Ministerul Public ref. stabilirea taxelor judiciare de timbru pentru plângerile formulate împotriva deciziilor pronunţate de CNSC

Ministerul Public a formulat un punct de vedere asupra problemei de drept care formează obiectul dosarului nr. 8/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul Competent să judece recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 285¹ raportate la prevederile art. 287¹⁷ alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în referire la stabilirea taxelor judiciare de timbru pentru plângerile formulate împotriva deciziilor pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Optica jurisprudenţială:

I. Într-o primă opinie, se consideră că plângerile împotriva deciziilor pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt supuse unei taxe judiciare de timbru, în sumă fixă, de 2 lei sau de 4 lei, întrucât dispoziţiile art. 285¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 modificată şi completată, se raportează la prevederile art. 287¹⁷ alin. (2) din acelaşi act normativ.

Astfel, s-a considerat că art. 285¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 este o normă incompletă deoarece conţine o normă de trimitere la un alt text de lege cu ajutorul căruia poate fi interpretată şi aplicată. În acest context, textul trimite la art. 287¹⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, mai precis la sumele prevăzute de această normă juridică.

Acest din urmă text de lege a fost introdus iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 fiind plasat în Secţiunea a 9-a Soluţionarea litigiilor în instanţă.

Textul art. 287¹⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 are în prezent următorul cuprins:
„(1) Cererile introduse, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la instanţele judecătoreşti, având ca obiect contractele care intră în sfera de aplicare a acesteia, precum şi cele pentru repararea prejudiciului cauzat se taxează, în funcţie de valoare, după cum urmează:
a) până la valoarea de 40.000 lei inclusiv – 1% din această valoare;
b) între 40.001 lei şi 400.000 lei inclusiv – 400 lei +0,1% din ceea ce depăşeşte 40.001 lei;
c) între 400.001 lei şi 4.000.000 lei inclusiv – 760 lei + 0,01% din ceea ce depăşeşte 400.001 lei;
d) între 4.000.001 lei şi 40.000.000 lei inclusiv – 1.120 lei + 0,001% din ceea ce depăşeşte 4.000.001 lei;
e) între 40.000.001 lei şi 400.000.000 lei inclusiv – 1.480 lei + 0,0001% din ceea ce depăşeşte 40.000.001 lei;
f) între 400.000.001 lei şi 4.000.000.000 lei inclusiv – 1.840 lei + 0,00001% din ceea ce depăşeşte 400.000.001 lei;
g) peste 4.000.000.000 lei – 2.200 lei.
(2) Cererile neevaluabile în bani se taxează cu 4 lei.
(3) Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile”.

Argumentul ce susţine această opinie este circumscris faptului că plângerea a fost calificată ca fiind o cale de atac specifică materiei achiziţiilor publice şi drept urmare, în măsura în care calea de atac are ca obiect decizia adoptată de Consiliu în soluţionarea contestaţiei îndreptată împotriva unui act administrativ, aceasta nu are legătură nemijlocită cu un anumit contract deja încheiat ori cu repararea prejudiciului cauzat.

Astfel, conform art. 255 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Astfel fiind, contestaţia administrativă de competenţa Consiliului şi, ulterior, plângerea se plasează, ca moment, întotdeauna în faza precontractuală şi nu în etapa posterioară încheierii contractului de achiziţie publică.

Din această perspectivă, este de observat că, deşi Ordonanţa de urgenţă precizată, în art. 285^1, trimite la 50% din sumele prevăzute la art. 287¹⁷, singura soluţie acceptabilă este aceea că norma trimite doar la suma de 4 lei prevăzută expres la alin. (2) al art. 287¹⁷ căci aceasta vizează ipoteza care se pliază pe situaţia plângerii, care este de fapt o cerere (cale de atac) neevaluabilă în bani.

Unele nuanţări ale acestei opinii pornesc de la aplicarea directă a dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dar care se referă la stabilirea taxei judiciare de timbru pentru contenciosul administrativ de drept comun, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care trimite la Legea nr. 146/1997 (după abrogarea acesteia se trimite explicit la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, conform art. 54 din acest act normativ).

II. Într-o a doua opinie, s-a apreciat că plângerea este supusă taxei judiciare de timbru la valoare, conform dispoziţiilor art. 285¹ raportate la prevederile art. 287¹⁷ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

S-a reţinut că norma conţinută de art. 285¹ trimite la sumele prevăzute de art. 287¹⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 (evident, 50% din aceste sume), ceea ce face aplicabile dispoziţiile textului primului alineat căci acesta conţine o prevedere legală ce se referă la anumite sume de bani.

Pe de altă parte, s-a susţinut că stabilirea taxei judiciare de timbru se face în funcţie de valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, indicator utilizat de altfel şi pentru aplicarea altor instituţii adiacente procedurii de achiziţii publice (art. 256² pentru calculul termenului de introducere a contestaţiei la Consiliu, etc.).

Mai mult, s-a susţinut că taxarea la valoare se impune şi din perspectiva justificărilor oferite în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 prin care a fost introdus art. 285¹, susţinere bazată pe interpretarea teleologică.

Suplimentar, s-a evocat că timbrajul la valoare se susţine şi pornind de la interpretarea gramaticală a dispoziţiei cuprinse în art. 285¹, care conţine o normă de trimitere la „sumele” prevăzute la art. 287¹⁷. În fine, s-a mai argumentat pe temeiul principiului, potrivit căruia, la situaţii identice, se impun soluţii identice, pornind de la egalitatea de tratament între persoanele care aleg calea contestaţiei la Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C.) şi cele care aleg calea contencioasă la tribunal. Astfel, contestaţia în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, dar plângerea este supusă taxei la valoare, după cum dacă se renunţă la calea contestaţiei şi se utilizează procedura contencioasă în faţa tribunalului, taxarea se face tot la valoare în funcţie de reperele prevăzute la art. 287¹⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

Procurorul General al României apreciază că prima opinie este în litera şi spiritul legii.

:: Punctul de vedere al Ministerului Public

Andrei PAP

Citeşte mai mult despre Andrei PAP, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC), Ministerul Public, OUG nr. 34/2006, plangere impotriva deciziei CNSC, taxa judiciara de timbru! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.