur – salut.

***

Ma refeream mai sus la exemplele frumoase.

Ministrul de Interne al Frantei, Roger Salengro, moare de curand la Lille, in imprejurari ce nu ne intereseaza. Ceia ce vreau sa relevez este ca acest inalt demnitar, al celei mai bogate tari din lume, locuia intr‑un modest apartament, la etajul casei de raport, unde o femeie ii facea serviciul cu ora. Mancarea lui rece de seara, de care el nu se atinsese, a fost gasita intacta pe un colt de masa, acoperita cu o alta farfurie. Vedeti tabloul?

Alt exemplu, Herriot, celebrul om politic francez, primar al orasului Lyon, de 600.000 locuitori, fost de atatea ori prim‑ministru si ministru la cele mai importante departamente, are locuinta tot atat de simpla si duce viata de functionar modest in orasul acesta care indestuleaza lumea cu matasea fabricata in uzinele‑i imense.

Crede oare cineva ca daca acesti barbati de stat ar fi avut constiinta mai putin rigida nu puteau gasi si ei – cum gasesc si altii in alte parti – mijloacele necesare unei vieti de lux si risipa?

Voi, judecatorii tineri, cand simiti nevoia mai adanc, cand durerea strange inimile voastre, ganditi‑va la Salengro, la Herriot, la Briand, la Clemenceau (caci nu vreau sa citez nume de la noi, unde sunt si au fost oameni politici de moralitate desavarsita), cari traiesc in cea mai stricta economie, pentru ca, pe de o parte, ei nu confunda tezaurul public cu banul lor si pentru ca, pe de alta parte, simt cea mai mare mandrie din viata de jertfe pe care o duc numai pentru binele public, scop in afara de care nimic nu mai exista pentru dansii.

Faceti si voi la fel, gasind in astfel de exemple mangaiere si indemn; zambind cu mila de pretinsa fericire trecatoare a acelora ce nu‑si pot inalta inimile mai presus de placerile materiale ale corpului lor.

Astfel, adevarata bogatie se va gasi numai la cei saraci, a caror avere imateriala nu are nevoie a fi pasita de jandarmi in arme, desi radiaza mai puternic decat tot aurul din lume.

Aceste ganduri, cari imi framanta mintea in zilele cand rup ultimele foi din calendar, vi le daruiesc voua, scumpii mei tineri colegi, de ziua cand incepe noul an 1937.

Meditati si voi asupra lor, tragand urmarile ce veti crede de cuviinta.

Prof. univ. dr. Marin VOICU

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti