Revista Română de Drept Privat nr. 1/2014: Dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, un drept autonom? | Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu
31 decembrie 2014 | Ioana LIVESCU
Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu și conf. univ. dr. Cornelia Munteanu au publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2014 articolul intitulat: ”Dreptul la protecția datelor cu caracter personal, un drept autonom?”.
Protecţia datelor cu caracter personal ocupă un loc deosebit în societatea modernă. Prin intermediul internetului, se permite deja colectarea şi stocarea unui număr impresionant de date cu caracter personal, ceea ce poate reprezenta un risc major pentru viaţa privată, chiar şi a individului de rând.
Actualul cadru legislativ european este constituit din trei acte importante, şi anume: Directiva 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice şi prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date; Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice; Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor generale sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicare electronice accesibile publicului, de reţelele de comunicaţii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE.
Noul Cod civil cuprinde în articolul 77 o prevedere generală cu privire la prelucrarea datelor personale, în sensul că: „Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială”. Este o reglementare cadru care face trimitere la legile speciale, și anume: Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Această lege definește datele cu caracter personal în art. 3 lit. a și stabileşte în art. 1 alin. (1) scopul ei: „garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”. Autorii subliniază că această lege nu oferă o protecţie a datelor personale decât în contextul unei prelucrări de informaţii prin sisteme de evidenţă a datelor cu caracter personal. În prezentul articol, se analizează dacă dreptul la protecţia datelor cu caracter personal trebuie considerat un nou drept fundamental, autonom sau este doar o componentă a dreptului la viaţă privată, pe lângă altele.
În acest sens, art. 8 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamă protecţia datelor cu caracter personal ca un drept fundamental, în timp ce, într-un text separat (art. 7), Carta consacră dreptul la respectarea vieţii private. Codul nostru civil nu statuează expressis verbis acest drept ca fiind un drept distinct, ci doar articolul 77 reglementează operaţiunea prelucrării datelor cu caracter personal.
În Convenţia din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a arătat că deţinerea şi comunicarea de date personale cuprinse în fişierele informatizate intră în domeniul de aplicare a noţiunii de „viaţă privată”. În opinia autorilor, dreptul la viaţă privată şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal nu sunt drepturi identice, chiar dacă dreptul la viaţă privată reprezintă valoarea centrală care justifică protecţia datelor cu caracter personal. Reglementările în materie protejeaza şi alte interese, precum securitatea datelor, calitatea datelor, transparenţa, corectitudinea, lipsa discriminării, răspunderea şi proporţionalitatea. În plus, dreptul la protecţia datelor personale este mai larg decât dreptul la viaţă privată, deoarece tinde să protejeze şi alte drepturi şi interese, precum libertatea de exprimare, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, făcând, în acelaşi timp, posibilă libera circulaţie a informaţiei.
Aşadar, se poate admite că dreptul la protecţia datelor cu caracter personal este un drept nou, drept al personalităţii, şi este expresia libertăţii şi demnităţii umane. El nu este un dezmembrământ al dreptului la viaţă privată, iar pentru specificitatea sa este un drept particular. De altfel, lista drepturilor personalităţii rămâne deschisă. Art. 58 alin. (1) C. civ. enumeră aceste drepturi, dar nu exhaustiv, întrucât încheie cu „alte asemenea drepturi recunoscute de lege”.
Deoarece drepturile asupra datelor personale se referă în primul rând la identitatea persoanei, ele sunt conforme cu definiţia consacrată a drepturilor personalităţii, adică „inerente calităţii de persoană umană”, şi cu textul art. 58 alin. (1) C. civ., fiind vorba despre „ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane”, care aparțin drepturilor personalității.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
