Revista Pandectele Române nr. 3/2014: Despre o nouă contradicție a dreptului. Problema numirii tutorelui în procedura punerii sub interdicție în lumina NCC și a NCPC | Bogdan Dumitru Moloman, Lazăr-Ciprian Ureche
16 decembrie 2014 | Ioana-Bianca TOFAN
Bogdan Dumitru Moloman, inspector Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei municipiului Bistrița, și avocat Lazăr-Ciprian Ureche au publicat, în revista Pandectele Române nr. 3/2014, articolul intitulat „Despre o nouă contradicție a dreptului. Problema numirii tutorelui în procedura punerii sub interdicție în lumina noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă”.
În ceea ce privește protecția persoanelor diagnosticate cu alienație sau debilitate mintală, legiuitorul a creat posibilitatea punerii acestora sub interdicție judecătorească. Autorii acestui articol analizează această procedură și efectuează un studiu fundamentat pe sfera inadvertențelor reglementărilor de ordin material cu cele de ordin procesual.
Instituția punerii sub interdicție stabilește procedura prin care persoanele lipsite de discernământ, datorită alienației mintale sau debilității mintale, sunt ocrotite. Pentru instituirea acesteia, trebuie îndeplinite trei condiții de fond, respectiv să existe o lipsă de discernământ, aceasta să fie rezultatul alienației sau debilitații mintale și persoana să se afle în imposibilitatea de a se îngriji singură. Aceasta este o măsură de protecție ce îl privește atât pe major, cât și pe minor, împotriva abuzurilor terților, dar și împotriva propriei nepriceperi sau nesocotințe.
Punerea sub interdicție poate fi cerută de orice persoană interesată, de cel a cărei ocrotire se dorește, de notarul public, de organele administrației publice, de procuror, dar și de instanță din oficiu. Sub aspectul competenței, instanța care va soluționa este judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.
Procedura cuprinde două faze, respectiv prima fază, ce prezintă caracter obligatoriu, a necontradictorialității în care, după primirea cererii, președintele instanței va dispune comunicarea de copii de pe cerere și de pe înscrisurile anexate celui a cărui punere sub interdicție a fost cerută și procurorului, apoi se vor efectua cercetările necesare, urmând a fi luat avizul unei comisii medicale. Participarea procurorului la soluționarea unei eventuale internări provizorii este obligatorie. Cea de a doua fază, caracterizată de contradictorialitate, presupune ascultarea concluziilor procurorului și ascultarea persoanei a cărei ocrotire se solicită.
În ceea ce privește inadvertențele între dispozițiile de drept substanțial și cele de ordin procesual, autorii prezintă ca o neconcordanță faptul că legiuitorul nu a fost consecvent în ceea ce privește procedura numirii unui tutore deoarece în dreptul material nu a fost conturată aceasta, iar dispozițiile procedurale prevăd o completare a acestora cu cele substanțiale.
Din analiza normei de ordin procesual reiese că numirea tutorelui se realizează după rămânerea definitivă a hotărârii de punere sub interdicție față de dispozițiile Codului civil, care susțin că ”prin hotărârea de punere sub interdicție, instanța de tutelă numește, de îndată, un tutore”. Inegalitatea constă în numărul de sentințe pronunțate de instanță pentru a se ajunge la finalitatea cuvenită, de numire a tutorelui.
În lumina Codului civil, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei va pronunța o unică hotărâre prin care va dispune atât punerea sub interdicție judecătorească, cât și numirea tutorelui, comparativ cu reglementările Codului de procedură, care presupun obligația instanței de a pronunța două sentințe distincte. O repercusiune a acestei inadvertențe de reglementări poate consta în faptul că persoana ce urmează a fi pusă sub interdicție judecătorească va fi lipsită de ocrotire o perioadă nedeterminată de timp.
Un alt aspect contradictoriu constă în faptul că dispozițiile din Codul civil și cel de procedură civilă prevăd că, în ipoteza necesității, instanța poate numi un curator special, pe când Legea nr. 71/2011 susține că numirea curatorului special se face de către autoritatea tutelară.
Având în vedere faptul că există astfel de inadvertențe, nici jurisprudența nu este unitară în ceea ce privește numirea unui tutore. Dintr-o analiză a practicii instanțelor de judecată reiese faptul că o parte a acestora pronunță prin însăși hotărârea de punere sub interdicție a persoanei fizice și numirea tutorelui, iar alte instanțe, prin hotărârea pronunțată, dispun punerea sub interdicție fără, însă, a face vreo mențiune despre instituirea tutelei și numirea tutorelui, fiind necesar un nou demers pentru solicitarea instituirii tutelei și a numirii unui tutore.
Autorii apreciază că procedura, așa cum este reglementată de Codul civil, prezintă avantaje deoarece finalitatea numirii unui tutore presupune un termen mult mai rezonabil, iar, sub aspect pecuniar, în ipoteza efectuării de cheltuieli judiciare, este mai profitabil fiindcă există un singur proces, nu două cum se arată în dispozițiile de ordin procesual. Al treilea argument care să susțină această părere constă în faptul că o consecință a acestui mod de instituire a numirii tutorelui reprezintă evitarea primejdiei iminente și a lipsei de protecție a drepturilor și intereselor persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicție, care nu riscă nici un moment lipsă de ocrotire. De la rămânerea definitivă a hotărârii de punere sub interdicție, tutorele poate valorifica pe deplin drepturile ce au ca obiect apărarea intereselor interzisului judecătoresc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
