ICCJ. Calitatea procesuală pasivă
29.12.2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în ceea ce privește calitatea procesuală, aceasta reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile și este dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. În speță, Înalta Curte a reținut că reclamanta a solicitat, prin acţiunea precizată, obligarea pârâtei la restituirea bunurilor pe care aceasta i le-a predat conform proceselor-verbale pe care le invocă, dovedind astfel corespondenţa dintre calitatea procesuală a pârâtei şi raportul juridic litigios. Cu toate acestea, instanța de apel, încălcând principiul disponibilității și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a analizat calitatea procesuală a pârâtei din perspectiva unor contracte de leasing financiar pe care reclamanta nu le-a invocat ca izvor al obligaţiei de restituire, ci numai ca titlu de proprietate asupra bunurilor și a concluzionat că, faţă de aceste contracte, pârâta este un terţ, că nu-i sunt opozabile şi că, deci, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel. (Decizia nr. 3511 din 11 noiembrie 2014 pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligația de a face)
