JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Răspunderea statelor pentru lipsa măsurilor privind efectivitatea şi eficienţa asistenţei judiciare
19.12.2014 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În ciuda principiului independenţei profesiei de avocat faţă de stat şi a angajării răspunderii statelor doar în baza actelor nelegale ale propriilor organe, CEDO admite, cu titlu excepţional, că statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului pot răspunde pecuniar pentru lipsa măsurilor de eficientizare şi efectivitate a asistenţei judiciare.

1. Consideraţii introductive

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, “CEDO” ori “Curtea”) manifestă atenție și grijă față de modul în care statele europene asigură asistența judiciară și asta în ciuda principiului independenței corpului avocaților față de autoritățile statale, principiu pe care CEDO nu îl neagă, însă înțelege să îl atenueze, atunci când se pune problema de respectare a dreptului fundamental la apărare al justițiabililor.

Într-adevăr, potrivit regulilor şi principiilor ce guvernează activitatea şi profesia avocaţilor, aceştia sunt independenţi faţă de organele statului, exercită o profesie liberă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat[1] şi a Statutului profesiei de avocat[2].

Faţă de acest aspect, s-ar putea crede ori susţine că statelor nu li se poate angaja răspunderea pentru eventuale deficienţe în activitatea de asistenţă juridică, deoarece avocaţii nu sunt angajaţi ai statului, nu sunt subordonaţi în niciun fel acestuia şi, deci, nu ar exista temei pentru a angaja răspunderea statului într-un asemenea caz.

Cu toate acestea, CEDO a înregistrat, de-a lungul timpului, mai multe cauze în urma cărora a decis condamnarea statelor pentru lipsa luării măsurilor privind efectivitatea şi eficienţa asistenţei juridice prestată de avocaţi.

2. Analiza jurisprudenţei CEDO

Într-adevăr, CEDO a condamnat în câteva rânduri statele europene semnatare pentru că nu au asigurat – prin organele lor judiciare – efectivitatea și eficiența asistenței juridice, mai ales atunci când avocatul era numit din oficiu[3].

În mai toate aceste hotărâri, CEDO a arătat, în esență, că – deși organizațiile avocațiale sunt independente față de stat – totuși, statele pot fi chemate să răspundă, atunci când autoritățile competente nu acționează în vederea asigurării dreptului efectiv la apărare, prin informarea justițiabilului asupra activității neadecvate sau neglijente a apărătorului sau chiar prin luarea de măsuri în vederea înlocuirii acestuia[3].

Astfel, în două cauze, CEDO a subliniat că refuzul unui avocat de a înregistra la un organ judiciar o cale de atac în numele părţii pe care o reprezenta, deşi poate fi acceptat, el trebuie să îndeplinească câteva condiţii esenţiale: refuzul nu trebuie formulat în aşa fel încât să prejudicieze pe justiţiabil, lăsându-l pe acesta fără apărare la finalul termenului de exercitare a căii de atac, şi nici astfel încât justiţiabilul să nu cunoască motivele pentru care avocatul şi-a manifestat refuzul[5]. CEDO a statuat că a avut loc o violare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, “Convenţia”), condamnând în ambele cazuri statul polonez la despăgubiri, în cuantum de 4.000 Euro, cu titlu de daune morale.

Totodată, CEDO a decis că organele judiciare ale statului au obligaţia de a lua toate măsurile pentru ca apărarea să fie efectivă, atunci când acestea obsevă că apărarea este deficitară.

În concret, apărătorul numit din oficiu de organizaţia profesională s-a îmbolnăvit, justiţiabilului fiindu-i numit un alt avocat, care însă a avut la dispoziţie doar trei zile pentru a pregăti apărarea şi asta în contextul unui dosar foarte complex. Instanţa poloneză nu a luat măsuri pentru a oferi avocatului mai mult timp să îşi pregătească apărarea, fapt care a determinat CEDO să conchidă că: “Mr. Daud consequently did not have the benefit of a practical and effective defence as required by Article 6 § 3 (c)”[6].

În tot acest context, în doctrina europeană, s-a concluzionat că asigurarea unei asistenţe juridice efective şi eficiente este o obligaţie de rezultat şi nu de mijloace[7]. De mijloace va rămâne doar obligaţia asumată de avocat, de a face tot ce îi stă în putinţă pentru a obţine pentru clientul său drepturile pe care acesta le pretinde.

În alte cauze, CEDO a avut spre analiză eventuala încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie, raportat la faptul că avocatul din oficiu, prin neglijenţa sa, a privat pe justiţiabil de o cale de atac, prin omiterea precizării unui element de bază al recursului (temeiul de drept), fapt care a condus la respingerea recursului ca inadmisibil. Concluzia Curţii a fost aceea că, într-adevăr, într-o astfel de situaţie, eroarea avocatului din oficiu este atât de mare, încât se impune o reparare a prejudiciului produs justițiabilului[8]. Statul portughez a fost obligat să achite reclamantului suma de 4.000 Euro, cu titlu de daune morale, corespunzător constatării încălcării art. 6 par. 1 din Convenţie.

Hotărârea CEDO a determinat ca, la scurt timp, Curtea Constituţională a Portugaliei să declare neconstituţional textul de lege care obliga instanţele să declare inadmisibil un recurs care nu cuprinde temeiul de drept, fără ca instanţa să invite, în prealabil, pe justiţiabil, să adauge acest element, ulterior, în faţa acesteia[9].

O hotărâre interesantă este şi cea care cuprinde dispoziţia de condamnare a Turciei, cu referire la un avocat ales al inculpatului. În speţă, inculpatul era minor, procesul prezenta un grad ridicat de complexitate, avocatul a fost prezent la foarte puţine termene de judecată (la 8 din 25 de termene), iar instanţa nu a luat nicio măsură pentru a a sigura efectivitatea şi eficienţa apărării.

Curtea a apreciat că a existat o încălcare art. 6 par. 1 din Convenţie şi a obligat statul turc să achite reclamantului suma de 45.000 Euro cu titlu de daune morale, chiar dacă avocatul inculpatului era ales de acesta în mod liber, însă în condiţiile în care se discuta despre un minor, despre un proces foarte lung şi complex, de gravitatea acuzării ce se aducea inculpatului (aderare la fomaţiunea “P.K.K.”) etc.

Un caz de neîncălcare a Convenţiei îl regăsim într-o speţă în care niciunul din cei şapte avocaţi numiţi din oficiu de organizaţia profesională nu a putut colabora cu reclamantul, acesta din urmă prezentând probleme psihice, agresând verbal şi fizic pe unul din respectivii avocaţi. Curtea a apreciat că atât organele profesiei de avocat, cât şi instanţa naţională au luat măsurile necesare pentru ca reclamantul să beneficieze de asistenţă juridică, finalmente el neputând să beneficieze de aceasta exclusiv din culpa sa[10].

Un alt caz de neîncălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie este acela în care atât baroul de avocaţi, cât şi Curtea de Casaţie din Franţa au apreciat că reclamanta nu poate beneficia de un apărător, deoarece motivele de recurs invocate nu erau suficient de serioase pentru a fi admise de instanţă – legislaţia franceză precizând că acordarea asistenţei judiciare în cazul recursului poate fi refuzată dacă în speţă nu se regăsesc motive de recurs serioase[11].

În schimb, într-o situaţie în care niciun avocat din barou nu a dorit să îl reprezinte pe reclamant într-o acţiune împotriva unui coleg avocat (acuzat de reclamant de malpraxis), Curtea a apreciat că justiţiabilului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil[12].

3. Concluzii

Jurisprudența instanței europene se înscrie în linia asigurării că statele iau măsuri, atunci când se impune, pentru ca asistența juridică să fie acordată în condiții și parametri profesionali optimi, în vederea respectării dreptului la apărare a justițiabilului, în special în cadrul procedurilor penale[13].


[1] Republicată în M. Of., Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificări şi completări ulterioare.
[2] Publicat în M. Of, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificări şi completări ulterioare.
[3] A se vedea, in acest sens, CEDO, hotărârile: Sialkowska c/ Polonia, nr. 8932/05; Staroszczyk c/ Polonia, nr. 59519/00; Guvec c/ Turcia, nr. 70337/01; Czelkalla c/ Portugalia, nr. 38830/97; Daud c/ Portugalia, nr. 22600/93.
[4] A se vedea, pentru detalii, D. Bogdan, Procesul civil echitabil în jurisprudenţa CEDO, vol. I (Accesul la justiţie), Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 257-260.
[5] A se vedea CEDO, hotărârile Sialkowska c/ Polonia, nr. 8932/05 și Staroszczyk c/ Polonia, nr. 59519/00, cit. supra.
[6] A se vedea CEDO, hotărârea Daud c/ Polonia, cit. supra.
[7] A se vedea L. Milano, Le droit a un tribunal au sens de la Convention europeenne des droits de l’Homme, Dalloz, 2006, p. 270, nr. 340, apud D. Bogdan, op. cit., p. 259.
[8] A se vedea CEDO, hotărârea Czekalla c/ Portugalia, nr. 38830/97.
[9] Ibidem, par. 70.
[10] A se vedea CEDO, hotărârea Renda Martins c/ Portugalia, nr. 50085/99.
[11] A se vedea CEDO, hotărârea Del Sol c/ Franţa, nr. 46800/99.
[12] A se vedea CEDO, hotărârea Bertuzzi c/ Franţa, nr. 36378/97.
[13] Pentru analiza altor hotărâri în materie ale CEDO, a se vedea D. Bogdan, op. cit., p. 264-269; M. Selegean, Dreptul la un proces echitabil, în Jurisprudenţă CEDO – studii şi comentarii, de D. Bogdan, M. Selegean (coordonatori), Institutul Naţional al Magistrurii, 2005, p. 135.


Avocat Florin RADU
Consilier – Baroul Hunedoara

* Articolul a fost publicat inițial în Revista “Iustitia” nr. 2/2014, editată de Baroul Dolj.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate