Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2013: Foarfeca tarifară, o practică al cărei caracter anticoncurențial se verifică prin raportare la conceptul de concurenţă bazată pe merite | Emanuela Matei
29 decembrie 2014 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Drd. Emanuela Matei a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2013 articolul intitulat: „Foarfeca tarifară, o practică al cărei caracter anticoncurențial se verifică prin raportare la conceptul de concurenţă bazată pe merite”.
În materia dreptului concurenței, se pot manifesta două tipuri de comportamente, care, privite din perspective diferite, pot reprezenta practici anticoncurențiale sau dimpotrivă. În acest sens, se impune analizarea rolului pe care îl joacă pe piața studiată o anumită întreprindere, pentru a putea stabili, în mod concret, dacă aceasta se află sau nu într-o poziție dominantă, de care ar putea profita în politica de prețuri practicată. În vederea prezentării detaliate a acestui aspect, autorul articolului aduce în discuție cauza TeliaSonera, în cadrul căreia CJUE este sesizată de către Tribunalul din Stockholm cu o serie de întrebări preliminare, cu privire la aplicarea prevederilor art. 102 din TFUE. În acest context, se aduce în discuție conceptul de „foarfecă tarifară”, urmând a se demonstra că nu este neapărat necesar să existe prețuri de ruinare pe piața cu amănuntul sau prețuri excesive pe piața cu ridicata sau ca produsul vizat să fie unul indispensabil pentru a putea fi vorba despre un abuz de poziție dominantă.
Un prim aspect constă în faptul că deținerea unei poziții dominante în cadrul unei piețe, dobândită prin propriile merite, nu echivalează prin ea însăși cu o încălcare vădită a regulilor concurenței loiale. Astfel, este necesar ca o întreprindere aflată într-o asemenea situație să nu acționeze în sensul extinderii avantajului pe care deja îl deține sau consolidării poziției pe care deja o ocupă. În acest caz, prejudiciul produs consumatorilor este, de cele mai multe ori, unul direct, însă dispozițiile art. 102 TFUE pot fi extinse și la practicile care produc un prejudiciu indirect, prin afectarea relațiilor concurențiale normale. Cu toate acestea, acest articol nu își găsește aplicabilitatea în cazul în care întreprinderii analizate îi sunt impuse, dintr-un motiv sau altul, prin intermediul legislației naționale, fie adoptarea unui comportament anticoncurențial, fie îi este creat un cadru juridic care elimină ab initio orice posibilitate de comportament anticoncurențial, conform practicilor concurenței loiale.
Ca și practică unilaterală, noțiunea de foarfecă tarifară semnifică, așa cum este definită în jurisprudența CJUE, o micșorare a marjei care „rezultă din diferenţa dintre preţurile pentru serviciile cu ridicata şi cele pentru serviciile cu amănuntul, iar nu din nivelul acestor preţuri ca atare”. De asemenea, în practica CJUE, s-a statuat faptul că nu este imperios necesar să se demonstreze prezența unui efect anticoncurențial real, putând fi și unul potențial, dacă micșorarea marjei este de natură să facă mai dificil sau chiar imposibil accesul concurenților, cel puțin la fel de eficienți, pe piața vizată. În această situație, trebuie ca nivelul prețurilor impus de către întreprinderea aflată într-o poziție dominantă să oblige concurenții să vândă în pierdere sau, cel puțin, să nu existe o logică economică care să explice necesitatea adoptării unei astfel de practici. Astfel, se poate deduce că simpla prezență a unei marje negative este suficientă pentru a demonstra existența unei practici anticoncurențiale, în lipsa unei explicații economice pertinente, în timp ce, în cazul marjei pozitive, trebuie să se dovedească că acei concurenți eliminați de pe piață sunt cel puțin la fel de eficienți ca întreprinderea respectivă.
Mai mult decât atât, este important a se realiza, în primul rând, distincția între două concepte: preț de ruinare și foarfecă tarifară, care, la o primă vedere, par a avea aceeași semnificație. Pe de o parte, este vorba despre practica prețurilor de ruinare, care vizează doar posibilitatea de a recupera pe viitor pierderile cauzate de prețurile foarte joase. În contrapartidă, se apelează la așa-numita foarfecă tarifară, tocmai prin prisma faptului că aceasta constituie o garanție a recuperării pierderilor cauzate de prețurile scăzute de pe piața cu amănuntul, pierderi ce sunt acoperite de prețurile ridicate practicate pe piața comerțului cu ridicata. Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că foarfeca tarifară nu implică, în mod automat, refuzul de livrare, deoarece, în cazul refuzului, produsul oferit trebuie să aibă un caracter indispensabil pentru restul întreprinderilor de profil, care, numai prin procurarea acestuia, au posibilitatea să concureze pe piața în aval. În cazul foarfecii tarifare, caracterul indispensabil al produsului este facultativ.
În concluzie, autorul articolului este de părere că nu trebuie să se lase la aprecierea întreprinderilor aflate pe poziție dominantă câte alte întreprinderi sunt viabile pentru a concura pentru porțiunea de piață neocupată. În acest sens, întreprinderile dominante trebuie să țină sub control politica de preț, care poate afecta concurența normală chiar și în mod indirect, întrucât acestea au o responsabilitate suplimentară, în conformitate cu jurisprudența dreptului concurenței.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
