Traian Briciu: Profesionalismul dobândit prin studiu și perfecționare este singurul mod de a obține în mod stabil respectul clienților și al partenerilor procesuali
27 decembrie 2014 | Alina MATEI
Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Vom vorbi despre Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, al cărui director sunteţi. Deci, Institutul este făcător de avocaţi, iar pe cei deja formaţi, îi perfecţionează. Cum îşi aduce la îndeplinire acest obiectiv?
Traian Briciu: Institutul nu este chiar un „făcător de avocaţi”. Mai degrabă aş afirma că INPPA are rolul unui „creator” de modele de conduită profesională, de profesionalism, de competenţe compatibile cu esenţa justiţiei, aceea de apărător al celor ce îşi caută dreptatea.
INPPA are un rol important în procesul de selecţie a viitorilor avocaţi, însă în ceea ce priveşte formarea profesională iniţială un rol determinant revine sau ar trebui să revină îndrumătorilor avocaţilor stagiari. În domeniul formării iniţiale a avocaţilor, INPPA trebuie să îşi asume obiective corespunzătoare poziţiei pe care organizarea profesiei o rezervă Institutului. În contextul actual în care se află profesia, pregătirea iniţială a stagiarilor în cadrul instituţionalizat, deşi obligatorie, este secundară şi condiţionată de facto de programul stabilit pentru stagiari de formele de exercitare a profesiei în care aceştia activează. Astfel, formarea iniţială a avocaţilor stagiari, realizată prin INPPA, este într-o relaţie vădit inter-dependentă de îndrumarea furnizată de îndrumător.
În ceea ce priveşte pregătirea profesională continuă a avocaţilor, s-au făcut multe progrese, mai ales în ceea ce priveşte formarea şi perfecţionarea colegilor avocaţi din toată ţara referitor la aplicarea noilor coduri fundamentale. Paşi importanţi sunt în curs de derulare, încă timid, dar ireversibil, privitor la realizarea de activităţi de pregătire comune cu judecătorii şi procurorii.
Alina Matei: Examenul de primire în profesia de avocat a devenit un examen dificil. An de an au crescut exigenţele, ajungând să fie asemănător celui de admitere în magistratură, nu doar pentru că este grilă, ci şi din perspectiva gradului de dificultate. Va deveni şi mai greu în următorii ani?
Traian Briciu: Nu sunt de părere că examenul este dificil. Este riguros, dar limitat la aspecte de bază ale celor cinci discipline. Examenul prezintă un grad de dificultate mediu, la fel ca şi cel de accedere la INM. Totuşi, să nu uităm, auditorii de justiţie ai INM mai au încă doi ani de pregătire iniţială până la dobândirea dreptului de a exercita funcţia, în timp ce avocaţii stagiari practică activităţile specifice profesiei, cu restricţiile impuse de lege, imediat după înscrierea în tabloul avocaţilor. Desigur, există o verificare a actelor avocatului stagiar din partea îndrumătorului, dar rolul acestuia se manifestă mai mult sub aspectul dezvăluirii aspectelor de practică şi metodologie a redactării actelor specifice profesiei şi nu exclude responsabilitatea stagiarului.
De perspectivă imediată, nu se impun modificări de structură în ceea de priveşte gradul de dificultate al examenului de primire în profesia de avocat. Eforturile ar trebui să se îndrepte către creşterea calităţii organizării examenului şi caracterului relevant al întrebărilor (grilelor) ce formează obiectul examinării. Scopul examenului trebuie să rămână acela de a garanta societăţii, în limitele pe care o poate face o examinare de tip grilă, că cei care aspiră la calitatea de avocat deţin cunoştinţe de bază în domeniul juridic, care împreună cu o îndrumare corespunzătoare în timpul stagiului, fac posibilă – deşi niciodată sigură – dobândirea cunoştinţelor, tehnicilor şi deprinderilor specifice profesiei de avocat. Examenul nu este perfect şi nici nu trebuie să avem aşteptări că un examen ar putea fi vreodată un reper complet de selecţie. Chiar şi aşa, opinia dominantă în cadrul profesiei este aceea că ultimii ani de examen unitar au condus la o reală îmbunătăţire a calităţii profesionale a avocaţilor stagiari. Acest lucru este evident atât pentru formele de exercitare a profesiei, care primesc stagiari a căror prezumţie de cunoaştere a fundamentelor dreptului are din ce în ce mai mult temei în realitate, cât şi pentru Institut, dezbaterile din cadrul cursurilor de pregătire iniţială având un nivel din ce în ce mai ridicat sub aspect profesional.
Alina Matei: Pe ce se pune accent în cadrul Institutului în ceea ce priveşte formarea profesională a avocaţilor stagiari?
Traian Briciu: INPPA are obligaţia de a forma avocaţi. Reamintesc faptul că avocaţii, spre deosebire de alte profesii juridice, intră în „vâltoarea” activităţilor profesionale, direct după primirea în profesie, adeseori fiind nevoiţi să aplice „din mers” teorii şi principii învăţate pe băncile şcolii.
Din această perspectivă, INPPA consideră esenţială cunoaşterea organizării profesiei de avocat. Nu poţi practica profesia de avocat, fără să cunoşti în detaliu organizarea profesiei. Poate mulţi mă vor critica pentru ce spun acum, dar eu nu sunt de părere că nu poţi fi un avocat bun fără a cunoaşte istoria, semnificaţia, deontologia şi organizarea profesiei. Poţi fi un foarte bun jurist, dar nu avocat!
În multe cazuri, formele de exercitare a profesiei de avocat nu au pe lista de priorităţi cunoaşterea de către avocaţii care lucrează în cadrul lor a deontologiei sau organizării profesiei, fiind preocupate mai mult de implicarea acestora în proiectele cu efect economic. Este de înţeles din perspectivă antreprenorială şi nu îmi propun să analizez acum efectele acestui fenomen. Tocmai pentru asta este nevoie şi de o pregătire instituţionalizată.
Cunoaşterea noilor coduri, a diferitelor interpretări şi tendinţe jurisprudenţiale, corecte sau incorecte, create în aplicarea acestora, reprezintă un punct esenţial în pregătirea iniţială.
Nu în ultimul rând, modulul de drept european aduce un plus de cunoştinţe într-un domeniu insuficient abordat în programele universitare la nivel de licenţă, dar util, dacă nu chiar indispensabil, exercitării profesiei de avocat la standarde compatibile cu cele ale stadiului dezvoltării societăţii în care trăim.
Alina Matei: Cum sunt selectaţi formatorii? Sunt mulţi formatori, pentru că există centre teritoriale ale Institutului – Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Galaţi, Iaşi, Timişoara.
Traian Briciu: Sub aspect procedural, Consiliul de Conducere al INPPA este organismul care aprobă lista formatorilor care vor asigura activitatea de pregătire profesională iniţială şi continuă. În centrele teritoriale, un rol determinant îl au şi consiliile de conducere ale acestora. În selectarea formatorilor s-a urmărit cooptarea avocaţilor care se bucură de respect şi recunoaştere profesională în anumite domenii ale dreptului, desigur în măsura în care aceştia manifestă disponibilitatea de a-şi afecta un timp semnificativ din activitatea profesională programului de pregătire şi perfecţionare a avocaţilor.
Criteriile pe care INPPA le promovează în selecţia formatorilor ce asigură pregătirea iniţială şi pregătirea continuă în cadrul INPPA nu diferă de cele care sunt stabilite de reprezentanţii profesiei atunci când este vorba de primirea în profesia de avocat.
Este un proces dificil, deoarece, de regulă, recunoaşterea profesională în avocatură este în strânsă legătură cu reducerea timpului pe care un avocat îl are la dispoziţie pentru orice altceva decât activitatea profesională propriu-zisă. Încercarea de a avea în corpul de formatori avocaţi care să reprezinte repere profesionale şi care prin propria lor activitate să constituie un stimul pentru stagiari de a-i asculta şi a se lăsa formaţi de aceştia intră de multe ori într-un conflict cu faptul că aceşti avocaţi nu au timpul necesar susţinerii programului de pregătire iniţială. În cele din urmă, cu toate dificultăţile, am reuşit să avem un corp de formatori care în mare îndeplineşte exigenţele arătate, existând, evident, loc de îmbunătăţiri. Recenta hotărâre a Consiliului de conducere privind aprobarea profilului formatorului în cadrul INPPA reprezintă prilejul unei îmbunătăţiri a corpului de formatori.
Alina Matei: Care este strategia Institutului privind formarea continuă a avocaţilor?
Traian Briciu: În primul rând, este vorba de continuarea seriei de conferinţe privind aplicarea noilor coduri fundamentale. Împreună cu responsabilii departamentului de pregătire continuă am reuşit să punem la punct programul de conferinţe pentru anul 2015. În mod cert, 2015 va aduce un număr crescut de activităţi de pregătire continuă, destinat avocaţilor definitivi din toată ţara, într-un număr procentual crescut faţă de anul ce se încheie.
Pentru Bucureşti vom încerca o diversificare a modalităţilor de pregătire continuă, având o deschidere mai mare către temele ce ating zone specializate ale dreptului (achiziţii publice, arbitraj, proprietate intelectuală etc). Mă gândesc la o mai mare frecvenţă în evenimente, acestea fiind destinate însă unui număr mai mic de avocaţi.
Vom continua împreună cu reprezentantul României la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, organizarea în ţară a conferinţelor în baza Avizului 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi în vedere asigurării calităţii şi eficienţei justiţie. Acestea reunesc avocaţi şi judecători, fiind utile din perspectiva cunoaşterii reciproce a problemelor specifice fiecărei profesii, a viziunii specifice asupra aplicării unor norme. Conştientizarea argumentelor fiecărui actor implicat în actul de justiţie reprezintă una dintre căile de atingere a unei colaborări judiciare corecte şi armonioase.
Alina Matei: Este suficient un număr de ore pe an (20) pentru a te pregăti ca avocat?
Traian Briciu: Evident că nu! 20 de ore reprezintă numai o marjă acceptabilă pentru evidenţierea procesului de pregătire continuă, în acord şi cu practici similare ale altor state din spaţiul european. În realitate, avocaţii, la fel ca şi judecătorii şi procurorii, se pregătesc individual atunci când se confruntă cu problemele de drept ridicate de cazurile cu care se întâlnesc în activitatea practică. Totuşi, înscrierea profesiei într-o logică europeană impune şi instituţionalizarea formelor de pregătire, evidenţierea timpului afectat acesteia şi garantarea unui timp minim necesar afectat acestei activităţi. Aceasta nu înseamnă nicidecum că un avocat ar trebui să afecteze formării sale profesionale numai 20 de ore pe an.
Alina Matei: Am văzut pe site-ul Institutului (www.inppa.ro) că aveţi o secţiune în lucru, e-learning. Ce ne puteţi spune despre ea? Magistraţii beneficiază deja la INM de astfel de programe pentru formare.
Traian Briciu: Este un proiect nou, aprobat de Consiliul de Conducere al INPPA şi care urmează a fi implementat. În curând, vom putea pune la dispoziţia avocaţilor stagiari, dar şi definitivi, module de pregătire on-line. Nu este vorba de o înlocuire a formelor actuale de pregătire, ci numai de o diversificare a acestora. Proiectul are în vedere, în primul rând, dreptul Uniunii Europene şi dreptul european al drepturilor omului, dar se poate extinde şi către alte domenii a căror structură permite o astfel de abordare.
Alina Matei: Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor este prezent pe reţelele de socializare, precum Facebook. Asta face parte din politica de promovare a Institutului sau este must do, adică… dacă nu ai Facebook, nu exişti?
Traian Briciu: Da. INPPA este prezent pe Facebook, însă nu pentru promovare. Reţeaua de socializare (Facebook în cazul de faţă) trebuie şi este folosită doar în scopul informării avocaţilor stagiari şi definitivi, conectaţi la realităţile lumii în care trăim, cu privire la evenimentele pe care INPPA le organizează pentru avocaţi.
Personal, am rezerve faţă de reţelele socializare, dar opinia mea în legătură cu viaţa privată nu are relevanţă aici.
Institutul se manifestă într-o societate ale cărei obiceiuri şi direcţii nu le poate determina, are cursanţi care utilizează aceste reţele şi trebuie să ţină cont de aceste realităţi.
Alina Matei: Care sunt relaţiile cu celelalte şcoli care pregătesc profesionişti ai dreptului?
Traian Briciu: Avem o colaborare foarte bună cu Institutul Naţional al Magistraturii, Institutul Notarial Român şi Institutul de Național de Pregătire și Perfecționare al Practicienilor în Insolvenţă. Conferinţele organizate în baza Avizului 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi în vederea asigurării calităţii şi eficienţei justiţiei sunt organizate împreună cu magistraţi, cu implicarea şi a INM. În plus, în cadrul programului de pregătire iniţială, sunt discipline precum organizarea instanţelor şi parchetelor ori cea a activităţii notariale, în care sunt cooptaţi preponderent judecători, procurori sau notari publici.
Alina Matei: Sunteţi profesor de drept procesual civil la cea mai prestigioasă facultate de drept din ţară, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti. Unde este mai greu de predat procedura civilă, la facultate sau la INPPA?
Traian Briciu: Nu voi intra într-o astfel de comparaţie. Sunt abordări diferite care generează greutăţi diferite. În cadrul unui curs universitar, accentul cade asupra caracterul structurat al expunerii, fără amănunte şi particularizări care ar putea să afecteze procesul de înţelegere a aspectelor fundamentale ale procedurii. Scoaterea în evidenţă a constantelor procedurii şi elementelor esenţiale are un rol determinant în domeniul universitar, la nivel de licenţă. În cadrul pregătirii profesionale iniţiale, accentul ar trebui să cadă tocmai asupra particularităţilor unui caz, amănuntelor, expunerii unor situaţii atipice sub aspect procedural, ori prezentării unor practici judiciare corecte sau incorecte. Aşa cum spuneam ambele modalităţi de exprimare didactică au provocări, dificultăţi şi satisfacţii diferite.
În egală măsură, prelegerile susţinute în cadrul pregătirii continue îţi prilejuiesc întâlniri cu colegii avocaţi, beneficiari deja de vastă şi diversă experienţă, oferind formatorului ipostaze şi ipoteze noi, de neînlăturat atunci când vorbim despre analiza de caz a unei situaţii de fapt juridice.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cei care se pregătesc să participe la examenul de intrare în frumoasa profesie de avocat.
Traian Briciu: Îi sfătuiesc să nu plece sub nicio formă de la ideea că examenul de intrare în avocatură ar trebui să aibă standarde mai joase decât cel de accedere în magistratură, dacă vor să aibă ulterior poziţia morală de a critica sub aspect juridic o soluţie judecătorească sau un act al procurorului. Să citească câteva pagini despre avocatură, istoria acesteia, personajele ce au populat-o, principiile şi deontologia acestei profesii şi dacă nu se regăsesc acolo şi vor să practice avocatura exclusiv din raţiuni ce ţin de inexistenţa altor soluţii de inserţie profesională ar fi mai bine pentru toţi să nu susţină acest examen. Dacă însă vor înţelege rostul acestei profesii în sistemul judiciar şi faptul că profesionalismul dobândit prin studiu şi perfecţionare, iar nu „urechismul” reprezintă singurul mod de a obţine în mod stabil respectul clienţilor şi al partenerilor procesuali, atunci le doresc nu numai să promoveze examenul, ci să practice avocatura cu succes şi să îmbunătăţească starea ei actuală.
Alina Matei: Vă mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.
Traian Briciu: Şi eu vă mulţumesc pentru că v-aţi îndreptat atenţia asupra Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
