TOP LEGAL
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Despre ANAF, cinism fiscal şi transportatori

29.12.2014 | Cosmin Flavius COSTAȘ

În ultima vreme, sub acoperirea luptei împotriva evaziunii fiscale, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) expune public unele interpretări ale legii fiscale de-a dreptul năstruşnice. Desigur, presiunea asupra Fiscului e mare, în condiţiile în care gradul de colectare a veniturilor fiscale la buget e redus. Cu toate acestea, ANAF nu-şi vede, în niciun raport de evaluare, propriile probleme:
– existenţa unui corp de funcţionari insuficient educat şi pe care nu-l pregăteşte profesional pentru a răspunde la provocările fiscale ale mileniului III (dovada fiind aceea că funcţionarii fiscului nu aplică niciodată, cu prioritate, dreptul european până nu primesc o directivă „de la Bucureşti”);
– o relaţie execrabilă cu contribuabilii, care nu găsesc niciodată în Fisc un partener onest, nici măcar atunci când solicită cu insistenţă să li se indice cum se aplică fără greşeală legislația în materie;
– birocratizarea excesivă şi lentoarea bizantină a activităţii ANAF, instituţie în cadrul căreia nu există niciun funcţionar care să-şi dorească să rezolve o problemă în mai puţin de 45 de zile, iar când depăşeşte termenulm îl auto-califică, juridic, drept un termen de recomandare;
– utilizarea restrânsă a tehnologiei informaţiilor, cu consecinţa creşterii inutile a cheltuielilor de corespondenţă, în beneficiul unor mici şi prospere tipografii de somaţii, notificări şi adrese;
– lipsa unui feedback serios pe soluţiile de anulare a actelor administrative fiscale pronunţate de instanţe şi inexistenţa unui sistem de angajare a răspunderii personale a funcţionarilor culpabili.

Prin urmare, credem noi, din când în când, ANAF mai scoate câte un „iepure” de natură fiscală din pălărie şi aşteaptă, cu o nefirească satisfacţie, aplauzele publicului, pentru rezultate excepţionale şi purtare foarte bună. Cel mai recent demers de acest tip, în prezent „suspendat” – probabil doar în perioada Sărbătorilor – îl constituie recalificarea diurnelor plătite de societăţi, având ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri şi de persoane, conducătorilor auto. Concret, ANAF expune următoarea „linie de argumentare”:
– conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri sau de persoane nu sunt nici delegaţi şi nici detaşaţi. În opinia Fiscului, angajatorii ar fi trebuit să precizeze expressis verbis în contractele individuale de muncă locaţia exactă în care se va desfăşura „munca în străinătate” şi să determine drepturile salariale corespunzătoare;
– sumele reprezentând diurnă sunt în fapt venituri salariale, pe care transportatorii le sustrag de la impozitare;
– pe cale de consecinţă, ANAF recalifică sumele plătite cu titlul de diurnă, le consideră venituri salariale şi determină, retroactiv, obligaţii suplimentare de plată reprezentând impozit pe venit şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

O primă observaţie pe care o putem face este aceea că suntem în prezenţa unei veritabile mostre de cinism fiscal. Ceea ce nu cunoaşte sau nu doreşte să accepte ANAF este faptul că, din punct de vedere fiscal, întreaga Uniune Europeană e construită pe un principiu al „cavalerismului fiscal”: legea fiscală e clară şi nu lasă loc de interpretări, derogări sau completări prin normele metodologice; comportamentul Fiscului nu e deloc ambiguu, existând o practică administrativă coerentă în privinţa interpretării şi aplicării legii fiscale; instanţele au o jurisprudenţă constantă, unitară, în ceea ce priveşte interpretarea legii fiscale, valorizarea practicii administrative şi evaluarea comportamentului contribuabilului. În asemenea condiţii, există securitate juridică în materie fiscală, iar orice modificare sau reinterpretare trebuie anunţată din timp (cu 6-18 luni înainte de aplicare), explicată şi făcută publică, instruirea contribuabililor pentru aplicarea noii reglementări fiind, evident, gratuită. Acesta este comportamentul normal în materie fiscală, contribuabilii fiind, prima facie, ajutaţi să se conformeze. Derapajele de la această politică civilizată sunt sancţionate drastic, exemplul elocvent fiind cel oferit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afacerea Serkov c. Ucraina (2011): schimbarea bruscă a jurisprudenţei şi practicii administrative fiscale, în condiţiile în care starea de fapt nu s-a modificat, creează premizele unei violări a principiului securităţii juridice şi a dreptului la respectul proprietăţii.

Desigur, cinismul ANAF nu-i o noutate. Le spun mereu studenţilor mei, la curs, faptul că, în urmă cu vreo 6-7 ani, am solicitat Serviciului Asistenţă Contribuabili de la Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca să-mi explice dacă, la o agenţie de turism nou-înfiinţată, aplic sau nu regimul special de TVA pentru agenţii de turism şi cum anume (în sensul dacă în calculul cifrei de afaceri voi include toate veniturile agenţiei sau doar veniturile din comisioane). Răspunsul a fost unul emblematic: sunt posibile două soluţii şi vă înţelegeţi dvs. cu inspectorii atunci când vin în control. Cinismul e poate elementul cel mai pregnant în comportamentul ANAF faţă de contribuabili, iar interpretările retroactive ale legii fiscale, în cazul tranzacţiilor imobiliare efectuate de persoanele fizice în perioada 2004-2009, sunt un alt exemplu în acelaşi sens.

Pentru transportatori, însă, faptul că eu constat şi expun public cinismul fiscal al ANAF şi ignorarea principiului securităţii juridice nu reprezintă o soluţie. Pentru mulţi dintre transportatori, dacă nu pentru toţi, o interpretare retroactivă de tipul celei propuse de ANAF pe problema în discuţie va însemna falimentul şi, posibil, angajarea răspunderii personale a asociaţilor şi administratorilor societăţilor.

În această ambianţă, e poate mai util, inclusiv pentru ANAF, să analizăm în ce măsură interpretarea pe care domniile lor o propun este una viabilă. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere următoarele:

a. Cadrul legislativ este, la momentul de faţă, departe de a susţine interpretarea propusă de ANAF. Astfel, nu există niciun text care să prevadă, negru pe alb, faptul că este interzisă delegarea sau detaşarea conducătorilor auto în străinătate şi că aceştia ar putea presta muncă în folosul unei societăţi din România, în străinătate, doar dacă s-ar indica expres locaţia (stabilă) în care se desfăşoară muncă în străinătate. Putem folosi o analogie pentru a indica faptul că reglementarea nici n-ar fi posibilă. În cazul unui pilot de avion, arondat unui hub al companiei aeriene din Londra, este inutil să se precizeze locul muncii ca fiind Londra (Regatul Unit), în condiţiile în care pilotul survolează în aceeaşi zi teritoriul mai multor state din Uniunea Europeană şi are aterizări/decolări la Bucureşti, Berlin şi Paris-Beauvais. Pe cale de consecinţă, atât delegarea, cât şi detaşarea (mai rar întâlnită în cazul conducătorilor auto) sunt posibile, iar orice restricţie în acest sens ridică probleme şi din perspectiva respectării principiului liberei circulaţii a persoanelor în Uniunea Europeană.

b. În aceste condiţii, în cazul existenţei unei delegări sau detaşări – aspect care trebuie probat de contribuabil, prin documentele întocmite la nivelul societăţii – dispoziţiile art. 55 alin. (4) lit. g) Cod fiscal sunt pe deplin aplicabile, cu consecinţa că indemnizaţiile primite pe perioada delegării/detaşării şi sumele destinate acoperirii cheltuielilor de cazare şi transport, în limita a de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituţiile publice, conform Hotărârii Guvernului nr. 518/1995, reprezintă venituri neimpozabile. Vom trimite, în context, şi la prevederile art. 55 alin. (6) Cod fiscal, care tratează distinct situaţia în care veniturile din asemenea indemnizaţii ar deveni impozabile – evident, în cazul în care s-ar depăşi plafonul maxim prevăzut de lege.

c. În cazul în care ANAF insistă să considere aceste indemnizaţii (diurne) drept venituri de natură salarială (adică venituri din activităţi dependente) obţinute din străinătate, echipele de inspecţie fiscală au o problemă extrem de serioasă: prin raportare la prevederile art. 55 alin. (4) lit. m) Cod fiscal, aceste venituri sunt oricum neimpozabile. Atragem atenţia asupra faptului că textul indicat declară venituri neimpozabile „ … sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv”. Cu alte cuvinte, conform voinţei legiuitorului român, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 55 alin. (4) lit. m) Cod fiscal, condiţiile sunt următoarele:
(i) să fim în prezenţa unei sume de bani sau a unui avantaj primit de o persoană fizică (în cazul conducătorilor auto, diurna);
(ii) suma de bani/avantajul să fie primit ca urmare a desfăşurării unei activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin (în cazul analizat, ANAF susţine acest lucru);
(iii) tratamentul fiscal din statul străin este irelevant (adică nu contează dacă acel stat impozitează sau nu sumele/avantajele în cauză), întrucât Statul Român a decis unilateral să nu impoziteze veniturile din activităţi dependente obţinute din străinătate.

Vom observa, în context, faptul că textul art. 55 alin. (4) lit. m) Cod fiscal nu impune ca plata diurnei să se facă în străinătate, ci doar ca diurna să corespundă activităţii dependente desfăşurate într-un stat străin. Or, ANAF afirmă tocmai acest lucru, motiv pentru care scutirea de impozitare prevăzută de Codul fiscal este pe deplin aplicabilă.

d. În egală măsură, credem noi, textul art. 55 alin. (2) lit. k) Cod fiscal nu permite recalificarea diurnelor ca fiind venituri impozabile. Astfel, ca idee, art. 55 enumeră expres categoriile de venituri salariale, venituri asimilate salariilor, avantaje şi venituri neimpozabile. Art. 55 alin. (2) lit. k) Cod fiscal pare să lase o portiţă deschisă pentru orice tipuri de sume încasate de angajaţi, pe care Fiscul le-ar recalifica drept venituri de natură salarială, “în vederea impunerii”. Cu toate acestea însă, art. 55 nu conţine vreo normă de procedură, care să indice în ce mod s-ar face recalificarea şi ce “alte sume” ar putea fi incluse în această categorie deschisă. Prin urmare, spunem noi, ANAF nu poate invoca de plano prevederile art. 55 alin. (2) lit. k) Cod fiscal pentru recalificarea diurnelor drept venituri de natură salarială.

Trebuie spus că acolo unde legiuitorul a dorit a creat normele de procedură necesare. Este notorie modificarea adusă art. 7 alin. (1) pct. 2 Cod fiscal, cu începere din vara lui 2010, pentru a permite recalificarea unor activităţi din independente în dependente. Desigur, însă, că acest text nu este aplicabil în speţă, în primul rând, pentru că el se aplică doar recalificării unor activităţi, iar nu şi ipotezei recalificării veniturilor, care, în prezent, este nereglementată.

e. În fine, un alt argument: la momentul de faţă există un număr semnificativ de inspecţii fiscale, finalizate şi, sub acest aspect, necontestate, în care ANAF afirmă că sumele reprezentând indemnizaţii (diurne) au fost calculate şi achitate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Măcar de teama unei jurisprudenţe de tip Serkov, Fiscul ar trebui să aibă în vedere şi acest aspect.

Concluzionând, vom spune că ANAF ar putea să se preocupe de problemele, mult mai grave, din curtea instituţiei. În ceea ce priveşte tratamentul fiscal al diurnelor achitate de transportatori conducătorilor auto, lucrurile sunt, cel puţin de lege lata, simple şi clare.

Dr. Cosmin Flavius COSTAŞ
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, COSTAŞ, NEGRU & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan