Secţiuni » Jurisprudenţă » CEDO
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
CEDO Studii

Răspunderea statelor pentru lipsa măsurilor privind efectivitatea şi eficienţa asistenţei judiciare

19 decembrie 2014 | Florin RADU

În ciuda principiului independenţei profesiei de avocat faţă de stat şi a angajării răspunderii statelor doar în baza actelor nelegale ale propriilor organe, CEDO admite, cu titlu excepţional, că statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului pot răspunde pecuniar pentru lipsa măsurilor de eficientizare şi efectivitate a asistenţei judiciare.

1. Consideraţii introductive

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, “CEDO” ori “Curtea”) manifestă atenție și grijă față de modul în care statele europene asigură asistența judiciară și asta în ciuda principiului independenței corpului avocaților față de autoritățile statale, principiu pe care CEDO nu îl neagă, însă înțelege să îl atenueze, atunci când se pune problema de respectare a dreptului fundamental la apărare al justițiabililor.

Într-adevăr, potrivit regulilor şi principiilor ce guvernează activitatea şi profesia avocaţilor, aceştia sunt independenţi faţă de organele statului, exercită o profesie liberă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat[1] şi a Statutului profesiei de avocat[2].

Faţă de acest aspect, s-ar putea crede ori susţine că statelor nu li se poate angaja răspunderea pentru eventuale deficienţe în activitatea de asistenţă juridică, deoarece avocaţii nu sunt angajaţi ai statului, nu sunt subordonaţi în niciun fel acestuia şi, deci, nu ar exista temei pentru a angaja răspunderea statului într-un asemenea caz.

Cu toate acestea, CEDO a înregistrat, de-a lungul timpului, mai multe cauze în urma cărora a decis condamnarea statelor pentru lipsa luării măsurilor privind efectivitatea şi eficienţa asistenţei juridice prestată de avocaţi.

2. Analiza jurisprudenţei CEDO

Servicii JURIDICE.ro

Interviuri JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Într-adevăr, CEDO a condamnat în câteva rânduri statele europene semnatare pentru că nu au asigurat – prin organele lor judiciare – efectivitatea și eficiența asistenței juridice, mai ales atunci când avocatul era numit din oficiu[3].

În mai toate aceste hotărâri, CEDO a arătat, în esență, că – deși organizațiile avocațiale sunt independente față de stat – totuși, statele pot fi chemate să răspundă, atunci când autoritățile competente nu acționează în vederea asigurării dreptului efectiv la apărare, prin informarea justițiabilului asupra activității neadecvate sau neglijente a apărătorului sau chiar prin luarea de măsuri în vederea înlocuirii acestuia[3].

Astfel, în două cauze, CEDO a subliniat că refuzul unui avocat de a înregistra la un organ judiciar o cale de atac în numele părţii pe care o reprezenta, deşi poate fi acceptat, el trebuie să îndeplinească câteva condiţii esenţiale: refuzul nu trebuie formulat în aşa fel încât să prejudicieze pe justiţiabil, lăsându-l pe acesta fără apărare la finalul termenului de exercitare a căii de atac, şi nici astfel încât justiţiabilul să nu cunoască motivele pentru care avocatul şi-a manifestat refuzul[5]. CEDO a statuat că a avut loc o violare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, “Convenţia”), condamnând în ambele cazuri statul polonez la despăgubiri, în cuantum de 4.000 Euro, cu titlu de daune morale.

Totodată, CEDO a decis că organele judiciare ale statului au obligaţia de a lua toate măsurile pentru ca apărarea să fie efectivă, atunci când acestea obsevă că apărarea este deficitară.

În concret, apărătorul numit din oficiu de organizaţia profesională s-a îmbolnăvit, justiţiabilului fiindu-i numit un alt avocat, care însă a avut la dispoziţie doar trei zile pentru a pregăti apărarea şi asta în contextul unui dosar foarte complex. Instanţa poloneză nu a luat măsuri pentru a oferi avocatului mai mult timp să îşi pregătească apărarea, fapt care a determinat CEDO să conchidă că: “Mr. Daud consequently did not have the benefit of a practical and effective defence as required by Article 6 § 3 (c)”[6].

În tot acest context, în doctrina europeană, s-a concluzionat că asigurarea unei asistenţe juridice efective şi eficiente este o obligaţie de rezultat şi nu de mijloace[7]. De mijloace va rămâne doar obligaţia asumată de avocat, de a face tot ce îi stă în putinţă pentru a obţine pentru clientul său drepturile pe care acesta le pretinde.

În alte cauze, CEDO a avut spre analiză eventuala încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie, raportat la faptul că avocatul din oficiu, prin neglijenţa sa, a privat pe justiţiabil de o cale de atac, prin omiterea precizării unui element de bază al recursului (temeiul de drept), fapt care a condus la respingerea recursului ca inadmisibil. Concluzia Curţii a fost aceea că, într-adevăr, într-o astfel de situaţie, eroarea avocatului din oficiu este atât de mare, încât se impune o reparare a prejudiciului produs justițiabilului[8]. Statul portughez a fost obligat să achite reclamantului suma de 4.000 Euro, cu titlu de daune morale, corespunzător constatării încălcării art. 6 par. 1 din Convenţie.

Hotărârea CEDO a determinat ca, la scurt timp, Curtea Constituţională a Portugaliei să declare neconstituţional textul de lege care obliga instanţele să declare inadmisibil un recurs care nu cuprinde temeiul de drept, fără ca instanţa să invite, în prealabil, pe justiţiabil, să adauge acest element, ulterior, în faţa acesteia[9].

O hotărâre interesantă este şi cea care cuprinde dispoziţia de condamnare a Turciei, cu referire la un avocat ales al inculpatului. În speţă, inculpatul era minor, procesul prezenta un grad ridicat de complexitate, avocatul a fost prezent la foarte puţine termene de judecată (la 8 din 25 de termene), iar instanţa nu a luat nicio măsură pentru a a sigura efectivitatea şi eficienţa apărării.

Curtea a apreciat că a existat o încălcare art. 6 par. 1 din Convenţie şi a obligat statul turc să achite reclamantului suma de 45.000 Euro cu titlu de daune morale, chiar dacă avocatul inculpatului era ales de acesta în mod liber, însă în condiţiile în care se discuta despre un minor, despre un proces foarte lung şi complex, de gravitatea acuzării ce se aducea inculpatului (aderare la fomaţiunea “P.K.K.”) etc.

Un caz de neîncălcare a Convenţiei îl regăsim într-o speţă în care niciunul din cei şapte avocaţi numiţi din oficiu de organizaţia profesională nu a putut colabora cu reclamantul, acesta din urmă prezentând probleme psihice, agresând verbal şi fizic pe unul din respectivii avocaţi. Curtea a apreciat că atât organele profesiei de avocat, cât şi instanţa naţională au luat măsurile necesare pentru ca reclamantul să beneficieze de asistenţă juridică, finalmente el neputând să beneficieze de aceasta exclusiv din culpa sa[10].

Un alt caz de neîncălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie este acela în care atât baroul de avocaţi, cât şi Curtea de Casaţie din Franţa au apreciat că reclamanta nu poate beneficia de un apărător, deoarece motivele de recurs invocate nu erau suficient de serioase pentru a fi admise de instanţă – legislaţia franceză precizând că acordarea asistenţei judiciare în cazul recursului poate fi refuzată dacă în speţă nu se regăsesc motive de recurs serioase[11].

În schimb, într-o situaţie în care niciun avocat din barou nu a dorit să îl reprezinte pe reclamant într-o acţiune împotriva unui coleg avocat (acuzat de reclamant de malpraxis), Curtea a apreciat că justiţiabilului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil[12].

3. Concluzii

Jurisprudența instanței europene se înscrie în linia asigurării că statele iau măsuri, atunci când se impune, pentru ca asistența juridică să fie acordată în condiții și parametri profesionali optimi, în vederea respectării dreptului la apărare a justițiabilului, în special în cadrul procedurilor penale[13].


[1] Republicată în M. Of., Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificări şi completări ulterioare.
[2] Publicat în M. Of, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificări şi completări ulterioare.
[3] A se vedea, in acest sens, CEDO, hotărârile: Sialkowska c/ Polonia, nr. 8932/05; Staroszczyk c/ Polonia, nr. 59519/00; Guvec c/ Turcia, nr. 70337/01; Czelkalla c/ Portugalia, nr. 38830/97; Daud c/ Portugalia, nr. 22600/93.
[4] A se vedea, pentru detalii, D. Bogdan, Procesul civil echitabil în jurisprudenţa CEDO, vol. I (Accesul la justiţie), Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 257-260.
[5] A se vedea CEDO, hotărârile Sialkowska c/ Polonia, nr. 8932/05 și Staroszczyk c/ Polonia, nr. 59519/00, cit. supra.
[6] A se vedea CEDO, hotărârea Daud c/ Polonia, cit. supra.
[7] A se vedea L. Milano, Le droit a un tribunal au sens de la Convention europeenne des droits de l’Homme, Dalloz, 2006, p. 270, nr. 340, apud D. Bogdan, op. cit., p. 259.
[8] A se vedea CEDO, hotărârea Czekalla c/ Portugalia, nr. 38830/97.
[9] Ibidem, par. 70.
[10] A se vedea CEDO, hotărârea Renda Martins c/ Portugalia, nr. 50085/99.
[11] A se vedea CEDO, hotărârea Del Sol c/ Franţa, nr. 46800/99.
[12] A se vedea CEDO, hotărârea Bertuzzi c/ Franţa, nr. 36378/97.
[13] Pentru analiza altor hotărâri în materie ale CEDO, a se vedea D. Bogdan, op. cit., p. 264-269; M. Selegean, Dreptul la un proces echitabil, în Jurisprudenţă CEDO – studii şi comentarii, de D. Bogdan, M. Selegean (coordonatori), Institutul Naţional al Magistrurii, 2005, p. 135.


Avocat Florin RADU
Consilier – Baroul Hunedoara

* Articolul a fost publicat inițial în Revista “Iustitia” nr. 2/2014, editată de Baroul Dolj.

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale