« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Codul Consumului. Semnificatia ultimelor modificari
05.05.2008 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Protectia consumatorilor reprezinta un domeniu de interes major si in continua schimbare data fiind multitudinea de produse si servicii destinate publicului larg.

Principalele acte normative care reglementeaza acest domeniu in Romania sunt: Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercian?ilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.

In vederea alinierii legislatiei noastre la cea comunitara, recent, au fost modificate o serie de reglementari speciale in domeniu, si anume: Hotararea Guvernului nr. 187/2000 privind imitatiile de produse alimentare care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor, Hotararea Guvernului nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, precum si Hotararea Guvernului nr. 348/2004 privind exercitarea comertului cu produse si servicii in unele zone publice, iar Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, precum si Ordonanta Guvernului nr. 106/1999 privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale au fost republicate date fiind numeroasele modificari si completari intervenite in privinta lor in ultima perioada.

1. Consideratii introductive

Consumatorul, definit de reglementarile in vigoare, ca orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, se bucura de sapte drepturi fundamentale:
a. dreptul de a fi protejat impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a i se presta un serviciu care ar putea sa ii prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa ii afecteze drepturile si interesele legitime;
b. dreptul de a fi informat complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor sale, precum si de a fi educat in calitatea lui de consumator;
c. dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d. dreptul de a fi despagubit pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;
e. dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor;
f. dreptul de a refuza incheierea contractelor care contin clauze abuzive, in conformitate cu legislatia in vigoare;
g. dreptul de a nu i se interzice de catre un agent economic sa obtina un beneficiu prevazut de legea in vigoare.

In acest domeniu, statului ii revine obligatia de protejare a cetatenilor in calitatea lor de consumatori, prin asigurarea cadrului necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.

2. Recente modificari si completari in domeniu. Hotararea Guvernului nr. 321/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor

a) modificari legislative privind imitatiile de produse alimentare care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor:

Hotararea Guvernului nr. 187/2000 instituie interdictia de comercializare, import, producere si export al produselor ce imita produsele alimentare, fara a fi astfel de produse, si care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor.

Produsele vizate de dispozitiile legale amintite sunt definite ca acele produse care, desi nu sunt produse alimentare, avand forma, miros, culoare, prezentare, ambalaj, eticheta, volum sau marime atractive pentru consumatori, in special pentru copii, pot fi confundate cu produsele alimentare si, in consecinta, prin introducerea in gura sau prin inghitirea lor pot provoca ranirea, intoxicarea, otravirea, iritarea, perforarea sau obstructia aparatului digestiv.

Este de remarcat faptul ca, spre deosebire de forma initiala a actului normativ mentionat, prin Hotararea Guvernului nr. 321/2008, a fost introdusa prevederea potrivit careia se interzice si exportul unor astfel de produse, ipoteza ce se impunea a fi avuta in vedere de legiuitor atat timp cat reglementarile europene in materie sunt in acest sens.

In acelasi context, se arata ca in cazul depistarii unor produse periculoase de genul celor mai sus mentionate, organul constatator, in afara aplicarii sanctiunii amenzii, va dispune retragerea de pe piata a produselor respective si va lua masuri in vederea interzicerii producerii, comercializarii, importului si exportului acestora.

Trebuie mentionat ca Hotararea Guvernului nr. 187/2000 transpune in dreptul nostru prevederile Directivei Consiliului 87/357/CEE privind produse care, fiind altfel decat par a fi, pun in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 192 din 11 iulie 1987.

Se remarca faptul ca Directiva 87/357/CEE a stabilit inca de la momentul intrarii sale in vigoare interdictia de comercializare, import, producere, dar si export al produselor care, fiind altfel decat par a fi, pun in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor.

b) modificari privind protectia consumatorilor – turisti:

In acest domeniu, prin Hotararea Guvernului nr. 321/2008 au fost aduse modificari Hotararii Guvernului nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, precum si Hotararii Guvernului nr. 237/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidenta si protectia turistilor in structuri de primire turistice.

Dispozitiile modificatoare stabilesc ca denumirea, tipul si insemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice se expun la loc vizibil, in exteriorul cladirii, iar certificatul de clasificare, numarul de telefon al autoritatii centrale pentru turism si al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor se afiseaza vizibil si in mod lizibil, la receptie, in holul structurilor de primire truristice care nu dispun de receptie si in spatiul de la intrare in saloanele de servire a mesei, pentru a fi cunoscute de turisti.

In ceea ce priveste regimul contraventiilor in acest domeniu, se stipuleaza ca dispozitiile celor doua acte normative se completeaza cu cele din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

c) exercitarea comertului cu produse si servicii de piata in unele zone publice:

Hotararea Guvernului nr. 348/2004 privind exercitarea comertului cu produse si servicii de piata in unele zone publice stabileste regulile generale de exercitare a formelor specifice de comert cu amanuntul si prestari de servicii in unele zone publice, precum si cerintele minime de dotare necesare realizarii acestor activitati.

Dispozitiile modificatoare cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 321/2008 stabilesc ca pentru corecta informare a utilizatorilor pietei, precum si a cumparatorilor, orarul de functionare va fi afisat la loc vizibil si in mod lizibil, in punctele principale de acces in piata.

De asemenea, se prevede ca in cazul pietei volante, administratorul acesteia va asigura echipamentul comercial mobil si amplasarea acestuia cu minimum doua ore inainte de inceperea activitatii prevazute in orarul de functionare al pietei, precum si eliberarea si salubrizarea zonei in vederea reluarii destinatiei initiale in maximum doua ore de la terminarea activitatii.

Se observa ca, anterior modificarilor legislative, se prevedea ca administratorul pietei volante avea obligatia de asigurare si amplasare a echipamentului comercial mobil cu maximum doua ore inainte de inceperea activitatii.

3. Protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta

Materia incheierii si executarii contractelor la distanta a suferit mai multe modificari de la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 130/2000, cele mai recente modificari fiind aduse prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor.

S-a incercat astfel o corelare cat mai fidela cu reglementarea comunitara in materie, respectiv cu prevederile Directivei 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia consumatorilor in cadrul contractelor la distanta, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 4 iunie 1997, cu modificarile ulterioare.

Conform dispozitiilor legale, contractul la distanta este acel contract de furnizare de produse sau servicii incheiat intre un comerciant si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta.

Actul normativ urmareste protectia generala a consumatorilor in toate acele cazuri in care ei se afla in dezavantaj din punctul de vedere al accesului la informatie din cauza utilizarii tehnicilor de comunicatie la distanta pentru incheierea unui contract cu un comerciant.

In literatura de specialitate s-a pus problema daca enumerarea din lista din anexa la Ordonanta Guvernului nr. 130/2000, cuprinzand tehnicile de comunicatie la distanta este limitativa sau exemplificativa, mai exact daca actul normativ se aplica doar acelor tehnici de comunicatie expres prevazute sau este admisa aplicarea sa si in cazul altor astfel de tehnici, cum ar fi mijloacele on-line sau scrisoarea simpla.

Raspunsul care s-a dat a fost in sensul ca enumerarea in cauza este doar exemplificativa intrucat, in caz contrar, s-ar crea premisele unei discriminari ilogice intre consumatorii care utilizeaza pentru incheierea contractului cu un comerciant tehnicile expres enumerate si cei care folosesc altele, in sensul ca ultimii nu ar beneficia de dreptul de denuntare unilaterala a contractului.

Cat priveste principalele notiuni avute in vedere de aceste acte normative, subliniem faptul ca Directiva face referire la consumator si respectiv furnizor, in timp ce reglementarea interna are in vedere notiunile de consumator si respectiv comerciant.

Cu toate acestea, definitia notiunii de furnizor, respectiv comerciant din cele doua reglementari este apropiata, fiind vorba despre orice persoana fizica sau juridica care, in executarea contractelor care intra sub incidenta reglementarii, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, respectiv in capacitatea sa profesionala.

Consumatorul este, insa, acea persoana care achizitioneaza bunurile si serviciile care formeaza obiectul derivat al contractului pentru a le folosi in scopuri personale, iar daca un bun a fost achizitionat in interes personal sau in interes comercial, este o situatie de fapt care urmeaza sa fie stabilita de la caz la caz, pe baza de probe.

Amintim ca, potrivit Directivei, ale carei dispozitii au fost preluate in mare parte in dreptul romanesc, sunt excluse domeniului sau de aplicare urmatoarele:
­ –  contractele la distanta privind serviciile financiare;
­ –  contractele incheiate prin intermediul distribuitoarelor automate;
­ –  contractele incheiate cu operatorii de telecomunicatii in scopul utilizarii telefoanelor publice;
­ –  contractele incheiate pentru construirea si vanzarea de bunuri imobiliare sau care se refera la alte drepturi privind bunuri imobiliare, cu exceptia contractelor de inchiriere;
­ –  contractele incheiate in cadrul licitatiilor.

Inainte de semnarea unui contract la distanta, consumatorul trebuie sa fie informat in mod clar si transparent asupra serviciului in sine, furnizorul, pretul, precum si asupra dreptului de denuntare unilaterala a contractului, ca o exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractelor.

Interese generale au impus aceasta importanta derogare, de natura a spori raspunderea comerciantilor in raporturile cu consumatorii.

De asemenea, din punct de vedere formal, trebuie aratat ca este instituita obligatia de incheiere a acestui tip de contract in scris sau pe un alt tip de suport de informatii durabil.

In acceptiunea legiuitorului roman, contractul la distanta se incheie:
­ –  in momentul convenit de catre parti, dandu-se astfel prioritate principiului autonomiei de vointa aplicabil in materie contractuala,
­ –  in momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa, acest text de lege fiind conform prevederilor art. 35 din Codul comercial precum si teoriei informatiunii privind incheierea contractului.

In ceea ce priveste dreptul de denuntare unilaterala a contractului, se remarca faptul ca Directiva stabileste un termen de sapte zile lucratoare pe care consumatorul le are la dispozitie in acest sens, fara a fi obligat la plata vreunei penalitati si fara invocarea vreunui motiv, in comparatie cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 in care este instituit un termen mai mare, de 10 zile lucratoare.

In practica, cel mai frecvent, in cazul teleshopping-ului, se stabileste dreptul cumparatorului de a returna produsul achizitionat intr-un termen de 10 zile lucratoare dat fiind faptul ca acesta nu-si poate da seama, prin intermediul propriilor simturi, de calitatea produselor cumparate.

Termenul de 10 zile lucratoare incepe de la data primirii produselor de catre consumator, iar in cazul serviciilor, din ziua incheierii contractului.

In cazul in care consumatorul isi exercita dreptul de returnare a produsului in conditiile legii, comerciantul are obligatia de a rambursa sumele platite de consumator.

Comerciantul suporta in acest caz cheltuielile de rambursare, care trebuie sa se faca in termen de cel mult 30 de zile de la data denuntarii contractului de catre consumator.

Nerespectarea termenului de rambursare de 30 de zile constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 4.000 lei.

Cat priveste executarea contractelor la distanta, cu exceptia situatiei in care partile convin altfel, comerciantul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile contractuale in termen de cel mult 30 de zile de la data la care consumatorul a transmis comanda, iar in cazul in care executarea nu este posibila din cauza ca produsul sau serviciul nu este disponibil, comerciantului ii revine obligatia de a informa consumatorul asupra acestui aspect si de a-i rambursa acestuia sumele pe care le-a virat ca plata in termen de maximum 30 de zile.

Se remarca, totodata, ca, spre deosebire de dispozitiile Directivei, in reglementarea interna se arata ca utilizarea de catre un comerciant a anumitor mijloace de comunicare la distanta necesitand acordul prealabil al consumatorului include atat sistemul automatizat de apel, faxul, cat si adresa de posta electronica (e-mail), aceasta din urma nefiind retinuta de dispozitiile comunitare.

Cat priveste eventualele litigii in aceasta materie, Directiva 97/7/CE prevede ca statele membre pot stabili ca sarcina probei privind existenta unei informari prealabile, a unei confirmari scrise, a respectarii termenelor sau a consimtamantului consumatorului sa revina furnizorului.

Instanta competenta in caz de litigiu, este cea de la domiciliul consumatorului, fiind astfel instituita o norma de protectie in favoarea consumatorului.

4. Contractele incheiate in afara spatiilor comerciale

Contractele incheiate in afara spatiilor comerciale sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 106/1999, modificata prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor.

Ordonanta mentionata a transpus prevederile Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protectia consumatorilor in cazul contractelor negociate in afara spatiilor comerciale, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 372 din 31 decembrie 1985.

Conform reglementarii, spatiul comercial reprezinta orice loc sau spatiu autorizat conform reglementarilor legale in vigoare, folosit in mod obisnuit de comerciant in scopul desfasurarii activitatii pentru care a fost autorizat.

Contractele carora li se aplica dispozitiile legale in cauza sunt cele incheiate in urmatoarele situatii:
a. in timpul unei deplasari organizate de comerciant in afara spatiilor comerciale;
b. in timpul unei vizite efectuate de comerciant, daca aceasta nu a avut loc la solicitarea expresa a consumatorului:
    1. la locuinta unui consumator, unde pot fi incheiate contracte si cu alte persoane prezente;
    2. la locul de munca al consumatorului sau in locul in care acesta se gaseste, chiar temporar, pentru motive de lucru, studiu sau tratament;
c. in orice alte locuri publice sau destinate publicului, in care comerciantul prezinta o oferta pentru produsele sau serviciile pe care le furnizeaza, in vederea acceptarii acesteia de catre consumator.

Totodata, se inscriu in campul de aplicare a dispozitiilor legale mentionate, si contractele incheiate in urma solicitarii de catre consumator a unei vizite a comerciantului pentru alte produse sau servicii decat cele pentru care consumatorul a solicitat vizita, cu conditia ca, in momentul solicitarii, consumatorul sa nu fi cunoscut si nici sa nu fi avut in mod rezonabil posibilitatea de a cunoaste faptul ca furnizarea produsului sau a serviciului respectiv face parte din activitatea comerciala sau profesionala a comerciantului.

In ceea ce priveste forma contractului, se specifica obligatia de incheiere a acestuia in forma scrisa, cel mai tarziu in momentul livrarii produsului sau serviciului, precum si necesitatea ca acesta sa contina cel putin datele complete de identificare a partilor contractante, obiectul si pretul contractului, data si locul incheierii acestuia.

Interesant de mentionat ca in contract trebuie sa fie stipulata, cu caractere mari si in imediata vecinatate a locului rezervat pentru semnatura consumatorului, clauza expresa despre dreptul de denuntare unilaterala a contractului, in termenele si in conditiile prevazute de dispozitiile legale.

Dreptul de denuntare unilaterala a contractului poate fi exercitat de catre consumator in termen de 7 zile lucratoare, termen care incepe sa curga:
a. de la data incheierii contractului, daca aceasta este concomitenta cu data livrarii produsului;
b. de la data incheierii contractului de prestari servicii;
c. de la data primirii produsului de catre consumator, daca livrarea a fost efectuata dupa data incheierii contractului.

Cu toate acestea, in cazul in care comerciantul nu l-a informat pe consumator despre dreptul de denuntare sau daca informatia a fost incompleta ori gresita, astfel incat dreptul nu ar putea fi exercitat, termenul de 7 zile se prelungeste cu 60 de zile lucratoare.

Mai mult, in cazul denuntarii unilaterale a contractelor de livrare a produselor, acestea din urma se returneaza de catre consumator in urmatoarele conditii:
a. in starea in care au fost primite, cu eventualele modificari necesare in vederea examinarii acestora;
b. cu gradul normal de uzura, cauzat de folosirea conform instructiunilor de utilizare care i-au fost aduse la cunostinta.

Mai trebuie aratat ca in cazul contractelor de prestari servicii, dreptul de denuntare nu poate fi exercitat asupra serviciilor deja prestate conform conditiilor contractuale.

Aceasta reprezinta o consecinta fireasca dat fiind faptul ca este vorba de contracte cu executare succesiva in timp, ceea ce presupune ca din momentul incetarii contractului prin denuntare, efectele viitoare inceteaza, fara insa ca aceasta sa aiba vreo influenta asupra a tot ceea ce s-a executat pana atunci.

In acelasi context, un alt efect al exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului incheiat in afara spatiilor comerciale, consta in exonerarea ambelor parti de orice obligatie in cazul in care consumatorul nu a efectuat nicio plata si nici nu a primit produsul sau nu i s-a prestat serviciul conform contractului.

Preocuparea de protejare a consumatorului, ca parte contractanta mai slaba, rezulta si din modul in care actul normativ reglementeaza sanctiunile aplicabile, fiind astfel nule de drept orice clauze limitative ale obligatiei de restituire a pretului de catre comerciant ori prin care ar fi restrans sau inlaturat dreptul consumatorului la denuntarea contractului.

5. Strategia Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor pe anii 2007-2013

Strategia a fost elaborata pornind de la necesitatea ca in perioada imediat urmatoare, data fiind dimensiunea vanzarilor cu amanuntul in cadrul pietei unice, consumatorii sa fie liberi a achizitiona bunuri oriunde in cadrul Uniunii europene la acelasi nivel de protectie, si, totodata, sa beneficieze de cele mai bune preturi si cele mai calitative produse.

Prioritatile vizate de Strategie sunt practic aceleasi cu cele statuate in strategia anterioara, cinci aspecte fiind de importanta majora:
– mai buna monitorizare a pietelor si a politicilor nationale in domeniu;
– reglementari eficiente in domeniul protectiei consumatorilor;
– sporirea sigurantei produselor prin intermediul imbunatatirii instrumentelor de monitorizare a pietei;
– abordarea consumatorului ca element primordial in cadrul politicilor Uniunii Europene;
– mai buna informare si educare a consumatorilor, de exemplu prin intarirea rolului Centrelor Europene ale Consumatorilor.

In legatura directa cu aceasta Strategie se afla Cartea Verde privind revizuirea acquis-ului in domeniul protectiei consumatorilor, fiind vizate opt directive tintind catre protectia consumatorilor.

Potrivit acestei Carti, directivele aplicabile in prezent sunt bazate pe o armonizare minima continand clauze conform carora statele membre au permisiunea sa beneficieze de niveluri de protectie mai ridicate decat cele garantate de directive si prin urmare, consumatorii nu pot fi siguri ca nivelul de protectie cu care sunt obisnuiti in tara natala se va aplica atunci cand fac cumparaturi transfrontaliere.

Obiectivul central al revizuirii consta in realizarea unei piete interne a consumatorilor care sa mentina un echilibru intre nivelul ridicat al protectiei consumatorilor si competitivitatea intreprinderilor, in acelasi timp fiind asigurata respectarea stricta a principiului subsidiaritatii.

av. Iuliana Negoita
SOVA & ASOCIATII
Senior Associate

 
Secţiuni: Opinii, Protecția consumatorilor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Codul Consumului. Semnificatia ultimelor modificari”

  1. nuta stefan spune:

    Doua probleme importante releva practica judiciara. Un client al meu a cumparat un telefon mobil, l-a dus la reparat, firma nu l-a reparat si telefonul marca NOKYA a devenit o relicva. Ce proces sa faca ? Comnercial sau civil ? A incercat amandoua. A doua problema ? De ce nu raspunde producatorul pentru comercializarea unor produse cu defecte ascunse, imposibil de reparat? Nici Conventia de la Viena nu e mai breaza in acest sens. Stiti ce a obtinut in instanta ? Nimic

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD